Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Leon Andronic

Leon Andronic

„Câţi vor râde de cel căzut, demon au.”

(…) Ei, unde-s fraţii noştri, dragii mei? Unde-s surorile noastre, care cântau cu atâta dor şi drag? Unde-s copiii lor? Ia gândiţi-vă bine, fraţilor. Şi vă rog – aşa cum a spus şi fratele mai înainte – coborâţi-vă niţel înăuntru şi, sincer, înaintea lui Dumnezeu, răspundeţi: unde-s fraţii noştri? Când Dumnezeu a întrebat: „Caine, unde-i fratele tău?”, ce a răspuns el: „Au eu sunt păzitorul fratelui meu?”.

Vedeţi, dragii mei, ce pasivitate, ce indolenţă, ce neruşinare, ce îndărătnicie, ce încăpăţânare, ce răutate, ce ură a arătat el prin acest răspuns? „Au eu sunt păzitorul fratelui meu?” Cu alte cuvinte, el s-a eschivat [să dea] un răspuns sincer. Cel puţin, dacă era sincer, ar fi spus: „Doamne, l-am omorât”. Era frumos, că era sincer. Dar el a spus: „Păi eu sunt păzitorul fratelui meu?”. (mai mult…)

LEON ANDRONIC din Dorneşti – Rădăuţi

GRUPUL FRAŢILOR DIN BUCOVINA

LEON ANDRONIC din Dorneşti – Rădăuţi

A fost unul dintre cei mai harnici şi ostenitori fraţi bucovineni. Zeci de ani el a fost în primele rânduri ale Oastei Domnului un foarte râvnitor purtător al Cuvântului Sfânt. Un stegar viteaz şi hotărât, care a luat parte la cele mai cunoscute bătălii din câmpul Oastei Domnului. A intrat în Oastea Domnului prin anul 1932, încă de tânăr, şi de atunci el este mereu harnic şi activ în cercetarea de fraţi şi adunări din toată ţara. El a fost prezent la toate cele trei mari momente din Istoria Oastei: la 12 septembrie 1937 (la consfătuirea pe ţară de atunci), la 12 februarie 1938 lângă sicriul Părintelui Iosif, precum şi la 6 noiembrie 1976 la Poiana Braşov. Totdeauna statornic lângă adevărul Oastei Domnului, el a rămas până la sfârşit neclintit pe calea cea dreaptă a învăţăturii Bisericii noastre şi a Oastei Domnului.

Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi

 

Vai, cât de mulţi sunt căzuţi în mâinile tâlharilor! … Ce facem noi?

din vorbirea fratelui Leon Andronic
de la o adunare de la Slobozia – decembrie 1968

Fraţii mei scumpi! Să ne oprim la acest cuvânt: unde-s fraţii noştri? Nu-s! Să-i căutăm. Să mergem după ei. Căci aceasta este misiunea momentului nostru de faţă. Aceasta este datoria noastră: să nu fim reci, nepăsători, indiferenţi ca odinioară Cain, ci să ne pese de sufletul fratelui nostru şi al surorii noastre şi să mergem în căutarea lor cu făclia credinţei aprinsă, cu lumina Evangheliei. Şi să-i întoarcem înapoi, să-i aducem din nou la staulul dragostei Lui. (mai mult…)

FOCUL DUHULUI SFÂNT ŞI FOCUL IADULUI (II)

din vorbirea fratelui Leon Andronic
de la o adunare de la Slobozia – decembrie 1968

Dragii mei, acum simţim că trăim. Simţim că respirăm. Simţim că parcă nu mai suntem pe pământ, când suntem în această stare de har, în această stare binecuvântată. Iată cum oasele noastre moarte au început să cutreiere ţara în lung şi-n lat. Să se-nfrăţească din nou Ardealul cu Moldova, Muntenia cu Oltenia, Bucovina şi Maramureşul şi toate…

Dragii mei, scumpii mei fraţi, din 29 noiembrie până în 1 decembrie, am avut o bucurie atât de mare la Dej! Parcă îl văd pe fratele Gheorghe: de cu seară şi până a doua zi la ora opt, întruna curgeau şiroaiele pe el… Şi cântare, şi vorbire, şi mărturisiri… Nu mai era somn, nu mai era… Toată noaptea aceea a fost o adevărată fericire, o bucurie care rar se poate gusta în lumea aceasta şi [rar] se poate şti ce preţ [mare] a avut acea noapte care a zguduit sufletele. Care a făcut să se predea Domnului şi câteva suflete care au primit Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi, a doua zi, când ne-a văzut preotul în biserică, s-a crucit: (mai mult…)

FOCUL DUHULUI SFÂNT ŞI FOCUL IADULUI

din vorbirea fratelui Leon Andronic
de la o adunare de la Slobozia – decembrie 1968

Fraţi şi surori în Domnul Iisus!
E o oră târzie din noapte (douăsprezece fără douăzeci). De aseară, de la ora opt, până la ora aceasta, şuvoiul Cuvântului lui Dumnezeu s-a revărsat din belşug şi parcă n-ar mai trebui şi n-ar mai fi nevoie să vă mai ţin şi eu încă câteva clipe de încordare a voinţei şi a atenţiei, pentru a prelungi oboseala dumneavoastră şi a o mări.

Totuşi fac şi eu ca fratele care a vorbit înainte de mine: nu mă rabdă inima, parcă, să nu profit de această ocazie, de acest prilej, ca să-mi împărtăşesc şi eu simţămintele şi să mă pot şi eu exprima cu mulţumire în sufletul meu că Dumnezeu a avut milă de noi şi ne-a mai dăruit încă o noapte de veghere. O noapte în care punem puţin la chin pe „măgăruşul” nostru cel vechi. Un frate spunea (şi foarte mare dreptate avea) că trupul nostru e ca un măgar. Şi aşa este, că, într-adevăr, el trage la pământ. Şi vrea mâncare bună, odihnă multă, treabă puţină şi, dacă se poate, un stăpân cât de blând şi de bun. Cam aşa ar vrea şi acest trup firesc, acest trup de lut al nostru care nu se simte tocmai bine când îi pui frâul şi zăbala şi când îi mai articulezi şi câte un bici. Cam cârteşte… nu-i prea plac zilele de post. Nu prea îi plac genunchii plecaţi. E cam departe biserica şi adunarea pentru „măgăruşul” nostru şi el ar vrea, dacă s-ar putea, [să stea] cât mai comod, chiar în pat, să-i cânte poate chiar şi Liturghia, că el se simte bine. Căldură… mâncare… un pahar de apă… şi-un vinişor, dacă se poate, aşa, să-l dezmierde oleacă. Şi, în fine, „măgăruşul” nostru îşi cere partea lui. (mai mult…)

SĂ SCOATEM PĂCATUL AFARĂ DIN ŢARĂ! (II)

din vorbirea fratelui Leon Andronic
de la adunarea de Rusalii de la Sibiu
– 2 iunie 1985

Dragii mei fraţi, această Lucrare care ne-a trezit la o viaţă nouă şi a cuprins toate meleagurile ţării noastre trebuie să crească şi să ne înduhovnicească şi pe noi înşine, şi pe cei din jurul nostru. Asta-i misiunea Oastei în Biserică: poporul nostru să primească acest ajutor de înviorare sufletească, să mergem înainte şi numai înainte. Să nu ne mai uităm înapoi ca femeia lui Lot, care s-a prefăcut într‑un stâlp de sare. (Ştiţi lucrul acesta cei care aţi citit Cuvântul lui Dumnezeu.)

Mulţumim lui Dumnezeu că această Biblie, acest Cuvânt, ne-a luminat mintea, inima, viaţa noastră şi ne-a pus să mergem pe cărări noi, nu pe cele pe care porniserăm odinioară, când nu-L cunoşteam pe Dumnezeu. Dacă acest Cuvânt a ajuns în casa frăţiei tale, în familia frăţiei tale, caută să te hrăneşti în fiecare zi regulat, nu pe sărite, nu la întâmplare. Ci căutaţi să citiţi Biblia amănunţit şi s-o traduceţi în viaţă. Numai aşa ne va fi de folos, când citim Biblia nu ca pentru alţii, ci ca pentru noi, adică fiecare pentru sine. Şi apoi, după ce te vei [lumina] pe tine, să îi salvezi şi pe alţii. Acesta este rostul Lucrării noastre: ca Biserica noastră să se trezească la o viaţă nouă. (mai mult…)

SĂ SCOATEM PĂCATUL AFARĂ DIN ŢARĂ!

din vorbirea fratelui Leon Andronic
de la adunarea de Rusalii de la Sibiu
– 2 iunie 1985

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Slăvit să fie Domnul, fraţilor!

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Care ne-a învrednicit astăzi, în ziua Praznicului Oastei, să fim în jurul acestui mormânt scump, al acestui mormânt care nu va fi uitat în veac de poporul român, popor care, la trâmbiţa care a început de şaizeci şi trei de ani să sune desluşit spre trezirea neamului nostru la o viaţă nouă cu Hristos, a alergat pe toate meleagurile ţării acesteia cu râvna şi dragostea pe care Domnul Iisus le-a semănat în el prin acest om al lui Dumnezeu, prin acest prooroc. Nu se naşte în fiecare zi câte un prooroc, ci la zeci de ani şi la sute de ani chiar. (mai mult…)

WhatsApp chat