Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Cuviosul Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul – despre nelinişte

Dacă omul este mânat de dragoste, Dumnezeu picură miere în inima sa, iar dacă e presat de egoism, se chinuiește. Cineva care se nevoia în mod egoist și era presat de neliniște, a spus: O, Hristoase al meu, foarte strâmtă ai făcut ușa! Nu încap!

Dacă s-ar fi nevoit cu smerenie, ar fi încăput. Cei ce se nevoiesc cu mândrie în posturi, privegheri etc. se chinuiesc fără vreun folos duhovnicesc, pentru că lovesc aerul, iar nu pe draci. În loc să alunge ispitele, primesc mai multe și este firesc să întâmpine multă greutate în nevoința lor și să simtă că se sufocă din pricina neliniștii. În timp ce inima celor ce se nevoiesc mult, cu multă smerenie și multă nădejde în Dumnezeu, se bucură, iar sufletul li se întraripează. (mai mult…)

Dumnezeu nu ne părăsește

In situatia in care sunt oamenii astazi, fac orice le spune gandul. Unii iau hapuri (medicamente), altii iau droguri… Vreo doi-trei pornesc sa faca o noua religie. In comparatie cu aceasta, se intampla putine rele precum crime, nenorociri, etc. Dumnezeu ajuta. Mi-a venit unul la chilie si-mi spune: „Ai o chitara?”. Ia hasis, au pofta de vorba – nu te intreaba daca si tu ai pofta – vrea si o chitara. Altii s-au saturat de viata si vor sa se sinucida, sau sa faca vreun rau ca sa pricinuiasca galceava. Si nu ca le trec astea prin cap ca niste ganduri de hula si le alunga. Ci s-au saturat de viata si nu stiu ce sa faca. Mi-a spus unul: „Vreau sa scrie ziarele ca sunt erou”. Unii se folosesc de unii ca acestia si isi fac treaba lor. Si totusi e bine, in comparatie cu ce se petrece, putine se intampla. (mai mult…)

În vremea noastră lipsesc pildele

– Parinte, de ce Sfantul Chiril al Ierusalimului spune ca mucenicii vremurilor de pe urma vor fi „mai presus decat toti mucenicii” * ?.

– Pentru ca mai demult aveam oameni de talie mare. In vremea noastra lipsesc pildele – vorbesc in general de Biserica, si de monahism. Acum s-au inmultit cuvintele si cartile si s-au imputinat faptele. Doar ii admiram pe Sfintii atleti ai Bisericii noastre, fara sa intelegem cat s-au ostenit, pentru ca nu ne-am ostenit, ca sa putem intelege osteneala lor si sa-i iubim si sa ne silim cu marime de suflet ca sa-i imitam. Desigur, Bunul Dumnezeu va avea in vedere vremea si conditiile in care traim si va cere potrivit lor. Dar daca ne-am nevoi putin, ne vom incununa mai mult decat cei de demult. (mai mult…)

Dacă nu cerem ajutor de la Dumnezeu, în zadar ne chinuim.

Dumnezeu vrea să ajute pe oamenii ce suferă. Dar pentru ca să-i ajute, trebuie ca cineva să-L roage. Căci de va ajuta pe cineva fără ca să-L roage altcineva, atunci diavolul va protesta şi va spune: „De ce îl ajuţi şi îi sileşti voia lui cea liberă? Fiindcă este păcătos, îmi aparţine”. Aici se vede şi marea nobleţe duhovnicească a lui Dumnezeu, care nici diavolului nu-i dă pricină să protesteze. (mai mult…)

O mamă eroină

Sfântul Paisie Aghioritul

Un tânăr cu viață lumească a început să îndragească o fată credincioasă. Se prefăcea că e credincios, doar pentru a-l simpatiza și ea. În final s-au căsătorit. Însă, după căsătorie, și-a continuat viața păcătoasă,  cu toate că aveau copii mari: un băiat la facultate și două fete, una la liceu, iar cealaltă la gimnaziu.

Avea  o întreprindere mare și câștiga muți bani, dar cei mai mulți îi cheltuia cu viața sa desfrânată.  Sărmana lui soție ținea casa prin economiile ce la făcea și copii cu sfaturile ei. Nu-l clevetea pe tatăl copiilor, pentru ca ei să nu se îngrețoșeze de el și astfel să se rănească sufletește, dar și pentru  a nu a fi atrași și ei de o astfel de viață. 

.Noaptea târziu, atunci când acesta se întorcea acasă, soția lui ușor îl putea justifica în fața copiilor, spunându-le că are treburi, dar la amiază când mergea acasă cu câte o prietenă, ce putea să le mai spună? Dar ce făcea acest om fără frică de Dumnezeu? Cu toate că nu merită să fie numit om, pentru  că nu avea deloc omenie. Îi telefona femeii sale să-i pregătească de mâncarea ce o prefera și venea la amiază, la masă cu una din prietenele lui.Săraca mamă, pentru a nu avea copiii gânduri rele, îi primea cu bunavoință, și prin modul acesta dădea impresia că este o prietenă de-a ei, și că a venit soțul acasă și a adus-o și pe ea cu automobilul său . Îi trimetea pe copii în camerele lor să învețe, pentru că se temea ca nu cumva să vadă vreo scenă rușinoasă, deoarece, din păcate, bărbatul ei nu se ferea, și făcea lucruri necuviincioase și în casă. Iar  acasta se întâmpla în fiecare zi la amiază. Săraca mamă, pentru a nu avea copiii gânduri rele, îi primea cu bunavoință, și prin modul acesta dădea impresia că este o prietenă de-a ei, și că a venit soțul acasă și a adus-o și pe ea cu automobilul său. Îndepărta copiii, îi trimitea în camerele lor pentru a învăța, deoarece lucrurile s-au înrăutățit în casă. Aceste fapte se petreceau în fiecare după amiază și săraca soție mai avea de răbdat și comportamentul agresiv al soțului.

Situația  aceasta a continuat mulți ani. Deoarece soțul a dat multe drepturi demonilor, ca răsplată a primit multe ispite demonice.  Era ca un nebun, nu se controla, acuza totul în jurul lui. Într-o zi, cum mergea cu mașina, îmbătat de dorință trupească, a ieșit de pe șosea și a căzut într-o prăpastie. Mașina s-a zdrobit cu totul, iar el s-a rănit grav. L-au dus la spital, iar după o perioadă de internare, a fost adus acasă schilodit. Dar nici o prietenă de a lui nu a venit la el, pentru că acum nu mai avea bani mulți, iar fața lui era mutilată

.În acest timp buna lui soție l-a ingrijit cu multa dăruire, fără a-i aminti nimic din viața sa anterioară. Acest lucru l-a sensibilizat foarte tare, s-a pocăit sincer, s-a spovedit și a mai trăit puțin, iar apoi a adormit întru Domnul. Fiul său a preluat afacerea tatălui și a întreținut familia, trăind toți cu frățească iubire, datorită bunului exemplu al mamei lor.

Această bună mamă și soție a baut tot veninul, pentru a nu distruge familia și a nu suferi copiii. A ținut familia unită, l-a mântuit pe soțul ei și și-a agonisit si ea răsplată cerească.

Din cartea Invataturi de folos – Sfantul Paisie Aghioritul, Manastirea Sf. Ilarion; Trad. Impantocrator.gr.

(mai mult…)

“Înnoire în Biserică”

“ – Parinte, adesea se vorbeste despre “innoire in Biserica”, ca si cum Biserica imbatraneste si are nevoie de innoire!

– Da, a imbatranit!… Dar chiar si cei care nu au evlavie, dar au putina minte, nu sunt de acord cu innoirile pe care le fac acum, ci cauta sa afle cele vechi. Nu-i misca deloc, de pilda, icoanele noi, ci isi dau seama de valoarea icoanei vechi. Si asta o fac cei ce au putina minte. Cu cat mai mult cei ce au evlavie. De aici sa intelegi ce gresit este ceea ce spun despre “innoire” etc.

Astazi, daca cineva incearca sa tina putin traditia, sa tina posturile, sa nu lucreze in sarbatori, sa fie evlavios, vorbesc despre el:“Unde se afla acesta? S-au dus lucrurile acestea. Acestea au fost pentru atunci!”. Si daca le raspunzi ceva, iti vor spune: “In ce epoca traiesti? (mai mult…)

Din învăţăturile Sfinților Părinți – Mamele, fără să-i silească pe copii, trebuie să-i învețe să se roage de mici…

Părinții trebuie să-i ajute cu discernământ pe copii să se apropie de Hristos și să trăiască de când sunt mici înaltele bucurii duhovnicești. Când încep să meargă la școală trebuie, încet-încet, să-i învețe să citească vreo carte duhovnicească și să-i ajute să trăiască duhovnicește. Atunci vor deveni îngerași și cu rugăciunea lor vor avea multă îndrăzneală către Dumnezeu. Asemenea copii sunt capital duhovnicesc pentru familiile lor[7] Virtutea discernământului – după Sfinții Părinți ai Bisericii noastre – este fiica smereniei. Doar omul smerit poate să aibă dreaptă socoteală pentru că, pe de o parte, cu smerenia lui atrage Harul Duhului Sfânt care îl luminează în căile lui, iar pe de altă parte, cel smerit nu are prejudecăţi, nici atașament în acțiunile lui și, astfel, primește cu încredere voia dumnezeiască, precum respectă absolut şi libertatea persoanei celuilalt, chiar și dacă celălalt este micul său copil.

Omul egoistul și mândru nu are luminarea lui Dumnezeu și este plin de gânduri și prejudecăți și vrea ca ceilalți să fie după cum el însuși dorește, ca să facă voia lui, iar nu ceea ce-L odihnește cu adevărat pe Dumnezeu și pe copilul său. De aceea și face greșeli, rănește sufletul copilului său cu consecințe negative și cu răzvrătiri. Nu acceptă libertatea persoanei copilului său, nici nu admite limitele și puterile acestuia. Părintele pedagog trebuie să fi acceptat și el însuşi educația tămăduitoare a Bisericii astfel încât să-și poată îndruma corect și copiii.

7 – P. Paisie, Cuvinte IV, Sihăstria Sf. Ioan Teologul, Suroti, 2003, p. 159-161.

Cuviosul Paisie Aghioritul

sursa: aici

Sfaturile Sfinților Părinți – La ce stăpân lucrezi de la acela vei lua și plata

Oamenii îndepărtați de Dumnezeu mereu sunt nemângâiați și de doua ori chinuiți. Cel ce nu crede în Dumnezeu și în viața viitoare, pe lângă faptul că rămâne nemângâiat, își osândește și sufletul său veșnic. La ce stăpân lucrezi, de la acela vei lua și plată. Dacă lucrezi la stăpânul cel negru, îți face viața neagră încă de aici. Dacă lucrezi pentru păcat, vei fi plătit de diavolul. Dacă lucrezi pentru virtute, vei fi plătit de Hristos. Și cu cât vei lucra mai mult pentru Hristos, cu atât vei străluci mai mult și te vei veseli. Dar noi spunem: „E timp pierdut să lucrăm pentru Hristos !”. Insă aceasta este înfricoșător ! Să nu recunoaștem jertfa lui Hristos pentru om ! Hristos S- a răstignit ca să ne elibereze de păcat, ca să înnoiască tot neamul omenesc. Ce a făcut Hristos pentru noi ? Și ce facem noi pentru Hristos ? (mai mult…)

Sfaturile Sfinților Părinți – Depărtarea de Dumnezeu este iad

Nu-mi aduc aminte să fi trecut vreo zi fără mângâiere dumnezeiască. Uneori, atunci când oamenii sunt în concedii, mă simt rău, și astfel pot să inteleg cât de rău pot trai cei mai mulți oameni nemângâiați, pentru că sunt departe de Dumnezeu. Cu cât se depărtează cineva de Dumnezeu, cu atât lucrurile se complică mai mult. Se poate ca cineva să nu aibă nimic, dar dacă il are pe Dumnezeu, nu dorește nimic. Asta e ! Iar dacă Ie are pe toate, și nu Îl are pe Dumnezeu, este chinuit înlăuntrul său. De aceea, fiecare pe cât poate, să se apropie de Dumnezeu. Numai lângă Dumnezeu află omul bucuria cea adevărată și veșnică. Ne otrăvim viața atunci când trăim departe de dulcele Iisus. Când omul, din om vechi devine om nou, fiu de împărat, se hrănește cu desfătarea dumnezeiască, cu dulceața cerească și simte veselia paradisiacă, simte adică într -o măsură bucuria raiului. De la bucuria cea mică paradisiacă, înaintează, zilnic, către cea mai mare și se întreabă dacă există ceva mai înalt în rai decât aceea pe care o trăiește aici. Starea în care trăiește este astfel, încât nu poate face nici o lucrare. Genunchii i se topesc ca lumânările de acea dumnezeiască fierbințeală și dulceață, inima lui saltă și e gata să spargă tatmadul *, ca să plece, pentru că pământui și lucrurile pământești i se par lucruri zadarnice. (mai mult…)

Sfaturile Sfinților Părinți – A gândi ortodox este uşor, a trăi ortodox cere osteneală…

Scopul este să trăim ortodox, nu numai să vorbim sau să scriem ortodox. De aceea, dacă predică unul care nu are trăire, nu îl încredinţează lăuntric pe celălalt, nu îl schimbă, oricât de bună ar fi predica lui.

– Părinte, dar dacă cel ce ascultă sau cel ce citeşte are intenţie bună?

– Ei, atunci unul ca acesta are deja harul dumnezeiesc, de aceea se şi foloseşte. însă unul care nu are intenţie bună va lua şi va cerceta cele ce le spune cel ce predică şi nu va avea nici un folos. A gândi ortodox este uşor, însă a trăi ortodox cere osteneală. (mai mult…)

  • 1
  • 2
WhatsApp chat