Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Iisuse vino la noi!

Iisuse vino la noi!

VENIŢI LA NUNTĂ!

Împăratul Cerurilor asemănatu-S-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său. A trimis slugile sale ca să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au voit să vină. Iarăşi a trimis alte slugi. Dar ei, fără să ţină seama, s-au dus: unul la ţarina sa, altul la neguţătoria lui, iar ceilalţi, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit şi le-au ucis. Şi, trimiţând împăratul oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi cetăţii lor i-au dat foc. Şi a zis slugilor sale: Nunta este gata, cei poftiţi n-au fost vrednici. Mergeţi la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi chemaţi-i la nuntă.

Marele plan al lui Dumnezeu este acela ca să pregătească nuntă Fiului Său Unul Născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii şi din Sfânta Fecioară Maria. Din Tată fără mamă şi din Mamă fără tată, prin umbrirea Duhului Sfânt, ca să întemeieze o Împărăţie veşnică în a cărei slavă să cuprindă omenirea întreagă. Chemarea Sa este intimă. Domnul Iisus S-a logodit cu Biserica pe care a câştigat-o cu Scump Sângele Său – prin Jertfă, Moarte şi Înviere – şi urmează să aibă loc marea sărbătoare a nunţii. Evenimentul este foarte potrivit, chemarea prielnică. Toate sunt gata şi ar fi foarte greşit să nu apară nimeni la ea. Cererea este ca mesele să fie pline de oaspeţi. (mai mult…)

CREDINŢA CARE ÎNAINTEAZĂ

„…Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele” (Mc 9, 14-29).

Un părinte îngrijorat de faptul că ucenicii Domnului Iisus n-au putut să vindece pe copilul său lunatic, care se muncea cumplit, a rostit o rugăciune, zicând: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu care are duh mut”. Şi totuşi dorinţa nu i-a fost îndeplinită imediat. A trecut tatăl prin încercări, până la definitivarea clară a credinţei lui în puterea Harului Divin. Tot astfel sunt cazuri când oamenii sunt îngrijoraţi că nu ajung în mod conştient să primească mântuirea.

Mântuirea este de la Dumnezeul nostru, Care şade pe tron, şi de la Mielul (cf. Apoc 7, 10). Acum a venit mântuirea şi Împărăţia Dumnezeului nostru (cf. Apoc 12, 10). Aleluia! Mântuirea şi slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru (cf. Apoc 19, 1). Căci harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor (cf. Tit 2, 11). (mai mult…)

Credinţă şi fapte

Credinţa pe care Dumnezeu o cere de la noi, care trebuie să o avem în El, ne este arătată în cuprinsul Evangheliei, zicând: „Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine şi să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Lc 9, 23; „Căci cel ce vine la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mama sa şi pe fraţii săi, ba încă şi sufletul său, nu poate fi ucenicul Meu” (Lc 14, 26). Şi iarăşi: „Cel ce a aflat sufletul său – rămânând alipit la cele spuse – îl va pierde pe el” (Mt 10, 39), iar cel ce va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelia Mea – împlinind poruncile Mele – îl va afla pe el în viaţa veşnică” (Mc 8, 35; Mt 16, 25).

„Nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine ce veţi mânca, sau ce veţi bea, sau cu ce vă veţi îmbrăca” (Mt 6, 25, 34).

„De te loveşte cineva peste obrazul drept, întoarce-i lui şi pe cel stâng; şi celui ce voieşte să se judece cu tine să-ţi ia haina ta, lasă-i lui şi cămaşa ta” (Mt 6, 39-40); şi „celui ce răpeşte ale tale nu i le cere înapoi” (Lc 6, 30).

 Taina vieţii : popas sufletesc duhovnicesc / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2010

 

ÎMPOTRIVIRI SATANICE ŞI STRIGĂTE DE MÂNTUIRE

„Şi, strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti. Căci îi zicea: Ieşi, duh necurat, din omul acesta!” (Mc 5, 7-8).

 

Când Domnul Iisus intra într-o localitate, locuitorii erau foarte agitaţi. Bolnavii, ca femeia cu scurgere de sânge, căutau măcar o atingere de El spre a fi vindecaţi; orbii cereau vedere; sutaşul dorea vindecarea robului său şi multe altele. Dar şi satana era activ în a produce tulburare.

Unde Evanghelia dragostei, a păcii divine pătrunde, diavolul strigă cu glas tare şi-ndurerat, căci pătrunderea lui Hristos-Domnul este părtăşie divină, care încălzeşte, sfinţeşte, desăvâr-şeşte sufletele, pregătindu-le pentru slava cerească. (mai mult…)

Am văzut astăzi lucruri minunate” (Lc 5, 18-26).

„Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu şi plini de frică ziceau: Am văzut astăzi lucruri minunate” (Lc 5, 18-26).

 

Felul de exprimare al oamenilor că au văzut lucruri nemaipomenite venea din frica ce-i cuprinsese, văzând minunea vindecării unui slăbănog purtat cu patul de nişte oameni ca-re-l aduceau la Domnul Iisus spre a fi vindecat. Dar, negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulţimii, s-au suit pe acoperiş şi, printre cărămizi, l-au lăsat cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus. Şi, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: „Omule, iertate îşi sunt păcatele tale”. (mai mult…)

OM AL DURERII

„Şi, dezbrăcându-L de hainele Lui, I-au pus o hlamidă roşie. Şi, împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind înaintea Lui, îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, Regele Iudeilor!” (Mt 27, 28-29).

 

Aspect dureros şi nemaipomenit de ruşinos. Domnul Iisus era întruchiparea blândeţii şi smereniei. A venit în lume să aducă pacea şi buna înţelegere între oameni. Era Unsul Divin, ca să binevestească săracilor, trimis să vindece pe cei zdrobiţi cu inima, să propovăduiască robilor dezrobirea, celor orbi vederea, să slobozească pe cei apăsaţi şi să vestească anul plăcut Domnului (cf. Lc 4, 18; Is 61, 1-2). (mai mult…)

APROPIERE SAU ÎNDEPĂRTARE PRIN EXCLUDERE

„Deci, plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis” (Mt 25, 10).

 

O interesantă privelişte şi simplă asemănare, pe înţelesul tuturor, face Mântuitorul pentru a înţelege şi cel mai simplu om taina mântuirii.

Aşteptarea cere pregătire în răbdare. Toate fecioarele păreau a fi la fel. Dar, iată, când strigătul de la miezul nopţii a răsunat, deosebirea se face vizibilă, cum va fi şi la apropiata venire cu slavă a Domnului Iisus. Când Mirele Ceresc a sosit, s-a făcut şi separarea definitivă între credincioşii falşi şi cei adevăraţi. Până atunci vor părea a fi la fel. Să cerem la Domnul prin rugăciune descoperirea tainei.

  1. Ce înseamnă „Erau gata”? Ce înseamnă să fii pregătit?

(mai mult…)

CEL CE NE INVITĂ LA ODIHNA SA ESTE DOMNUL IISUS HRISTOS

„Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi!” (Mt 11, 28).

Oricât am spune despre această duioasă chemare, n-am spus destul; căci suferinţele despre care ne vorbeşte textul există şi astăzi în lumea noastră, şi oamenii nu vor să primească medicamentele oferite pentru a fi tămăduiţi.

Domnul Iisus invită la Sine pe toţi trudiţii şi insistă stăruitor ca să înveţe de la El cele necesare mântuirii şi fericirii lor, le asigură fericirea şi îi roagă să vină la El. De unde vine dorinţa arzătoare a chemării Sale? Ce fel de dorinţă arde în pieptul Său? Cine este Cel ce ne invită cu duioşie?

1. Este Persoana Care fusese respinsă de lume, condamnată la moarte prin răstignire pe Cruce, ca urmare a binelui săvârşit. Şi totuşi El strigă: „Veniţi la Mine!”
2. Răstignirea Lui apasă omenirea. O grea şi înspăimântătoare vinovăţie ne apasă. Şi totuşi El ne cheamă; dragostea Lui nemărginită stă gata să ne ierte, să ne primească în clipa când răspundem chemării Sale, să ne dăruiască odihna Lui. (mai mult…)

DOMNUL IISUS OFERĂ ODIHNA SA CELOR FĂRĂ DE ODIHNĂ (Matei 11, 27-30)

În versetele 20-24, Domnul Iisus arătase despre res-ponsabilitatea omului în a cunoaşte Adevărul, mustrând cetăţile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, căci nu s-au pocăit. Apoi, plin de bucurie, vesteşte prin rugăciune învăţătura despre alegere, adresându-se acelora care au nevoie de odihnă, făcând invitaţie publică şi pe deplin liberă. Aceste trei adevăruri ar trebui să nu lipsească din nici o conversaţie evanghelică. „Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere.” „Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi!” „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, căci sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre!” „Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară” (Mt 11, 27-30).

Cine este Acela care invită pe oameni să vină la El? Este Fiul Celui Preaînalt, iubirea mea, vârtutea mea. „Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu, Dumnezeu meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul” (Ps 17). El cheamă pe oameni fără frică să se apropie de El, să se odihnească la pieptul Lui. Prin Jertfă, Moarte şi Înviere, S-a făcut Mântuitorul lumii. El este Izvorul vieţii veşnice şi aşteaptă ca toţi să-L primească, pentru ca El să-i fericească pe toţi aceia care vin la El, să-i binecuvânteze cu odihna Lui. Invitaţia este plină de îndurare şi ne îndrumă spre adevăruri ca acestea: (mai mult…)

CE NE ÎNVAŢĂ DOMNUL IISUS ŞI CE SPUNEM NOI ALTORA? (II)

Ce să comunicăm altora?

Mai întâi trebuie să înţelegem ceea ce Domnul Iisus comunică inimii noastre prin venirea noastră personală în contact cu El, ca să putem spune şi altora învăţăturile Sale sfinte. Singuri nu ne vom îndreptăţi. Suntem nimica.
Prin dăruirea noastră deplină vom recunoaşte:
1. Adevărul unic şi mântuitor ce se află numai în Persoana Sa, căci El este Calea, Adevărul şi Viaţa. Adevărul prin Hristos-Domnul, în El, prin El şi pentru El nu este teorie fără roduri harice şi harisme şi nici fantome. Hristos-Domnul a vorbit numai adevăruri reale, şi ucenicul ascultător Îl urmează întocmai.
2. Adevărul curat şi fără amestec poate fi regăsit în învăţăturile Sale scrise mai târziu, dar şi în acelea pe care le vorbeşte El inimii noastre, câtă vreme trăim în sfintele-I porunci. Adevărul omenesc este amestecat cu falsitate şi minciună. Adevărul curat şi neamestecat ne vine numai de la Domnul Iisus. El a vorbit, prin Duhul, Bisericii, care este „stâlpul şi temelia Adevărului” (I Tim 3, 15). (mai mult…)

  • 1
  • 2
WhatsApp chat