Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Învăţătorul IOAN MARINI – o viaţă de apostol –

Învăţătorul IOAN MARINI – o viaţă de apostol –

Ioan Marini – fapte şi întâmplări (III)

Mutarea la Beiuş

După consumarea acelor întâmplări petrecute la Arad, fratele Marini s-a gândit că ar fi cazul să-şi schimbe adresa. Astfel, cu ocazia unei permisii din armată a fratelui Traian Dorz, precum şi cu a unui concediu medical, cei doi redactori pribegi au hotărât ca redacţia să fie mutată la Beiuş. O încercare de a scoate o publicaţie la Oradea n-a reuşit. Atunci Ioan Marini s-a gândit la o revistă cu titlul «Familia Creştină» pe care o avea în proiect pe când era la Cluj şi care n-a mai apărut din cauza refugiului. Şi, pentru ca să le fie mai uşor şi mai puţin costisitor, poetul Traian Dorz l-a găzduit pe fratele Ioan Marini la el în familie, în comuna Mizieş (lângă Beiuş), după ce o cerere pe care Ioan Marini o înaintase Prefectului de Bihor de a i se acorda un post la Prefectură, în calitate de refugiat, n-a primit curs. Iată textul cererii. (mai mult…)

Ioan Marini – fapte şi întâmplări (II)

1941 – Început de prigoane

După refugiul de la Cluj, Ioan Marini se instalează la Ghio­roc, judeţul Arad, apoi, în continuare, la Lipova-Radna, la Arad şi la Beiuş.

Prima arestare.                                                         Proces la Tribunalul Militar Arad

Era pe la începutul lui ianuarie, când fratele Ioan Marini se afla cu domiciliul în localitatea Lipova, judeţul Arad, la o familie de fraţi ostaşi. De aici circula cu tramvaiul la Arad, mai ales la tipografie, unde-şi tipărea lucrările. Mai mergea apoi în vizită pe la fraţii din jur şi participa la toate adunările lor. Era o mare bucurie pentru ei de a-l avea alături pe fratele Ioan Marini. (mai mult…)

Ioan Marini – fapte şi întâmplări

 Cât timp am întârziat la Cluj, mi-a fost dat să fiu martor la unele fapte puţin ieşite din comun.

Era a doua zi de Paşti 1940. Fratele Marini era aşteptat în comuna Apahida de către fraţii ostaşi din împrejurimi. În gara Apahida, când am coborât din trenul de Cluj, pe peronul gării am văzut multă lume. Atunci fratele Marini, folosind acest prilej – ca şi în alte ocazii asemănătoare – se urcă pe o bancă şi începu să predice mulţimii. (mai mult…)

Furtuna vieţii Părintelui Iosif

O, câte suflete nu s-au întors la Dumnezeu în urma nenorocirilor şi întâmplărilor năprasnice prin care au trecut! Soţia unui general, în urma durerii suferite prin moartea singurului ei copil, s-a întors la calea Domnului şi şi-a pus viaţa în slujba celor săraci. Un credincios mărturisea că după ce şi-a rupt piciorul a învăţat să umble în calea Domnului. Iar o femeie spunea că a început să vadă, de abia după ce şi-a pierdut vederea ochilor. Părintele Iosif Trifa, după furtuna ce i-a răsturnat întreg rostul vieţii, prin moartea soţiei şi a trei copii, s-a predat Domnului. (mai mult…)

Un păcătos în postura Mariei Magdalena

Iată ce mărturiseşte o soră ostaşă de prin regiunea Clujului:

Era prin anul 1939 când fratele Marini se afla la Cluj împreună cu fratele Traian Dorz. Într-o adunare la Apahida, i-am spus fratelui Marini că aş dori să anunţe o adunare şi la mine acasă, într-una din duminici, când soţul meu este plecat la serviciu, fiindcă el este necredincios şi nu mi-ar permite să-mi aduc fraţii în casă.

Dar mai întâi i-am povestit ce fel de om e soţul meu, ce via­ţă grea duc cu el, că are patima beţiei şi ieşiri violente ce îmi aduc multă suferinţă. De ani de zile mă rog pentru el ca Dumnezeu să-l întoarcă de pe drumul pierzării. Se laudă că e ortodox, dar nu caută biserica şi nici de Dumnezeu nu vrea să audă. (mai mult…)

WhatsApp chat