Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Ioan Fulea

Ioan Fulea

Mărturii din viața fraților: După ieşirea din închisoare…

…fratele Marini se întâlneşte din nou cu preotul Vonica

La un an de zile după ieşirea din închisoare, în toamna anului 1942, fratele Marini s-a întâlnit ocazional cu preotul Vonica. Cu această ocazie, au schimbat câteva vorbe împreună, între care preotul Vonica i-a repetat fratelui Marini propunerea pe care i-a mai făcut-o când era la închisoare, anume de a merge la «Lumina Satelor», unde i se asigură un serviciu bun, cu perspective de viitor. O dată cu această propunere, i-a pus şi mai multe întrebări, la care fratele Marini atunci nu i-a dat niciun răspuns. Acestea sunt următoarele:
– Ce vrei să faci cu Lucrarea Oastei, de o duci mai departe în rătăcirea în care a dus-o părintele Trifa? Acum, după moartea dânsului, trebuie să veniţi cu toţii la «Lumina Satelor», să lucrăm împreună. Aici avem condiţii mai bune de lucru şi, în plus, avem asigurat un salariu şi o pensie la bătrâneţe, pe care acum nu le ai. Gândeşte-te că, în starea în care te afli acum, nu ai de la nimeni asigurat niciun mijloc de existenţă, şi, până la urmă, care-ţi va fi răsplata pentru munca pe care o depui? O să îmbătrâneşti şi o să mori fără să fi realizat nimic în viaţă… (mai mult…)

Mărturii din viața fraților: Lucrarea Domnului din închisoare (II)

Hotărârea de a mă preda Domnului

Într-o după-masă, stând pe pat în celula mea, deodată am fost împins de o forţă puternică, nevăzută şi am fost îndem¬nat să mă duc la fratele Marini, să mă predau Domnului. Nu mai puteam rămâne în starea aceasta, cu păcatele neiertate. Ele apăsau asupra conştiinţei mele ca un munte de fier, pe care nu-l mai puteam suporta.
Când am intrat în celulă, am văzut pe fratele Marini citind în Biblie, cu faţa lui blândă, cum era el, care-mi in¬spira pace şi linişte, pe care eu nu le aveam.
M-am aşezat lângă el şi am început să-i mărturisesc gân¬dul şi dorinţa care m-au dus la el, să mă predau Dom¬nului, dar nu ştiu cum să fac lucrul acesta. Iar el mi-a răspuns:
– Foarte simplu, domnule doctor! Pentru acest lucru nu trebuie cine ştie ce formă sau dogmă să fie îndeplinită. Ne aşezăm amândoi pe genunchi în faţa Domnului. Dum¬neata să te rogi Domnului aşa cum ştii, să-ţi mărturiseşti păcatele înaintea Lui, să-I ceri iertare pentru ele… Şi Domnul, Care este bun şi Care a venit tocmai pentru aceasta, ca să ridice păcatele noastre, te va ierta aşa cum a iertat pe toţi păcătoşii care au venit la El. El n-a scos pe nimeni afară niciodată. Te va ierta şi pe dumneata şi-ţi va da pacea Lui, care întrece orice pricepere omenească, îţi va da liniştea sufletească de care ai nevoie şi bucuria mântuirii despre care spui că nu le ai acum. (mai mult…)

Mărturii din viața fraților: Lucrarea Domnului din închisoare

Aici la închisoare, fratele Marini era într-o cameră mai mare, împreună cu mai mulţi deţinuţi ţigani, proveniţi din hoţi, tâlhari şi criminali. Aceştia erau nişte oameni foarte răi. Mereu se cer¬tau între ei, vorbeau tot felul de vorbe urâte şi murdare şi înjurau îngrozitor. Fratele Marini le citea din Biblie şi le vorbea despre Domnul Iisus şi despre mântuire. Dar ei nu luau în seamă, râ¬deau de el şi-l batjocoreau, îl înjurau şi-i mâncau mân¬carea. Suferea mult din cauza acestor oameni şi, cum era el mai slab şi mai suferind, începu să se îmbolnăvească.
Dar Domnul nu părăseşte niciodată pe copiii Săi şi l-a izbă¬vit şi pe fratele Marini din această încercare, din această sufe¬rinţă printr-o împrejurare minunată. Lui Dumnezeu nu-I lipsesc niciodată nici mijloacele, nici împrejurările, ca să-i izbăvească pe ai Săi. Şi izbăvirea a venit. Iată şi împrejurarea prin care a venit.
Într-o zi, se deschide uşa celulei, intră un necunoscut şi întreabă: (mai mult…)

Mărturii din viața fraților: Spre închisoarea militară

Fraţii condamnaţi au fost imediat arestaţi şi transportaţi sub escortă, între baionete, la închisoarea militară din Sibiu.
Pe tot parcursul drumului prin oraş, de la Curtea Marţială, care era în centrul oraşului, şi până la închisoarea militară, fraţii condamnaţi au fost însoţiţi de ceilalţi fraţi, liberi, care asistaseră la proces şi care mergeau în urma lor plângând şi întrebându-se: „Oare cum va putea suporta fratele Marini închisoarea, acum, în timp de iarnă?” El era cel mai slăbuţ şi mai suferind dintre ei…
Era aceasta o privelişte interesantă şi, mai ales, impresionantă, ca o scenă din viaţa primilor creştini: trei oameni con¬damnaţi pentru credinţă la intervenţia Bisericii parcurgeau stră¬zile principale ale oraşului Sibiu, escortaţi între baionete de către opt soldaţi, şi se îndreptau spre închisoarea militară!
Trecând prin Piaţa Mare a oraşului, ne-am adus aminte de cele scrise în istoria oraşului Sibiu că, acum 500 de ani, tot în această piaţă şi tot pentru credinţă, au fost executaţi mai mulţi fraţi de ai lor credincioşi… (mai mult…)

Mărturii din viața fraților: O încercare de a-i ajuta pe fraţii de la Săsciori

Fraţii din Sibiu au aflat şi ei de cele petrecute cu fraţii la adunarea de la Săsciori. Ne-am gândit şi ne-am frământat ce putem face ca să-i ajutăm.

Ne gândeam la fratele Marini, cum era el suferind şi bolnav, şi ne-am zis: Dacă-l va condamna şi-l va închide, ce va face el la închisoare pe timp de iarnă? Va răci şi se va îmbolnăvi şi mai tare. De asemenea, ne-am gândit şi la ceilalţi trei fraţi din Săsciori, care erau cu toţii nişte oameni bătrâni. Şi, ca bătrâni, erau şi ei suferinzi şi bolnavi. Unul dintre ei – fratele Mirion – era chiar foarte bolnav. Ne-am gândit că şi ei vor putea suporta foarte greu închisoarea pe timp de iarnă şi se vor îmbolnăvi. Dragostea frăţească se gândeşte şi la lucruri de felul acesta.

În acest scop, ne-am hotărât să le luăm un avocat bun, care să-i apere, să nu fie condamnaţi, sau cel puţin să le uşureze pedeapsa.

Pentru aceasta, ne-am interesat şi am vorbit cu cel mai bun avocat din Sibiu de pe vremea aceea, care ne-a promis că-i scapă de pedeapsă, dar ne costă cam mult: o sută de mii de lei. Erau bani mulţi pe vremea aceea: valoarea unei case familiale în Sibiu.

Ne-am sfătuit cu fraţii şi ne-am hotărât să facem rost de bani până la proces. Douăzeci de fraţi s-au hotărât să-şi dea salariul pe o lună de zile, câţiva fraţi s-au oferit să-şi dea o jumătate de salariu, iar cei mai săraci, cât vor putea şi, în felul acesta, se adună suma necesară. (mai mult…)

Mărturii din viața fraților: Memoriul către Tribunalul Sibiu

În aşteptarea judecăţii, fratele Marini a făcut şi el un memoriu, pe care l-a înaintat Curţii Marţiale Sibiu, în care arată cum stau lucrurile, ceea ce s-a făcut în adunare, scopul pentru care s-a ţinut adunarea, precum şi faptul că n-au greşit cu nimic împotriva Statului şi că nu sunt vinovaţi pentru ceea ce au fost învinuiţi. Mai departe, cere să li se facă dreptate şi să fie achitaţi.
Iată şi textul integral al acestui memoriu:

„Domnule Preşedinte,
Onorată Curte,

Subsemnatul Ioan Marini, născut în comuna Săs¬ciori, judeţul Alba, de 33 de ani, domiciliat în prezent în comuna Beiuş, de profesiune învăţător, în prezent publicist, redactor la revista «Familia Creştină», fiind trimis în judecata Curţii Marţiale, din Sibiu, împreună cu alte persoane, pentru faptul de a fi luat parte la o întrunire creştinească din comuna Săsciori, judeţul Alba,
cu onoare şi deosebit respect, vin a vă ruga să binevoiţi a lua în cercetare cele de mai jos:
Subsemnatul, pe la începutul lunii decembrie 1941, în vederea unei odihne şi recreeri de care aveam nevoie, fiind obosit şi cam suferind, mă aflam pentru câteva zile la casa părintească din sus-numita comună. (mai mult…)

Mărturii din viața fraților: Procesul de la Sibiu

În luna octombrie 1941, fratele Marini, fiind slăbit şi obosit, s-a dus la Săsciori să se odihnească pentru câteva zile şi să se recreeze puţin.
Duminica, aşa cum se obişnuia de obicei, fraţii s-au strâns la adunare, la care a luat parte şi fratele Marini.
Aflând despre aceasta, preotul din comună, care era un împotrivitor al Lucrării Domnului, s-a dus la jandarmi şi i-a reclamat că au ţinut adunare fără încuviinţarea Bisericii, cerând acestora să-i ancheteze şi să-i dea în judecată că au ţinut adunare interzisă acum, în timpul acesta de război, când era decretată starea de asediu pe tot cuprinsul ţării.
După două zile, fratele Marini şi cu alţi trei fraţi din comună au fost chemaţi la postul de jandarmi, unde li s-a spus că sunt arestaţi pentru faptul că au ţinut adunare interzisă, care a primejduit ordinea de stat.
Au fost apoi anchetaţi, luându-li-se declaraţie, iar a doua zi au fost duşi sub escortă, din post în post, la Alba Iulia, unde au fost predaţi la Legiunea de Jandarmi. Aici au fost din nou anchetaţi timp de două zile, luându-li-se declaraţii, după care li s-a dat drumul acasă, punându-li-se în vedere că au fost daţi în judecata Curţii Marţiale din Sibiu.
Această veste a arestării fratelui Marini şi a celor trei fraţi din Săsciori, precum şi a transportării lor sub escortă, din post în post de jandarmi, până la Legiunea de Jandarmi din Alba Iulia s-a răspândit imediat în tot satul şi chiar în comunele de primprejur. Peste tot locul, oamenii discutau cu viu interes despre această întâmplare şi se mirau cu toţii cum s-a putut întâmpla aşa ceva cu nişte oameni paşnici şi liniştiţi, cum erau fraţii ostaşi. Mirarea lor a fost şi mai mare când au aflat că acest fapt se datorează preotului din comuna Săsciori, Stoicuţa, care, după cum am mai arătat, a pus la cale această arestare şi acest proces al fraţilor din invidie şi ură personală. (mai mult…)

Mărturii din viața fraților: Reţinut de jandarmi la Sâmbăteni – Arad

Împrejurările în care s-a produs această arestare a fratelui Marini au fost povestite de fratele Traian Dorz şi de sora Marioara, din Sâmbăteni, Arad, după cum urmează:
„Anul 1942 a fost pentru noi un an în care au început examene şi mai grele decât până atunci. A fost anul primelor noastre închisori pentru Domnul. Mai întâi a început fratele Marini.
Iată cum i s-a întâmplat lui.
Era în luna ianuarie 1942, o iarnă grea, cu ger mare.
Eu am venit din armată, în concediu pe două luni de zile, fiind bolnav.
Pe fratele Marini l-am găsit la Beiuş, lucrând la întoc­mirea şi redactarea revistei «Familia Creştină».
Bucuros că m-am întors la revistă, fratele Marini s-a încărcat cu cărţi şi Biblii şi a plecat pe la fraţi în misiune… Îi era tare dor de fraţi…
De abia a plecat şi, la două zile, am primit vestea că a fost arestat şi ţinut închis la un post de jandarmi chiar la Sâmbăteni, lângă Arad, unde abia coborâse din tren. (mai mult…)

Memoriul fr. Ioan Marini către Tribunalul Arad – 6 martie 1941

„Memoriu

Onorat Tribunal,

Fiind astăzi tras la răspundere şi adus în faţa Onor. Tribunal pentru credinţa ce o am, pentru gândurile ce am scris şi pentru lupta ce o port pentru ajutorarea sufletelor, lucru pe care îl fac de peste 12 ani de zile, rog bunăvoinţa D-lor Voastre, Domnilor Judecători, a mi se îngădui să spun câteva cuvinte cu privire la trecutul meu, ca şi asupra învinuirilor ce mi se aduc.

Antecedente: învăţător la ţară. Boala. În disponibilitate

Sunt născut în anul 1908, în comuna Săsciori, judeţul Alba, român, ortodox, necăsătorit. Am fost învăţător (absol­vent 1927). Dar de abia ocupasem catedra, când am fost doborât de o suferinţă care m-a ţinut o vreme în concedii medicale, creându-mi greutăţi în munca mea de dascăl. (mai mult…)

„Lumea omoară pe cei mai buni binefăcători ai ei, şi după moarte le ridică cruci şi monumente!”

După trecerea la Domnul a Părintelui Iosif, fratele Marini, fiind considerat unul dintre ostaşii de frunte care au rămas de partea Părintelui şi care a lucrat împreună cu acesta la redacţie, a primit două scrisori din partea Arhiepiscopiei Sibiului, semnate de Mitropolitul Bălan, prin care acesta îl învinuia de erezie, de continuare a unei acţiuni întreprinse de un preot caterisit şi de abateri de la dreapta învăţătură a Bisericii Ortodoxe.

Prima scrisoare a primit-o în 7 aprilie 1938, la două luni de la moartea Părintelui Iosif. Prin aceasta era învinuit că este conducătorul adunării Oastei Domnului din Sibiu patronate odinioară de preotul caterisit Iosif Trifa, acum decedat, şi că duce mai departe o acţiune condamnată de autoritatea bisericească. Îl ameninţa că, dacă în termen de opt zile nu va opri adunarea, va cădea sub afurisania arhierească, fiind socotit iubitor de stăpâ¬nire, căci este un tiran, potrivit normelor canonice ale Bisericii. (mai mult…)

  • 1
  • 2
WhatsApp chat