Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Nicolae Marini

Nicolae Marini

Ioan Marini – fapte şi întâmplări (XII)

Seara întâi de priveghere

Sunt prezenţi în primul rând fraţii cei mai apropiaţi fratelui Marini şi care n-au lipsit din preajma lui în ultimele zile de viaţă.

După o rugăciune plină de lacrimi, a luat cuvântul fratele Simion Ardeleanu de pe Valea Trotuşului, judeţul Bacău, amintind de misiunea fratelui Marini prin Moldova în timpul secetei din vara anului 1946, de mulţimea care-l înconjura şi de faptul că nu vor uita niciodată mângâierea ce le-a adus-o în cele mai grele împrejurări din viaţa lor. (mai mult…)

Ioan Marini – fapte şi întâmplări (XI)

Traian Dorz chemat urgent la Sibiu

Era 20 ianuarie 1947 când, în urma unei telegrame, soseşte la Sibiu fratele Traian Dorz. Reîntâlnirea cu fratele Marini a fost zguduitoare şi plină de lacrimi. După atâtea amintiri de bucurii, lupte şi suferinţe, „calfele lui Neemia“ se revedeau într-un moment crucial pentru Lucrarea Oastei. Dar nu trecuseră încă emoţiile momentului revederii, care l-au mişcat profund pe poet, când din Săsciori ne vine ştirea tristă că a decedat mama noastră; virusul ucigător doborâse prima victimă. (mai mult…)

Ioan Marini – fapte şi întâmplări (X)

Adunarea anuală, de sărbătoarea Sfântului Ilie

A urmat 20 iulie 1946, când s-a ţinut adunarea pe ţară la Săsciori, care a întrunit un număr de aproape două mii de participanţi din întreaga ţară. Cu această ocazie a avut loc şi un sfat frăţesc cu delegaţi mai reprezentativi şi cu răspundere în Lucrare. S-au pus în discuţie, pe lângă alte probleme, şi cea a unei părţi a tineretului care-şi permitea un fel de libertinaj prin gesturi şi comportament, cum s-a întâmplat, de exemplu, cu lansarea unor cântece care nu se potriveau cu duhul adunării (atât textul, cât şi melodia) şi trezeau în rândul tineretului pasiuni ce stimulau instinctele, făcându-i pe tineri să se manifeste într-un anumit fel care îi plasa în afara Frăţietăţii Oastei, ducându-i la tendinţe de separatism şi spirit de partidă. (mai mult…)

Ioan Marini – fapte şi întâmplări (IX)

Salvarea familiei părintelui Vasile Ouatu

Era în primăvara anului 1944. Din cauza armatei germane ce staţiona la noi în ţară, România se afla în conflict cu marile puteri aliate, motiv pentru care erau supuse unui bombardament aviatic aproape continuu cele mai importante oraşe, inclusiv Bucureştiul, care era mereu în alarmă zi şi noapte. În această situaţie, aflându-se la fraţii de aici, fratele Marini se interesează de soarta familiei părintelui Vasile Ouatu: de soţie şi de cei doi copii, pe care fratele Marini i-a avut în atenţie încă de la moartea părintelui Vasile, din 1937. (mai mult…)

Ioan Marini – fapte şi întâmplări (VIII)

Eliberarea din Închisoarea Galaţi

Înainte de eliberare, fraţii Marini, Bălăuţă şi Ungureanu s‑au răspândit printre deţinuţi pentru a-şi lua rămas-bun, împărtăşin­du-le apoi şi ultimele sfaturi. Câţiva deţinuţi i-au cerut fratelui Marini – cu această ocazie – să le explice şi lor prin ce împrejurări a ajuns el după gratii, alături de ei. Când au auzit că totul a pornit în urma unor reclamaţii făcute de către unii preoţi la autorităţi, s‑au mirat şi au început să-i blesteme pe aceştia pentru atitudinea lor. Dar şi mai mare le-a fost mirarea când fratele Marini, în loc să-i aprobe, i-a dojenit, spunând: „Eu le mulţumesc acestor preoţi pentru că, în ideea de a-mi face rău, mi-au făcut un bine, ajutând la încarcerarea mea aici, ca astfel să vă pot aduce vouă mesajul Evangheliei lui Hristos. (mai mult…)

Ioan Marini – fapte şi întâmplări (VII)

Eliberarea din Închisoarea Militară Sibiu

Era prin luna aprilie 1942, când Ioan Marini, scăpat de după gratii, revine la Beiuş pentru a-şi relua munca la redacţia revistei «Familia Creştină», care a suferit în lipsa lui, întrucât fratele Traian Dorz era prezent doar în timpul câte unei permisii ori al unui concediu medical din armată.

Era în plin război, mobilizările continuau, mulţi fraţi ostaşi au fost trimişi pe frontul antisovietic, care se desfăşura sub deviza „războiul sfânt“ lansată de către mareşalul Ion Antonescu, şeful statului, cu scopul de a stimula curajul soldaţilor. Am avut fraţi buni, care au căzut pe front, printre care amintim doar câteva nume: Ionel Arsu – Sebeş; Ioan Pârvu – Orăştie; Traian Diodiu – Cri­cău, Alba; Nicolae N. Precupescu – Săsciori, Alba. Şi lista nu se încheie aici. (mai mult…)

Ioan Marini – fapte şi întâmplări (VI)

Cum s-au convertit medicul C-tin Banu  şi profesorul I. Creangă

După ce s-a obişnuit cu regimul din închisoare, fratele Marini, cu Biblia în mână, a început să circule printre deţinuţi, vor­bindu-le despre Dumnezeu. Apoi, cu acordul preotului, a început un program de evanghelizare în capela închisorii. Dar spaţiul era insuficient pentru deţinuţii tot mai mulţi care veneau cu dragoste şi plăcere la acest program. (mai mult…)

Ioan Marini – fapte şi întâmplări (V)

Preotul Vonica îl vizitează pe Ioan Marini  la închisoare

După două săptămâni de la proces, se prezintă la închisoare, la fratele Ioan Marini, însuşi preotul Nicolae Vonica, una din fostele „calfe“ ale lui „Neemia“, şi de data asta trimis de către mitropolitul Bălan, dar cu o misiune plină de viclenie. Fratele Marini nu-l mustră şi nu-l învinuieşte pentru comportarea lui la proces. Vonica îi spune fratelui Marini că a venit cu o propunere din partea mitropolitului Nicolae, şi anume, să accepte un post bun şi bine plătit în cadrul Editurii Arhidiecezane şi la redactarea publicaţiilor Mitropoliei. Iar drept condiţie pentru eliberarea imediată din închisoare, i se mai cerea să se dezică de Părintele Iosif Trifa şi de adunările Oastei în care se răspândeau învăţăturile acestuia. (mai mult…)

Ioan Marini – fapte şi întâmplări (IV)

A treia arestare.                                                      Trimiterea în judecata Curţii Marţiale Sibiu

Era în ianuarie 1942. Aşteptarea fraţilor de a fi chemaţi la judecată a fost curmată printr-o citaţie în care fratele Marini şi cei trei fraţi erau înştiinţaţi să se prezinte în faţa Curţii Marţiale din Sibiu pentru a fi judecaţi sub învinuirea de tulburare a ordinii publice prin organizare de întruniri publice sub cerul liber şi neauto­rizate. La Sibiu, ca şi la Arad, Ioan Marini se prezintă în faţa instanţei cu un memoriu prin care îşi apără cauza pentru care urma să fie judecat. A ţinut să se apere singur, refuzând oferta fraţilor din Sibiu pentru angajarea unui avocat. (mai mult…)

Ioan Marini – fapte şi întâmplări (III)

Mutarea la Beiuş

După consumarea acelor întâmplări petrecute la Arad, fratele Marini s-a gândit că ar fi cazul să-şi schimbe adresa. Astfel, cu ocazia unei permisii din armată a fratelui Traian Dorz, precum şi cu a unui concediu medical, cei doi redactori pribegi au hotărât ca redacţia să fie mutată la Beiuş. O încercare de a scoate o publicaţie la Oradea n-a reuşit. Atunci Ioan Marini s-a gândit la o revistă cu titlul «Familia Creştină» pe care o avea în proiect pe când era la Cluj şi care n-a mai apărut din cauza refugiului. Şi, pentru ca să le fie mai uşor şi mai puţin costisitor, poetul Traian Dorz l-a găzduit pe fratele Ioan Marini la el în familie, în comuna Mizieş (lângă Beiuş), după ce o cerere pe care Ioan Marini o înaintase Prefectului de Bihor de a i se acorda un post la Prefectură, în calitate de refugiat, n-a primit curs. Iată textul cererii. (mai mult…)

  • 1
  • 2
WhatsApp chat