Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Isus Biruitorul

Isus Biruitorul

„Dar eu alerg la rugăciune…” (Ps. 109, 4)

Doar nici unul dintre aleşii Domnului din Biblie nu a stăruit atât de mult în «şcoala» cea mare a rugăciunii ca Psalmistul David. Iar în şcoala aceasta l-a trimis Domnul. L-a trimis prin nesfârşite izbelişti, frământări şi necazuri.

Domnul parcă anume a stors viaţa acestui om, pentru ca să picure din ea mărgăritarul cel scump al Psalmilor. Pentru ca să ne rămână zestrea cea scumpă a Psalmilor; cea mai minunată carte de rugăciune pentru toate vremurile şi toţi oamenii.

Domnul a învăţat pe David să se roage în şcoala cea mare a vieţii. L-a lăsat izbit mereu de frământări, necazuri, prigoane, pentru ca să înveţe a «striga» către Domnul; a se ruga Lui şi a cânta Lui.

Iar David, «şcolarul», a prestat în «şcoala» rugăciunii un «examen» strălucit. Pentru el rugăciunea se făcuse întocmai ca pâinea şi apa. El era veşnic în vorbire cu Dumnezeu. El grăia clipă de clipă cu Domnul, aşa cum copilaşul grăieşte cu tatăl său. (mai mult…)

Bilanţul oştăşiei mele

Articol publicat în Isus Biruitorul nr. 2(107) Anul III – 10 ianuarie 1937 – Transcriere şi ortografie după original.

De la fratele Gh. Latiş din comuna Sadova – Bucovina, am primit sub titlul de mai sus o serie de întrebări cu texte biblice foarte interesante de cercetat, un fel de bilanţ, în cumpăna cărui ne putem judeca pe noi şi ostăşia noastră.

Pe voi înşivă cercaţi-vă… II Cor. 13,5

Ce fel de Oaste ar avea Domnul dacă toţi ar veni la adunare ca mine? Evrei 10,25 – Numer. 15,30 31 – Filip. 4,5

Ce fel de ostaşi ar fi în Oaste dacă toţi ar dormi ca mine? I Tes. 5,6 – Luca 22,46 – Marc. 16,36 37

Ce ar fi din Oastea Domnului dacă toţi n’ar ceti din Cuvântul lui Dumnezeu ca mine? Ioan 5,36 – Cols. 4,16 – I Tes. 5,27 – Fapt. 13,15

Cât de mută ar fi Oastea Domnului dacă toţi n’ar cânta ca mine? Efs. 9,15 – I Cor 14,15 – Psm. 47,6 7 şi 149,1 – Matei 26,30 – Iac. 5,13

Ce ar fi din Oastea Domnului dacă toţi ar fi mândri ca mine? Dan. 5,20 – Marcu 7,20 – Rom. 12,06 – I Tim. 3,6 (mai mult…)

„Ne-a dat afară… şi pe urmă a plâns…”

«Am 55 de ani de preoţie şi o zi mai fericită ca aceasta n-am avut». Din biruinţele de la frontul din Studina – Romanaţi. 150 de ostaşi noi

„…Cucernice Părinte Trifa,
Cu prilejul adunării de la Maglavit, când s-a vestit minunea de la Golgota, un om s-a apropiat de noi şi ne-a rugat să-l cercetăm în sat la el, abonându-se şi la foaia «Isus Biruitorul». Ajunşi acasă, am primit o scrisoare stropită cu lacrimi, în care ne chema la el.

În ziua Înălţării Sf. Cruci, am plecat spre com. Fărcaş, să-l cercetăm. După o cale de 30 km am ajuns în sat. Cinci fraţi ne-am prezentat părintelui din localitate, să-l rugăm să ne dea voie să facem adunare. Era un părinte bătrân – 78 de ani.

Cum ne-a văzut, s-a repezit la noi:
– Ce e cu voi? Ce vreţi în satul meu?
– Suntem, părinte, din Oastea Domnului şi am venit să vestim pe Iisus…
– Ce Oastea Domnului? Eu n-am nevoie de Oaste în sat la mine. N-am să las nici un om să intre în Oaste…

Am răbdat, tăcuţi, totul. Am rugat însă pe părintele să ne lase să ţinem adunare şi dacă nu-i va plăcea, plecăm din sat. S-a gândit părintele şi ne-a permis.

Biserica era plină. Nu mai încăpea lumea. Părintele ne privea cu mirare că venim la biserică. Credea că suntem sectari. După-masă, la ora 3, curtea bisericii era plină de lume. Se deschide adunarea în frunte cu părintele. Fratele A. S. Vărgului arată ce este Oastea şi ce vrem noi. Vorbesc fr. Florea Pârvan, Gh. Colac, Radu Burda, Dumitru Gălan şi fr. Marin P. Guicin. O fetiţă declamă o zguduitoare poezie.

Toată mulţimea era cutremurată. Cuvântările deschid râuri de lacrimi. Părintele plângea. Lacrimile curgeau şiroaie.

La sfârşit, se ridică părintele şi zice: «Am 78 de ani, dintre care 55 de preoţie şi n-am avut o zi mai fericită. Le mulţumesc celor ce au ostenit în satul meu, ca să ne arate şi nouă o viaţă nouă. Bine ar fi să facem şi noi ca ei». Şi lumea striga: Bine ar fi, taică părinte!

Întrebăm cine vrea să se hotărască să lupte alături de noi; 150 de oameni s au înscris în rândurile noastre şi vă rugăm să-i socotiţi ostaşi luptători. (Numele lor s-au trecut în Cartea Oastei).

Slăvit să fie Iisus Biruitorul!

Alex. P. Vărgului şi Marin P. Guicin,
ostaşi ai Domnului“
«Isus Biruitorul» nr. 41, din 6 oct. 1935

«Iar în vremile din urmă»… (I Tim. 4, 1)

Cu ochii ţintă mai mult ca oricine la Iisus cel Răstignit.

Săptămâna trecută am fost la Bucureşti. Şi am văzut din nou că e bine să te mai mişti de acasă. Căci, umblând, vezi şi auzi multe. Şi totdeauna poţi învăţa ceva. E bine să ieşi mereu în lume, ca să vezi Biblia scrisă şi în lume; să vezi cum se plineşte scrisul ei în lume. Căci aşa e Cartea lui Dumnezeu: ea se vede scrisă şi în lume; în felul cum trăieşte şi hălăduieşte lumea. Un copil al lui Dumnezeu citeşte Biblia şi în ceea ce vede şi aude. Aşa am făcut şi eu tâlcul acesta în tren, de la Sibiu la Bucureşti.

În gara Copşa aştept un ceas după acceleratul de Bucureşti. În vremea asta mă strecor în sala de aşteptare a poporului. Îmi place totdeauna să aflu ce vorbeşte, ce gândeşte şi cum vede lumea, poporul. E popor mult în gară, sporit şi de soldaţii care se întorc acasă de la manevre. Mă apropii de un grup care discu­tă ceva aprins.

Aflu că se vorbeşte despre minuni şi arătări cereşti. Un soldat bănăţean spunea că la ei, în Banat, s-a ivit un bou care vorbeşte. Cică un ţăran a început să-şi bată un bou care nu trăgea. Şi boul s-a întors către el, zicându-i: «Până acum am tras eu; de acum vei trage tu»… (mai mult…)

WhatsApp chat