Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Gazetarul credincios Ioan Marini

Gazetarul credincios Ioan Marini

File de istorie – ADUNĂRILE OASTEI

Vine ministrul… Străzile se mătură… Se fac pregătiri… Şi ne-am gândit că poate nu mai e departe timpul când se va striga: „Vine Domnul!… Fiul omului este aproape, este chiar la uşi…”. Ah, şi pen­tru venirea Lui nu se pregăteşte nimeni… Şi Cuvântul sfânt strigă mereu, de 20 de veacuri: „Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”; „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie… că s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Mt 3, 2-3; Mc 1, 15).

Sunt atât de puţini cei ce-L cheamă cu dor şi suspin: „Vino, Doamne Iisuse” (Apoc 22, 20).

la Pianul de Sus, Lancrăm şi Petreşti – jud. Alba
Dragostea frăţească ne strânge mereu. O, binecuvântate drumuri pe care ostenim cu drag de când sună goarna… A venit frigul, dar cine ne va opri oare de-a alerga mereu acolo unde Domnul a zis că: „sunt şi Eu”? (mai mult…)

File de istorie – LEGĂMÂNTUL DE LA VURPĂR – ALBA

Aşezat lângă Mureş, Vurpărul era teama împrejurimilor. Certuri politice, bătăi, hoţii şi alte răutăţi se întâmplau aproape în fiecare zi.

Răsare soarele – Iisus Biruitorul

Şi într-o zi, câţiva ostaşi s-au abătut pe acolo. A fost destul să le grăiască şi să le cânte ceva de la Oaste, pentru ca să se aprindă îndată un „foc” mare. Cine ar fi crezut că în acest îngheţ să poată arde un foc. Şi totuşi el a fost aprins de „torţa” Duhului pe care o poartă pe drumuri umilii făclieri ai Oastei.

„Mai spuneţi-ne, mai cântaţi-ne”, se rugau stăruitor, la ieşirea din biserică, oamenii. Şi fraţii le-au vorbit până târziu, le-au dat cărţi şi o foaie «Isus Biruitorul», pe care o luaseră într-o doară. Şi… sămânţa a început să încolţească. (mai mult…)

File de istorie – FOCUL ARDE MEREU PE FRONTURI

Frumoasele adunări de la Purcăreţi, Şibot şi Vurpăr. Biruinţe, bucurii şi lacrimi

E toamnă târzie. Şi valul de adunări ce a pornit astă vară curge mereu înainte. Neosteniţi, mereu pe drumuri, făclierii Oastei aprind mereu sate şi oraşe de suflete pentru Domnul.

Năprasnicul „viscol” de astă iarnă nu i-a putut opri din alergare. Şi n-a putut stinge focul Oastei. Din contră, l-a aţâţat şi mai mult. Şi el arde acum cu o putere mai mare ca oricând.

Cele două jertfe

Niciodată n-au curs atâtea lacrimi pe fronturi ca acum.

Şi dacă sângele ce-a udat brazda ţării acum 20 de ani n-a curs în zadar, desigur că nici „sângele” lacrimilor ce curge peste glia însângerată a ţării nu va fi zadarnic. E şi aceasta o jertfă de bunăvoie adusă la picioarele Golgotei, pe altarul Bisericii şi al Neamului, de Oastea Domnului, pentru a ne izbăvi din robia cea mare a păcatului şi a diavolului. (mai mult…)

Dile de istorie – MĂREAŢA ADUNARE DE LA SEBEŞ-ALBA

5 judeţe, cu 7 steaguri

Slăvit să fie Domnul! El lucrează în chip minunat cu Oastea şi cu luptătorii ei. Adunarea de la Sebeş ne-a adus din nou aminte de fă­găduinţa Sa sfântă: „Eu sunt cu voi”. Ce minunat, ce măreţ lucrează El în mijlocul Bisericii, prin voluntarii din Oastea Lui!

Iată, ceea ce n-a putut face po­litica de partid cu făgăduinţele ei – cum spunea fratele Urdea, a făcut Oastea Domnului, strângând sute de suflete din 5 judeţe şi 66 de comune.

O revărsare a Duhului

s-a simţit în această adunare, mai mult ca în altele. Parcă nici o piedică n-a fost în calea acestei revărsări. Duhul a biruit… Tot ceea ce s-a spus purta pecetea Lui. Cântările, declamările, predicile şi rugăciunile, toate erau întovărăşite de lacrimile sutelor de ochi ce mărturiseau căinţa şi iubirea… Stânca inimilor, lovită de toiagul Cuvântului, lăsa să curgă apă ca şi altădată stânca în pustie… (mai mult…)

File de istorie – o Frăţie a iubirii

În legătură cu organi­zarea Oastei

La o adunare, un frate s-a ri­dicat şi, între altele, a vorbit şi de­spre organizaţia Oastei astfel: „O îngrijorare ne frământă şi pe noi, aceşti mici şi neînsemnaţi ostaşi de la fronturi. Noi, care formăm gro­sul oştirii, cu umilinţă strigăm: „Fraţilor mai mari, ofiţeri ai Oastei: în faţa organizării, staţi în rugă­ciune şi veghere şi ascultaţi şoapta tainică a Duhului Sfânt, iniţiatorul şi alimentatorul mişcării noastre dragi. Nici un pas fără El”.

Mai bine în furtună cu Duhul,
decât în linişte cu „litera”

Ştim că vom avea de suferit. Nu ne aşteptăm la linişte… Dacă ne-am înrolat în Oaste, ne-am în­rolat pentru a lupta şi a suferi. Mai bine rămânem de o mie de ori în furtună, batjocoriţi, închişi şi chiar bătuţi, decât, prin vreo greşeală, să se ia apa de la roata morii. Ne temem de „ciocane”, de „pre­şedinţi”, „comitete” – de „literă”… (mai mult…)

File de istorie – PRAZNICUL BIBLIC AL ARMENIEI

Un popor trăieşte, prosperă şi creşte numai având la temelia sufletească a sa Cuvântul vieţii, Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia.

1500 de ani de la traducerea Bibliei în armeană. – Cum s-a făcut această traducere

Anul acesta (1935) s-au împlinit 1500 de ani de la traducerea Bibliei în limba armeană.

Armenii din toată lumea serbează acest eveniment în ziua de 7 iulie. Patriarhul suprem al tuturor armenilor din lume, cu reşedinţa la Ecimiazdim – Armenia, a dat o enciclică prin care a chemat anul acesta: an jubiliar pentru împlinirea a 1500 de ani de la inventarea literelor armeneşti şi traducerea Bibliei.

Această traducere, cea dintâi carte tipărită în noua limbă armeană, a fost numită de învăţaţi „Regina tuturor traducerilor” în secolul V-lea.

Această lucrare – monumentul nepieritor al literaturii armene – a fost tipărită îndată după inventarea alfabetului de către arhimandritul pustnic Mesreb, fost mai înainte secretar regesc. (mai mult…)

LA 12 ANI DE OASTE

„Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?” (In 18, 22-23).

Doisprezece ani de zile se-mpliniră-acum de când
Călători pe-a ţării drumuri, dragi ostaşi, umblaţi plângând.
Fără băţ şi fără traistă, fără pungă, fără bani,
Bateţi drumurile ţării sângerând, bolnavi, sărmani.
Lumea râde când vă vede, unii vă batjocoresc;
Alţii cu ocară mare sau cu hule vă „cinstesc”.
Ba, pe-alocuri, înainte la autorităţi v-au dus,
Fiindcă-aţi cutezat, prin lume, să grăiţi despre Iisus. (mai mult…)

File de istorie – LUCRURI VREDNICE DE LĂUDAT ŞI DE URMAT

În judeţul Făgăraş se vor construi 18 şcoli primare, 9 dispensare şi 1 pavilion antituberculos

Săptămânile trecute, domnul ministru Costinescu a vizitat judeţul Făgăraş. Trecând pe la herghelia de cai de la Sâmbăta de Jos, s-a convins de marea îngrijire ce se dă cailor, dar şi-a arătat nedumerirea şi mâhnirea că de oameni se poartă mai puţină grijă ca de animale.

S-a luat atunci hotărârea să se facă ceva şi pentru bieţii oameni… Şi hotărârea – ce bucurie s-o putem spune! – n-a rămas numai pe hârtie, ci s-a făcut faptă. În cele 9 circumscripţii sanitare ale judeţului s-a început construirea a 9 dispensare medicale, iar pe lângă spitalul judeţean se va construi un pavilion pentru bolnavii de plămâni. (mai mult…)

APOSTOLUL PAVEL ŞI TINEREŢEA PUSĂ ÎN SLUJBA DOMNULUI

Apostolul Pavel, ca şi alţi aleşi ai Domnului, i-a preţuit pe tineri şi tinereţea pusă în slujba Domnului. În slujba de propovăduite a Evanghe­liei, el a folosit şi o mulţime de tineri.

Cel mat de-aproape şi cel mai de încredere dintre „tovarăşii” săi de slujbă care nu l-au părăsit niciodată au fost cei doi „copii” ai săi, Tit şi Timotei.

De aceştia doi s-a folosit mai mult în lucrarea grea pe care a făcut-o.

Îi aflăm pretutindeni, însoţindu-l aproape în toate călătoriile lui.

Şi el au împărţit împreună cu neobositul Apostol toate durerile şi ostenelile slujbei. Dezlipiţi de toate cele pământeşti, l-au înţeles, preţuit şi iubit atât de mult pe dragul lor părinte, „bătrânul Pavel”!… (mai mult…)

TOATE SUNT CU PUTINŢĂ CELUI CE CREDE (Mc 9, 28)

Iată un cuvânt nespus de însemnat spus de Mântuitorul pentru noi. Toate sunt cu putinţă celui ce crede… Cine poate cunoaşte şi măsura marginile acestui cuvânt… El e nemărginit. Este o făgăduinţă care trebuie să ne aproprie mai mult de adâncimile bunătăţii şi bogăţiei lui Dumnezeu. Căci acest cuvânt arată desluşit că, din partea lui Dumnezeu, izvorul tuturor darurilor şi binecuvântărilor este deschis.

Întrebarea este: folosim noi aceste daruri?… Pot ele curge neîmpiedicat în inimile noastre, sau sunt oprite de stăvilarul necredinţei?

De ce oare suntem atât de săraci, când avem un Tată atât de bogat?… (mai mult…)

WhatsApp chat