Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Fr Gheorghita Simion

Fr Gheorghita Simion

Cuvântul lui: plin de foc şi de adevăr

 Dând peste cartea Părintelui Iosif Trifa [Din pildele Mântuitorului], am citit-o şi am zis către mama mea, care era văduvă de război, dar recăsătorită: «Mamă, aceasta e ceea ce ne trebuie nouă!». Şi am depus toată stăruinţa tinereţii mele de atunci, de la vreo treisprezece ani, şi s-au înfiripat şi la noi: trei-patru suflete într-un sat, cinci-şase într-alt sat, la vreo patru kilometri; şapteopt, într-alt sat, la vreo şapte kilometri. Şi făceam călătoria asta în fiecare sâmbătă. Într-un sat aveam şi un învăţător, care cunoştea notele muzicale şi, având cartea de cântări pe note, mă duceam şi descifram, pentru fiecare duminică, câte o cântare-două; şi aşa s-a înfiripat şi la noi Lucrarea sfântă a Oastei Domnului.

În alte părţi nu m-am putut duce, că am fost băiat sărac. N-aveam de unde să iau bani să mă deplasez cine ştie unde. Cunoşteam din foaia Părintelui Iosif ceea ce era în ţară şi, mai ales, evoluţia, creşterea Lucrării din vremea Părintelui.

A vrut Bunul Dumnezeu ca, în anul 1937, să lucrez pe lângă Sibiu, la o fabrică de cherestea din Tălmaciu. Şi, într-o dimineaţă, am ieşit pe la gară, aşa, să mai iau un pic de aer. Acolo, găsesc două femei care vorbeau: «Astăzi este la Sibiu o mare adunare, căci încearcă Părintele Iosif să se împace cu Mitropolitul». Eu, cum cunoşteam mersul conflictului dezlănţuit din 1935, fiind abonat la foaia «Lumina Satelor» şi «Oastea Domnului» de-atunci, am luat pe loc hotărârea să mă duc şi eu la Sibiu. Trenul venea; n-am avut pe cine să mai anunţ c-am plecat… Am plecat şi am ajuns.

Ajuns în Sibiu (…), am ajuns la strada Alea Filozofilor, unde era Redacţia Părintelui Iosif. Acolo se aflau aproape cinci sute de fraţi şi surori; o mulţime…; nu mai fusesem niciodată la aşa ceva. Şi Părintele Iosif era departe de mine, cam cât sunt eu faţă de frăţiile voastre. Şi l-am ascultat; i-am ascultat de două ori cuvântul plin de foc, plin de adevăr, măcar că era slăbit de boala pe care o purta… Ne-a vorbit despre Iisus cel Răstignit. Acesta a fost cuvântul lui pe care l-a vorbit atunci; şi, apoi, cât a mai trăit, vreo cinci luni… Era cuvânt plin de îmbărbătare, cuvânt plin de putere cerească şi era mai presus starea în care trăia adunarea atunci… Era foc şi lacrimi… Foc şi lacrimi!… Dacă s-ar fi strâns lacrimile câte au curs atunci, nu ştiu câtă apă s-ar fi strâns.

Gheorghiţă SIMION

(Sibiu, 10 febr. 2002, cuvânt la mormântul Părintelui Iosif Trifa)

Motiunea din 12 septembrie 1937 – la 80 de ani (V)

fr. Gheorghiţă SIMION

Iisus cel Răstignit – Iisusul Oastei

La ziua aceea de 12 septembrie, Dumnezeu a rânduit să fiu şi eu acolo. N-aş vrea să spun nimic de la mine, ci am rugat pe Duhul Sfânt să-mi amintească tot ceea ce am auzit atunci, cu urechile mele, de la scumpul nostru Părinte. Îi păstrez vie imaginea de-atunci, din curtea Aleii Filozofilor, nr. 18. Parcă văd şi-acum mulţimea… (mai mult…)

Adunare de comemorare a fratelui Gheorghiţă Simion

Pentru că, în toamna aceasta, se împlinesc 7 ani de la plecarea la Domnul a fratelui Gheorghiţă Simion, în duminica din data de 9 octombrie a.c., orele 15:00, va avea loc adunarea de comemorare, în sala căminului cultural din Slobozia-Neamţ, situat în centrul satului.

Vă rugăm pe toţi cei care l-aţi cunoscut pe fratele Gheorghiţă – veteranul Oastei, cum i se spunea – să ne faceţi bucuria de a fi împreună cu noi la această zi de aducere-aminte a unuia dintre înaintaşii Oastei, care l-a văzut şi l-a ascultat vorbind pe Părintele Iosif Trifa la adunarea de Moţiune din 12 septembrie 1937.

Aşteptăm cu drag preoţi, fraţi şi surori din toată ţara.

 

Familia şi Adunarea Oastei din Slobozia

 

WhatsApp chat