Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Cornel Rusu

Cornel Rusu

Fratele CORNEL RUSU din Simeria

GRUPUL FRAŢILOR DIN HUNEDOARA

S-a născut în Petrila, în anul 1924, într-o familie cu părinţi baptişti, dar Domnul l-a chemat la El prin Oastea Domnului, astfel că a fost botezat la vârsta de 20 de ani, când s-a predat Domnului, de către credinciosul preot Fa­nu din Petrila. După predarea sa în Oastea Domnului a avut de îndurat multe lupte şi mari necazuri în familia sa, până când a fost silit să plece de la casa părintească… A urmat o şcoală de specialitate şi a ajuns maistru miner; după aceea, îmbolnăvindu-se şi nemaiputând lucra subteran, a ocupat pe rând alte func­­ţii administrative. La câţiva după intrarea sa în Oastea Domnului, luând parte la multe adunări frăţeşti împreună cu fratele Ioan Marini, cu fratele Ioan Capătă, cu fratele Popa Pe­tru – şi alţii, până departe spre Valea Arieşului, acolo, la Corna, a cunoscut-o pe sora Maria cu care Domnul l‑a unit prin căsătorie.

S-au stabilit apoi la Hunedoara, iar mai târziu la Simeria; dar în tot timpul de la căsătoria lor, pe oriunde au fost, ei au lucrat împreună, cu tot sufletul, lor pentru Domnul, cutreierând ani de zile împreună multe adunări frăţeşti şi primind în casa lor cu dragoste pe toţi fraţii. În casa lor a poposit prima dată la sosirea în Hunedoara fratele Traian Dorz, bolnav, până ce s-a putut angaja, în 1951, într-un serviciu la Simeria.

După aceea, în 1952, când a fost arestat împreună cu fratele Traian Dorz şi fratele Ioan Opriş, a fost luat şi dus şi fratele Cornel, doi ani de zile, în lagăr şi colonii de muncă.

În 1959, când au fost marile încercări, a fost, de asemenea, luat şi el împreună cu fratele Irinca Valer şi cu alţi fraţi, fiind judecat la Cluj şi condamnat la 12 ani muncă silnică. S-a eliberat şi el în 1964. Înzestrat de la Dumnezeu în chip deosebit cu darul cântării şi al muzicii, el a compus şi notat sute de melodii la cântările Oastei Domnului, a scris piese religioase şi multe alte meditaţii frumoase şi pline de adevăr e­vanghelic. A condus corul bisericii din Simeria mulţi ani de zile şi, împreună cu sora Maria, a dus mereu, cu statornicie şi mult rod binecuvântat, o mare lucrare în adunarea din Simeria, care creşte mereu în număr şi în roade pentru Hristos.

Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi

Cum luptăm şi ce câştigăm

Principalele influenţe sau factori principali care prin acţiuni fermecătoare zădărnicesc desfăşurarea bunei orânduiri în alegeri, sunt:

Diavolul şi lumea prin înfluenţe din afara celor ce se unesc
– prin oameni lumeşti, colegi, prieteni, prin rude
– prin rudele nepocăite
– prin părinţii necredincioşi
– prin părinţii şi fraţi neduhovniceşti, interesaşi şi clevetitori

Diavolul şi lumea prin care dorinţi şi influenţe din lăuntrul celor ce se unesc
– prin cei plecaţi în alte adunări
– prin împlinirea dorinţelor firii lor pământeşti
– prin împlinirea dorinţelor păcatului (ispite neânfrânate)
– prin împlinirea ispitei, săvârşirea păcatului
– prin ispita frumuseţii de afară, fără a se cerceta frumuseţea sufletului
– prin nepotriviri de caractere
– prin poziţia socială, rangul
– prin bogăţia pământească
– prin calităţi prezentative dar, făţarnice
– prin învăţături străine de Adevăr

Dumnezeu ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dumnezeu nu vrea ca omenirea să se piardă, ci cu toţii să se mântuiască. (mai mult…)

Cercetează-te cu multă băgare de seamă

RusuC„Iubitul meu frate, pune-ţi întrebarea în modul cel mai serios şi fără părtinire: în care din cele două stări te afli?
Te afli, oare, în starea cea înaltă a „nebunilor” pentru Hristos?
Sau în starea cea joasă a „înţelepţilor” în Hristos?
Pune-te singur în faţa problemei duhovniceşti de la 1 Corinteni 4, 10.
„Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste! ”
Cercetează-te cu multă băgare de seamă în faţa acestei oglinzi cereşti şi dă-ţi singur seama:
* Un vrăjmaş ţi-a pricinuit o pagubă. Datoria de creştin îţi cere să jertfeşti din al tău.
Ai fost îndată gata pentru pace, jertfind dreptul tău? Sau ai chibzuit să nu sacrifici nimic? (mai mult…)

Cum luptăm şi ce câştigăm

Principalele influenţe sau factori principali care prin acţiuni fermecătoare zădărnicesc desfăşurarea bunei orânduiri în alegeri, sunt:

Diavolul şi lumea prin înfluenţe din afara celor ce se unesc
– prin oameni lumeşti, colegi, prieteni, prin rude
– prin rudele nepocăite
– prin părinţii necredincioşi
– prin părinţii şi fraţi neduhovniceşti, interesaşi şi clevetitori

Diavolul şi lumea prin care dorinţi şi influenţe din lăuntrul celor ce se unesc
– prin cei plecaţi în alte adunări
– prin împlinirea dorinţelor firii lor pământeşti
– prin împlinirea dorinţelor păcatului (ispite neânfrânate)
– prin împlinirea ispitei, săvârşirea păcatului
– prin ispita frumuseţii de afară, fără a se cerceta frumuseţea sufletului
– prin nepotriviri de caractere
– prin poziţia socială, rangul
– prin bogăţia pământească
– prin calităţi prezentative dar, făţarnice
– prin învăţături străine de Adevăr

Dumnezeu ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dumnezeu nu vrea ca omenirea să se piardă, ci cu toţii să se mântuiască. (mai mult…)

Cercetează-te cu multă băgare de seamă

RusuC„Iubitul meu frate, pune-ţi întrebarea în modul cel mai serios şi fără părtinire: în care din cele două stări te afli?
Te afli, oare, în starea cea înaltă a „nebunilor” pentru Hristos?
Sau în starea cea joasă a „înţelepţilor” în Hristos?
Pune-te singur în faţa problemei duhovniceşti de la 1 Corinteni 4, 10.
„Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste! ”
Cercetează-te cu multă băgare de seamă în faţa acestei oglinzi cereşti şi dă-ţi singur seama:
* Un vrăjmaş ţi-a pricinuit o pagubă. Datoria de creştin îţi cere să jertfeşti din al tău.
Ai fost îndată gata pentru pace, jertfind dreptul tău? Sau ai chibzuit să nu sacrifici nimic? (mai mult…)

Ispita devine păcat chiar şi când numai o aprobi

RusuCCând un suflet scapă la Hristos, în braţele Lui, satan primeşte o grea înfrângere şi se străduieşte, căutând noi prilejuri de ispită, ca sufletul scăpat să poată fi ademenit iarăşi în mrejile lui, săvârşind nelegiuirea. Toţi acei ce fac voia  diavolului sunt nişte „ucenici“ ai săi. Prin toate cele întreprinse de ei, dezbină fraţii, risipesc adunările, ispitesc cu gânduri necuviincioase, săvârşesc nelegiuiri, făcându-i pe cei slabi să calce legământul făcut cu Dumnezeu, să mintă, să pizmuiască, să clevetească… Mare păcat face acela care îndeplineşte slujba diavolului!

Sf. Ap. Pavel ne spune că satan, pe care îl numeşte dumnezeul veacului acestuia, orbeşte mintea celor care îi cad în cursă. Prin orbirea cea satanică, omul nu mai vede strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu (cf. II Cor. 4, 4). Mintea orbită de satan nu mai gândeşte liber. (mai mult…)

Unde vei fi în veşnicii?

Dacă într-o adunare creştină, pe neaşteptate s-ar prezenta Domnul Iisus în modul nevăzut de fiecare, câte nereguli şi taine ţinute ascunse s-ar ivi! Printre altele, slujba adusă oarecând de Maria Magdalena s-ar împărţii în două şi anume:

– toate surorile emoţionate şi pline de un adânc şi sfânt fior ar îngenunchia la Sfintele-I picioare, ar plânge spălându-le cu lacrimi, le-ar săruta; dar,

– nu toate surorile ar avea şi cu ce să I le şteargă. Picioarele Domnului Iisus ar rămâne neşterse pentru că, surorile noastre nu mai au părul lung.

De ce aţi lepădat podoaba părului vostru? (1 Cor. 11,15)

Ca să vă potriviţi chipului veacului acestuia? (Romani 12,2) (mai mult…)

Hristos Domnul şi nimeni altul la temelia familiei

Nici o lucrare omenească n-ar trebui să fie mai gândită şi chibzuită decât căsătoria.

Nu te grăbi să te arunci în lac, mai nainte să chibzuieşti posibilităţile sigure de a supravieţui şi a ieşi singur la mal.

Tineri şi tinere făuresc planuri, pun fel de fel de temelii, clădesc şi iar clădesc. Spre marea lor mirare şi dezamăgire când zidul planurilor făurite se destramă, cărămidă după cărămidă tot ce au clădit, sau printr-o erupţie zgomotoasă, când nici istoria nici cronicarii, nici cei mai renumiţi medici psihiatri nu pot să redea prin cuvinte pagubele materiale, sufleteşti, psihice, vieţii ucise şi multe altele…

Cu ani în urmă, un tânăr student, după câteva ore de discuţii cu o tânără fată, amândoi din adunare de credincioşi, s-a îndrăgostit de ea şi foarte serios plănuia căsătoria lor. Când fata i-a spus că nu se căsătoreşte cu el, atât de mult l-a zdruncinat acel „NU”, încât s-a îmbolnavit rău de tot.

Medici au stabilit amânarea anului de facultate, au stabilit termen îndelungat în care timp, tânărul, nu numai să nu citească, ci nici să nu gândescă măcar. Dacă nu ai gând serios de căsătorie, nu da prilej de păcătuire sau de îmbolnăvire. (mai mult…)

Iubirea ce se dăruie

„Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi asemenea” (Luca 6, 31-32)

Nu putem avea privirea sănătoasă îndreptată spre oameni şi nu se poate realiza buna înţelegere între oameni decât prin iubirea deplină a Domnului Iisus Hristos.

A iubi pe aproapele înseamnă să renunţi la tine însuţi; ori aceasta este cu neputinţă omului firesc şi nenăscut de Sus (Cf. Ioan 3, 3).

Numai avându-L pe Hristos-Domnul şi trăind cu El ţi în El îi vom vedea pe oameni aşa cum i-a văzut El. Numai în starea de înoire duhovnicească duhul ne îndreaptă spre oameni, ca, prin viaţă înduhovnicită, să-i atragem la Hristos-Domnul.

Saul din Tars a prigonit peste măsură pe „unşii Domnului”, atâta vreme cât râvna îi venea din ştiinţa învăţată din cărţi. Dar, când s-a întâlnit cu Stăpânul pe drumul Damascului, a renunţat la tot ce iubise; năzuinţele i s-au ruinat până în străfunduri şi, devenind „omul nou, născut din Duhul”, s-a făcut tuturor toate, ca să câştige pe Hristos-Domnul, propovăduindu-L şi jertfindu-se pentru El; ba, şi mai mult, găsind plăcere în suferinţa pentru El. (mai mult…)

Să ne smerim înaintea Domnului şi El ne va înălţa

„Iubitul meu frate, pune-ţi întrebarea în modul cel mai serios şi fără părtinire: în care din cele două stări te afli?
Te afli, oare, în starea cea înaltă a „nebunilor” pentru Hristos?
Sau în starea cea joasă a „înţelepţilor” în Hristos?
Pune-te singur în faţa problemei duhovniceşti de la 1 Corinteni 4, 10.
„Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste! ”
Cercetează-te cu multă băgare de seamă în faţa acestei oglinzi cereşti şi dă-ţi singur seama:
* Un vrăjmaş ţi-a pricinuit o pagubă. Datoria de creştin îţi cere să jertfeşti din al tău.
Ai fost îndată gata pentru pace, jertfind dreptul tău? Sau ai chibzuit să nu sacrifici nimic?
* Undeva, poate nu prea departe, un bolnav avea nevoie de mângâiere şi ajutor.
Ai fost gata să rupi din timpul tău şi să-l cercetezi?
Ai dat din pâinea ta, ca să-l hrăneşti?
Sau au chibzuit că eşti prea ocupat sau că nu ai nici tu de-ajuns şi nu poţi da?…” (mai mult…)
  • 1
  • 2
WhatsApp chat