Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Costică Feder

Costică Feder

Dacă alergăm la harul lui Dumnezeu, rămânem statornici

Vai de noi dacă am îndrăzni numai să spunem că aşa a făcut Pavel sau aşa a făcut Petru… dar n-am avea şi cuvânt ca să spunem: „Aşa facem şi noi”, – în măsura în care Dumnezeu Şi-a revărsat Harul peste noi. Ştim că Pavel a făcut aşa… Ştim că Petru şi Ioan au făcut mult… Ştim!

Dar se ridică semnul întrebării: tu, Costică, şi tu, Gheorghe, tu, Petre, şi tu, Ioane, ce-ai făcut?

Ştim ce-au făcut ei, ştim ce-a făcut Domnul… Ştim!

Dar eu şi tu, ce-am făcut noi? De aceea, zic, nu numai să îndrăznim să spunem, căci să ne ferească Dumnezeu să spunem lăudându-ne, iar de făcut să nu mai facem nimic!

Pentru ei, lauda lor e în faţa lui Dumnezeu pentru tot ce-au făcut ei… Aceasta este pentru ei! Dar ne punem întrebarea: „Noi ce-am făcut înaintea lui Dumnezeu?”

Vorbirea fratelui Costică Feder (Sălaşu de Sus) la adunarea de la Reşiţa – 1974

Plini de o recunoştinţă sfântă, Îl slăvim pe Dumnezeu.

Plini de dragostea pe care a putut-o revărsa Jertfa de pe Golgota în inimile noastre, vă îmbrăţişăm şi vă sărutăm pe toţi. Şi această îmbrăţişare v-o transmi­tem şi v-o aducem în persoana noastră umilă, în mijlocul frăţiilor voastre, al tuturor fraţilor chemaţi să alcătuim o turmă al cărui Păstor şi Dumnezeu, şi Mântuitor, şi Salvator să fie El, Iisus Hristos. Slăvit să fie Numele Lui! (mai mult…)

JERTFELE NOASTRE

O parte dintr-o vorbire a fratelui Costică Feder, de la o adunare – anii ’70

(…) [Se poate face o diferenţă] pe pământ între două lumi: lumea care Îi slujeşte lui Dumnezeu şi lumea care nu-I slujeşte lui Dumnezeu. Am zis că ne ducem pe firul acestei lucrări a lui Dumnezeu, ca să putem trage o concluzie. Abel a adus o jertfă lui Dumnezeu şi Dumnezeu a primit-o şi a privit cu plăcere la jertfa lui Abel. De ce? Fiindcă a adus-o cu toată dragostea şi că s-a trudit să aducă ce avea mai bun, mai curat şi mai frumos în turmă. Începând de la Abel şi până la Hristos, poporul credincios – zis al lui Dumnezeu – simţea ca o necesitate pentru împăcare – şi mai târziu chiar poruncă de la Dumnezeu – ca să aducă jertfă la lună nouă, la sărbătoare şi aşa mai departe; să aducă zeciuială din tot avea.

După Hristos, a [luat sfârşit porunca] jertfelor de animale, căci El a adus cea mai sublimă, cea mai sfântă jertfă: însăşi viaţa Lui, trupul Lui frânt pe crucea Golgotei. O jertfă mai mare ca aceasta nu se putea şi nu se poate niciodată da. Şi ne-a lăsat nouă un testament, ca şi noi (…) să-I aducem [lui Dumnezeu] o jertfă spirituală, duhovnicească. (mai mult…)

„NOI NU DĂM PRILEJ DE POTICNIRE” (III)

din vorbirea fratelui Costică Feder
(Sălaşu de Sus)
la adunarea de la Reşiţa – 1974

Dragii noştri, scumpii noştri, iubitele noastre surori şi tineri dragi, să nu daţi prilej nici în şcoală, nici – aşa cum a spus fratele – la serviciu, ca slujba voastră să fie defăimată. Slujba la care te-a chemat Dumnezeu… Poate că tu încă nu-ţi dai seama bine la ce slujbă te-a chemat Dumnezeu! El te-a chemat la mântuire! E o slujbă mare aceasta! Vrea Dumnezeu ca împreună cu tine să clădească ceva, să facă din tine o piatră de diamant în Marea Cunună a Lui în Împărăţia Lui cea Veşnică. E o slujbă destul de mare! Căci pe această piatră sfântă suntem noi şi voi, „fraţi sfinţi care aţi avut parte de chemarea cerească”. Voi nu mai sunteţi şi noi nu mai suntem ai noştri şi nu mai avem numele pe care l-am avut la botez, ci avem numele de piatră. Şi frăţia ta, şi sora, şi eu suntem o pia­tră din Templul mare al lui Dumnezeu. Dar cum să nu ne punem întrebarea: ce fel de piatră suntem? Pot fi eu o piatră din capul unghiului? Pot fi o piatră pusă acolo să rezeme toată clădirea şi să nu se dărâme? Pot fi eu asta? Sau nu încă? Sau sunt o piatră rotundă, care nicăieri nu-şi află loc? Sau sunt moale, nisipoasă, care de îndată mă sfărâm? Necazuri, îndoieli, ispite mă dărâmă şi mâine nu mă mai vezi în clădirea aceasta binecuvântată a lui Dumnezeu… (mai mult…)

„NOI NU DĂM PRILEJ DE POTICNIRE” (II)

din vorbirea fratelui Costică Feder
(Sălaşu de Sus)
la adunarea de la Reşiţa – 1974

O, dacă ne-am putea da seama cât de mare este harul răscumpărării noastre, aşa cum zice Sfântul Ioan Apostolul: „Acum sunteţi copii ai lui Dumnezeu. Ce va fi nu s-a arătat încă, dar atunci când Se va arăta El ştim că vom fi ca El.” Auzi, frate şi soră? Să fii ca Dumnezeu, la aceasta eşti chemat.

Dacă la unii dintre noi, cei mici, aşa cum suntem, nemernici şi neînvăţaţi, ar veni un sol tocmai de la Bucureşti şi ar spune: „Uite, sunt trimis de tovarăşul conducător de stat ca să te pun alături de el, să fii alături de el…” Cum ţi-ar bate inima ta atunci, parcă nici nu ţi-ar veni să crezi!… Tu, om de nimic, să meriţi chemarea aceasta? Tu, care eşti slab, să ajungi la chemarea aceasta? Tu… care nu ai decât două, trei clase primare, să fii pus acolo? Tu, care n-ai fost un învăţător, ci ai fost un pierdut, o unealtă în slujba vrăjmaşului… să fii cerut de unul care să te pună aşa de sus? (mai mult…)

„NOI NU DĂM PRILEJ DE POTICNIRE”

din vorbirea fratelui Costică Feder
(Sălaşu de Sus)
la adunarea de la Reşiţa – 1974

Plini de o recunoştinţă sfântă, Îl slăvim pe Dumnezeu.

Plini de dragostea pe care a putut-o revărsa Jertfa de pe Golgota în inimile noastre, vă îmbrăţişăm şi vă sărutăm pe toţi. Şi această îmbrăţişare v-o transmi­tem şi v-o aducem în persoana noastră umilă, în mijlocul frăţiilor voastre, al tuturor fraţilor chemaţi să alcătuim o turmă al cărui Păstor şi Dumnezeu, şi Mântuitor, şi Salvator să fie El, Iisus Hristos. Slăvit să fie Numele Lui!

Am vrea, dintr-o dragoste fierbinte, să vă aducem salutul nostru şi să vă rugăm din toată inima ca să ne credeţi că nu citim numai ca să înţelegem sau ca să vă spunem frăţiilor voastre că aşa au făcut Sfinţii Apostoli cândva. (mai mult…)

WhatsApp chat