Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Gheorghe Neagu

Gheorghe Neagu

CARTE BUNÃ, CINSTE CUI TE-A SCRIS!…

Maşina de tipar a Părintelui Iosif Trifa, aşa numita "Mireasa Vântului"
Maşina de tipar a Părintelui Iosif Trifa, aşa numita "Mireasa Vântului"

Maşina de tipar a Părintelui Iosif Trifa, aşa numita „Mireasa Vântului”

Se împlinesc, anul acesta, 90 de ani de când Părintele Iosif Trifa, cercetat de Duhul lui Dumnezeu şi conştient de nevoia acută a poporului nostru de a cunoaşte Cuvântul Sfintelor Scripturi, a luat o frumoasă iniţiativă de a cumpăra pentru Oastea Domnului o tipografie.

„Ne trebuie neapărat o tipografie – gândea Părintele –, o tipografie a Oastei prin care să putem scoate cărţi multe, frumoase, bogate şi ieftine” («Istoria unei Jertfe», vol. 1, pag. 313).

Astfel, în Foaia «Lumina Satelor», nr. 5, din 27 ianuarie 1929, apăru următorul anunţ: „Tiparul în slujba Domnului: o Tipografie a Oastei Domnului”. O iniţiativă care s-a concretizat în luna noiembrie a aceluiaşi an, sacrificând Părintele o mare parte din moştenirea lăsată de părinţii săi. Mulţi au fost „vrăjiţi” de dulceaţa şi fiorul sfânt al cuvintelor ce ieşeau la lumină de sub tiparul acestei „Mirese a Vântului”. (mai mult…)

Între rânduialã şi voluntariat

Nu de puţine ori ne-a fost dat să auzim de la unii cuvintele acestea: Unde este buna rânduială din Lucrarea noastră? Unde este pacea adunărilor frăţeşti de odinioară? Unde este voluntariatul Oastei? Căci Oastea a stat de la început sub semnul voluntariatului, cu luptători voluntari, cu preoţi şi mireni din toate părţile ţării.(1) Aşa ne-a spus Părintele Iosif: să nu trădăm voluntariatul Oastei. (2) Între aceste două deziderate ale Lucrării stau cu teamă să nu fiu cumva părtinitor vreuneia.

La 90 de ani de Oaste, suntem frământaţi de multele probleme pe care le-a adus libertatea câştigată în 1989 şi de care ne-am bucurat ca nişte copii nevinovaţi, fără să vedem atunci eventualele probleme. În adunările noastre frăţeşti nu de puţine ori predica unora nu mai este o reală chemare la pocăinţă, la schimbarea vieţii, nu mai este o declaraţie de război contra diavolului, contra întunericului şi a răutăţilor, ci mai degrabă a devenit o aluzie răutăcioasă spre anumite persoane sau, şi mai grav, un atac dur la valorile Oastei. Priveşti în stânga şi în dreapta şi vezi capete plecate şi feţe îndurerate. Şi atunci te întrebi: (mai mult…)