Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Nelu Pavel

Nelu Pavel

Glasul scump al rugăciunii…

 Sfânt e-al rugăciunii vas, nalt e-al rugăciunii ceas, drept e-al rugăciunii pas

scump e-al rugăciunii glas –niciodată să nu-l las…( T. Dorz, La izvoarele luminii)

Mesajul acestor îndemnuri în versuri al fr. Traian Dorz ar trebui să-l simţim frecvent în viaţa cotidiană de astăzi. Ne bucurăm când în jur în lume sunt voci care recunosc necesitatea imperioasă a rugăciunii. Fără a contesta importanţa educaţiei, sfinţii părinţi afirmau că prin rugăciunile părinţilor pentru copii şi obişnuirea copiilor cu rugăciunea s-au format generaţii de oameni net superiori celor educaţi dar crescuţi fără rugăciune. Absenţa rugăciunii în viaţa unui om poate duce la eşuare în situaţii extreme, indiferent de capacitatea intelectuală a acestuia. Recent am citit un articol despre artistul berlinez Oliver Sturn care a instalat pe aeroportul din Stuttgart un automat asemănător unei cabine foto, ce se numeşte gebetomat ce livrează rugăciuni la apăsarea unui buton. Şi la noi în ţară la terminalul aeroporturilor au fost deschise capele, unde pasagerii pot să se roage lui Dumnezeu înainte de îmbarcarea în avion pentru a-i păzi în călătoria lor. Mi-amintesc de marele cutremur din 1977 de la noi şi de desele accidente aviatice sau atentate în care au pierit mulţi oameni. Ce frică de Dumnezeu au trezit pe moment în noi aceste înştiinţări cereşti, acest glas al lui Dumnezeu ce ne cheamă să ne întoarcem la El, grăbind paşii spre  bisericile noastre dragi şi plecând genunchii la rugăciune, legătura noastră vie cu Dumnezeu. (mai mult…)

Credinţa smerită şi pocăinţa trepte spre înviere şi mântuire…

”Viaţa fără de credinţă e ca luntrea prinsă-n stânci,/ fără cârmă şi lopată, piere-n nopţi de ape adânci.”
”Smerenia-i virtutea  din toate cea mai naltă, în ea şi celelalte virtuţi sunt laolaltă”.

( T. Dorz, La Izvoarele Luminii, pg. 112; 468)

 

Sf. Antonie cel Mare, văzând cursele diavolului s-a înspăimântat şi a zis: ”Doamne, dar cine se poate mântui?”. Iar un glas s-a auzit şi i-a zis: ”Smerenia, Antonie!”. Cu cât societatea contemporană devine tot mai viciată, cu atât avem mai multe motive de smerenie şi de pocăinţă. Atunci când a fost rugat sf. Paisie Aghioritul să mijlocească la Domnul pentru cineva bolnav de cancer, Domnul i-a spus  ”că a trimis un om care să vindece cancerul din lume, dar nu s-a născut pentru că a fost avortat”. Tot aşa ne-ar putea răspunde şi nouă astăzi Dumnezeu, atunci când ne rugăm pentru soluţionarea tuturor problemelor din ţară – că ne-a trimis un conducător mai bun, dar din păcate nu s-a născut.

Ninivitenii ne stau înainte ca pildă de smerenie şi pocăinţă adevărată, Domnul milostivindu-se de ei după ce toată cetatea de la împărat până la dobitoacele cele necuvântătoare, s-a pocăit cu plângere în sac şi cenuşă. Sf. Ioan Gură de Aur spune că ”mai importante sunt în faţa lui Dumnezeu sacul decât mantia împărătească şi cenuşa presărată în cap decât coroana, pentru că ce n-au putut face mantia şi coroana au făcut acelea”. (mai mult…)

Conştiinţa răspunderii…

„Pentru cei curaţi la suflet glasul cel hotărâtor / în orice gând şi cale este conştiinţa lor.”

                                                      ( Traian Dorz,  La izvoarele luminii)

             M-am gândit de multe ori la conştiinţa răspunderii pe orice plan: profesional, social dar mai ales şi nu în ultimul rând pe plan religios în legătura noastră cu Dumnezeu pe verticală. Cred că această conştiinţă a datoriei a generat şi generează spiritul de jertfă în viaţa noastră a fiecăruia. Trebuie să avem în acelaşi timp un minim de sinceritate, o dragoste dezinteresată în locul şi-n timpul nostru vremelnic pe acest pământ. Înaintea noastră scumpii noştri părinţi ai Lucrării au avut din plin aceste deziderate la care m-a dus gândul. Numai aşa au putut rezista prin închisori ani grei de suferinţe neasemuite cei pomeniţi în acest an ( 2017) de biserica ortodoxă printre care şi mulţi dragi fraţi ai Lucrării Oastei. Suflete de jertfă acum sunt se pare tot mai puţine, căci primează în viaţa noastră interesul material. (mai mult…)

CABINE TELEFONICE PENTRU RUGĂCIUNE

Recent am citit într-un ziar local un articol intitulat Cabine telefonice pentru rugăciune, din care redăm: Primăria din Kansas City a instalat cabine telefonice pentru rugăciune, pentru ca locuitorii acestui oraş să poată să îi telefoneze lui Dumnezeu oricând au nevoie…Săptămânal pe fiecare cabină s-au efectuat 100000 de apeluri şi în zonele unde au fost instalate cabinele telefonice pentru rugăciune infracţionalitatea a scăzut proporţional cu numărul persoanelor ce au folosit cabinele

Părintele Iosif Trifa ne învaţă că rugăciunea este legătura noastră cu cerul, cu Dumnezeu. Rugăciunea este un telefon sufletesc pe care ni l-a făcut Crucea şi Jertfa Mântuitorului. Prin Jertfa Crucii Sale, Mântuitorul ne-a împăcat cu Dumnezeu, ne-a lăsat un „telefon” prin care să putem cere şi lua neîncetat tot ce ne trebuie ( Pr. I. Trifa, Ce este Oastea Domnului, Ed. VI, 1996, p. 84). (mai mult…)

Bornele de referinţă ale Credinţei Strămoşeşti…

                 „…vă îndemn ca să vă luptaţi pentru credinţa, care odată pentru totdeauna le-a fost dată sfinţilor ”(Iuda, v. 3)

Anul 2014 a fost orânduit de Sfânta noastră Biserică Ortodoxă Română an omagial euharistic şi an comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, la împlinirea a 300 de ani de la martiriul lor. Pe 21 mai 2014 de sărbătoarea Sf. Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, la Bucureşti a avut loc o Procesiune solemnă a moaştelor Sf. Voievod Constantin Brâncoveanu pe un traseu ce a vrut să-l refacă identic pe cel de acum 80 de ani din anul 1934. (mai mult…)

ADEVÃRUL LUI HRISTOS…

De puţin timp, am sărbătorit, ca-n fiecare an, de două milenii, Înălţarea Domnului la cer. Este un adevăr incontestabil această înălţare, pe care, aşa cum am citit de curând într-un reportaj, şi musulmanii îl recunosc. În capela de pe Muntele Măslinilor, locul Înălţării Domnului la cer, se păstrează o piatră ce are imprimată o urmă de picior despre care Tradiţia spune că aparţine Domnului Iisus. Aflând aceste mărturii, te cuprinde un fior sfânt şi ochii ţi se umplu de lacrimi mulţumitoare că avem o credinţă curată şi adevărată. Fratele Traian Dorz – care am putea spune că a plecat în ceruri oarecum în preajma Înălţării Domnului – ne spune, clar şi limpede, în rândurile versificate: Hristos este Adevărul… / Numai cunoştinţa Sa / te ajută, adevărul, / să-l poţi crede şi urma, / căci nu poţi s-ajungi a crede / adevărul până când / vei ajunge ca să-i afli / cunoştinţa-n primul rând. (mai mult…)

WhatsApp chat