Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Fericitul Augustin

Fericitul Augustin

Smereşte-ţi inima ta şi stai tare

Cei drepţi să asculte deci poruncile răbdării pe care Scriptura ni le dă: „Fiul meu, dacă vrei să intri în slujba lui Dumnezeu, păstrează-te întru dreptate şi întru frică şi pregăteşte ispitei sufletul tău. Smereşte-ţi inima ta şi stai tare, pentru ca viaţa ta să se găsească plină şi îmbelşugată în ziua cea de apoi. Primeşte tot ceea ce-I va plăcea lui Dumnezeu să-ţi trimită, nu te lăsa abătut în durere şi păstrează răbdarea când vei fi umilit, căci aurul şi argintul prin foc se încearcă, iar oamenii care pot fi primiţi de El, prin cuptorul umilinţei” (Eccl 2, 1-5). Iar într-o altă parte: „Fiule, nu te nelinişti împotriva pedepsei de care Dumnezeu se slujeşte pentru a te îndrepta şi nu te lăsa abătut când El te ceartă, căci Dumnezeu pedepseşte pe cel pe care îl iubeşte şi loveşte cu varga pe toţi cei pe care îi primeşte în numărul fiilor Săi” (Prov 3, 11-12).

Cei pe care El îi primeşte în acest fel în numărul fiilor Săi sunt oamenii demni de a fi primiţi, despre care s-a vorbit în celălalt pasaj. Căci este drept ca, fiind căzuţi din fericirea Raiului prin mândrie şi prin râvnă dezordonată spre plăceri, să fim restabiliţi prin umilinţă şi prin răbdarea în cele rele; exilaţi de răul pe care l-am făcut, să fim chemaţi înapoi (din exil) prin cele pe care le suferim; păcătuind atunci împotriva dreptăţii şi suferind acum pentru dreptate.

Cap. XIV / Răbdarea drepţilor

Opuscule / Fericitul Augustin ; trad.: protos. dr. Arsenie Obreja. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011

Exemplul lui Daniel

Tocmai l-am ascultat pe Profetul Daniel rostind lui Dumnezeu rugăciunea lui, l-am văzut mărturisind nu doar păcatele poporului său, ci şi păcatele sale. Să cugetăm o clipă la cuvintele lui. Într-adevăr, dacă ele sunt expresia rugăciunii arzătoare, sunt şi imaginea mărturisirii şi a căinţei celei mai umile. „În vreme ce mă rugam, spune el, şi mărturiseam Domnului păcatele mele şi ale poporului meu…” (Dan 9, 20). Văzându-l pe Daniel mărturisindu-şi păcatele lui, cine ar cuteza oare să se arate fără de păcat? Celor mândri care ar avea această îndrăzneală, se adresează cuvintele acestea ale profetului Iezechiel: „Eşti tu mai înţelept decât Daniel?” (Iezec 28, 3).

Vorbind şi despre cele trei sfinte personaje prin care Domnul simbolizează cele trei categorii de oameni ce trebuie să-i mântuiască atunci când marele necaz se va abate asupra neamului omenesc, acelaşi Iezechiel ne citează pe Daniel şi spune că nu vor fi decât trei oameni care vor scăpa de la această prăbuşire a lumii: Noe, Daniel şi Iov[1]. Este clar că aceştia trei ne arată trei categorii de oameni. De fapt, aceste trei personaje au murit de multă vreme, şi-au dat sufletul lor lui Dumnezeu, iar trupurile pământului. Acum ei aşteaptă învierea şi preaslăvirea de-a dreapta lui Iisus Hristos, fără să se teamă de nici un necaz, nici să nădăjduiască vreo izbăvire. Cum deci Noe, Daniel şi Iov vor fi izbăviţi de necazul acesta? Atunci când proorocul învierii vorbea în acest fel, numai Daniel trăia, căci de multă vreme Noe şi Iov odihneau cu somnul morţii alături de strămoşii lor. Ce necaz de neocolit îi mai putea ameninţa pe ei, de vreme ce erau izbăviţi de trup? Noe însă reprezintă pe bunii păstori care conduc şi cârmuiesc Biserica precum Noe îşi cârmuia arca pe valurile potopului. Daniel e simbolul tuturor celor ce se înfrânează; iar Iov, al tuturor soţilor ce trăiesc în dreptate şi sfinţenie. Aceştia sunt cele trei categorii de oameni pe care Dumnezeu îi izbăveşte de necazul acesta.

Cu siguranţă, mare laudă este pentru Daniel să se vadă numit împreună cu cele două sfinte personaje. Şi totuşi îşi mărturiseşte lui Dumnezeu păcatele sale. Ce orgoliu nu s-ar cutremura înaintea unei asemenea mărturisiri, ce părere de sine nu ar fi oare înăbuşită şi ar mai putea avea ea oare loc spre mândrie şi cutezanţă? Cine se va măguli că are o inimă curată, cine se va lăuda că este scutit de păcat?[2]

[1] Iezec 14, 14

[2] Prov 20, 9

Opuscule / Fericitul Augustin ; trad.: protos. dr. Arsenie Obreja. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011

Cu cât omul este mai smerit, cu atât devine mai primitor.

(Mt. 15, 28) Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti”. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.

Vedeți, fraților, cum este preaslăvită smerenia acestei femei care venea dintre neamuri, fiind canaaneancă, și care a reprezentat un simbol (adică, o prefigurare a Bisericii). Iudeii cu adevărat, precum sunt mustrați și în Scriptură, se umflaseră de mândria că au fost aleși să primească legea, pentru că patriarhii au venit din acel neam la care s-au arătat proorocii și pentru care slujitorul lui Dumnezeu, Moise, a săvârșit multe minuni despre care se vorbește în psalmi (Ps. 105). (mai mult…)

Calea spre Patria cerească

Să dorim cu ardoare, fraţilor, propria noastră patrie; iar pământul acesta al exilului care încă ne desparte de ea, să-l răbdăm, dar să nu-i dăruim inima noastră; să ne grăbim totuşi. Ce ne‑ar putea reţine aici? Ce-aţi putea iubi în veacul acesta? Chiar şi iubirea pe care o avem pentru părinţii noştri, pentru soţiile noastre, copii, pentru bogăţiile noastre, de câtă suferinţă nu este ea urmată! Câtă frică naşte! Nu este loc să ne stabilim aici. (mai mult…)

WhatsApp chat