Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Părintele Vasile Ouatu ostașul jertfirii de sine

Părintele Vasile Ouatu ostașul jertfirii de sine

Filă de istorie – CUVÂNTAREA PĂRINTELUI VASILE I. OUATU rostită cu ocazia sfinţirii bisericii „Sf. Treime – Ghencea”

 

Înalt Prea Fericite Stăpâne,

Prea Sfinţite,

Prea Cucernici Părinţi Protoierei

şi iubiţii mei fraţi şi surori în Dom­nul Iisus

 

Clipa aceasta este clipa dorită de mine cu multă căldură. Este clipa atât de scumpă sufletului meu, că pentru ajungerea ei n-am cruţat nimic, nici chiar viaţa mea. Şi cu mine împreună, au dorit-o şi au aşteptat-o nerăbdătorii toţi cei binecredincioşi care necontenit au stat alături de mine, fiecare ajutându-mă cu ceea ce a putut. Unul cu ba­nul lui, altul cu munca lui, iar altul poate numai cu vorba lui dulce şi înţe­leaptă.

Astăzi, iubirea lui Dumnezeu, Care nu ne-a părăsit o clipă, ne-a învrednicit să ne vedem împlinită cea mai arzătoare dorinţă a sufletelor noastre, sfinţirea frumoasei şi scumpei noastre catedrale. Este, Înalt Prea Fericite Stăpâne, pen­tru mine, pentru fraţii şi fiii mei în Domnul, o nespusă bucurie faptul că, în fine, luptând zi cu zi, clipă de clipă cu atâtea greutăţi, cu necazuri şi amărăciuni, am putut birui şi prilejui, prin Mâna Atotputernicului Dumnezeu, prin încrederea, prin sfatul şi îndrumarea părintească a Înalt Prea Sfinţiei Voas­tre, serbarea de astăzi. (mai mult…)

UN ADEVĂRAT MARTIR AL VREMURILOR NOASTRE

Numai cine a gustat din cupa durerilor poate să înţeleagă în oarecare măsură multele sufe­rinţe ale Părintelui Iosif Trifa. Lăsând la o parte cele sufleteşti, ne oprim la multele chinuri pe care le suferă trupeşte.

Pulmonar, cu frenicectomie, intervenţie chirurgicală ce se face bolnavilor de piept când nu mai este nici o speranţă de scă­pare. Deci greu bolnav. La in­testine, operat de şase ori, cu răni încă deschise. Când am mers la Sibiu, auzeam din camera alăturată gemetele de durere, mai ales când sora îi schimba pansamentele. Gemetele erau mult impresionante… Iar când a venit pentru a doua oară la Bucu­reşti, într-una din zile, în urma zdruncinării umblatului cu ma­şina, sub ochii mei am văzut un chin şi mai mare. Un intestin a dat bandajul la o parte şi a ţâşnit afară. Au urmat câteva ore de chin şi dureri… Mâinile erau scăldate în sânge, dimpreună cu aproape jumătate de kilogram de vată.

În această stare de grea sufe­rinţă trupească lucrează Părintele Iosif, pe care nu greşesc numindu-l UN ADEAVRAT MARTIR. Ţinând seamă de acestea, toţi cei ce se luptă cu un asemenea om sunt nişte criminali şi nişte ucigaşi lipsiţi de orice simţăminte omeneşti. Pentru aceea, dragii mei, iubiţi pe Părintele Iosif şi nu încetaţi a vă ruga pentru el.

«Ostaşul Domnului» nr. 6, 7, 8 / 15 martie – 15 apr. 1935, p. 3

Părintele Vasile Ouatu, ostaşul jertfirii de sine / Ovidiu Rus. – Sibiu : Oastea Domnului, 2017

 

 

~~  *  ~~

 

14

Scumpul nostru Părinte Vasile este greu bolnav. Fraţii sunt rugaţi a se ruga Domnului pentru însănătoşirea Sf. Sale.

Fraţii de la Bucureşti

«Ostaşul Domnului» nr. 6-7-8 / 15 martie – 15 apr. 1935, p. 4

Filă de istorie – CUVÂNTAREA ÎNALT PREA FERICITULUI PĂRINTE PATRIARH MIRON – la sfințirea bisericii „Sfânta Treime –Ghencea”

Duminică, 11 noiembrie a. c., s-a sfinţit impunătoarea şi frumoasa noastră catedrală: biserica „Sfânta Treime –Ghencea”. Sfinţirea s-a ofi­ciat de însăşi Înalt Prea Sfinţitul Patriarh, cu un fast deosebit. După slujbă, Înalt P. S. Sa a ţinut o fru­moasă predică, din care spicuim câ­teva rânduri:

„Cu ajutorul lui Dumnezeu, sfinţit-am eu însumi această mă­reaţă biserică. Încă din timpurile cele mai vechi ale vieţii creştine, ca­sa Domnului se zidea pe mormântul unui mucenic, ceea ce mărturiseşte că credinţa în Hristos şi învăţătura Lui are la temelie jertfa. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost trimis în lume ca prin jertfa Sa pe Sf. Cruce să spele păcatele oamenilor. Pentru aceea, a fi creştin înseamnă să duci o viaţă de jertfă.

Înmulţindu-se creştinii, n-au mai avut la îndemână mucenici, dar în timpul serviciului divin aţi văzut la mine ceva. Era un vas de aur în care se afla o mică părticică din trupul unui sfânt, arătând prin aceasta că şi biserica aceasta are la temelia ei jertfa unui sfânt. Numai prin jertfă se poate croi o viaţă nouă. Biserica aceasta, ea însăşi este zidită cu multă jertfă şi mare tru­dă. Acestea însă sunt virtuţile vred­nice de laudă. În aceste vremuri de criză morală şi materială, donatorii Ştefan Ionescu-Troicea şi Gh. Zam­fireseu sunt pilde vrednice de ur­mat. (mai mult…)

„VENIŢI DUPĂ MINE” (Mt 4, 19)

Iată glasul lui Iisus, iată dorinţa şi chemarea ce ne-o îndreaptă şi astăzi: „Veniţi după Mine”, [ne] zice El astăzi nouă, celor ce-I purtăm Numele.

Da, chemarea lui Isus astăzi este nespus de duioasă.

El caută şi-i cheamă pe cei ce pe nedrept îşi zic ai Lui.

Cu adevărat, iubitul meu cititor, cei mai mulţi dintre noi nu mai sun­tem ai Domnului!… E multă vreme de când Iisus ne cheamă cu glasul lui duios şi blând!… Dar cine-L mai au­de? Şi cine-L mai urmează? Vrei o dovadă?

O, sunt multe!… Iată câteva! În zi­lele de duminică şi în zilele de sărbători, când tot creştinul trebuie să fie înaintea Domnului, cine umblă pe străzi de la un capăt şi până la altul? Nu creştinii? Nu creştinele? Cine um­plu bodegile, cârciumile, teatrele, ci­nematografele, sălile de dans etc., etc.? Nu creştini?… Nu creştinele? Cine umblă în zile de slujbă la târguri, la pieţe, la negustorii, după afaceri? Nu creştinii? Cine se răsfaţă în toate pă­catele acestui veac de întuneric? Nu creştinii? Nu creştinele? Cine sunt roabele modei? Nu creştinele? Cine vin sluţite cu unghiile ascuţite şi înro­şite ca la sălbatici, cu sprâncenele smul­se şi aşa mai departe, chiar şi în sfin­tele biserici? Nu creştinele? Cine fug de Cuvântul lui Dumnezeu? Cine ocolesc adunările copiilor lui Dumnezeu? Nu creştinii şi creştinele care au lă­sat sfinţenia vieţii şi starea de om nou pe seama adventiştilor? În care casă de creştin se laudă şi se preamă­reşte Dumnezeu? În care casă de creş­tin se priveghează zi de zi şi se aş­teaptă venirea Domnului Iisus? Unde sunt creştinii care Îi slujesc Domnului prin toate ale lor? Nu se mai văd!… De aceea, Domnul şi azi ne cheamă, cu glasul Lui duios şi sfânt: „Veniţi după Mine”. Ce zici tu, iubite cititor, asculţi chemarea lui Iisus? Eşti tu gata să-L urmezi fără şovăire? (mai mult…)

Fără iubire e cu neputinţă a face ceva…

Cuvântarea fr. D-tru Roma­nenco, din Voinova – Basa­rabia

Sunt din depărtare şi de origine rus. Bucuriile voastre sunt şi ale mele. Întristările, biruinţele voastre sunt şi ale noastre, ale fraţilor din Basarabia. Am lăsat Petrogradul şi am fugit din cauza prigoanei îm­potriva credinţei. Au trecut zile negre peste viaţa mea. Gornistul din Sibiu sună. Şi opune persecu­ţiei chemarea Oastei Domnului, care a venit ca o mângâiere caldă. Am venit cu o mare bucurie din Basa­rabia, spre a vă împărtăşi vestea că fraţii din Basarabia merg pe ace­eaşi cale pe care mergeţi frăţiile voastre. Mântuitorul a zis: „Duceţi-vă, de în­văţaţi – şi Eu voi fi cu voi”.

Azi, misiunea Oastei Domnului este de a răspândi credinţa între creştinii de nume; ea scapă şi aduce lumea la Domnul Hristos, când poporul e rece şi indiferent.

Fără iubire e cu neputinţă a face ceva… „Mă iubeşti pe Mine?”, întrea­bă Domnul Iisus.

Părintele Vasile Ouatu, ostașul jertfirii de sine
culegere şi prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017

Cine a pus mâna pe plug să se uite numai înainte

fr. Ilie Măran

Cuvântarea fr. Ilie Măran, din Uzdin – Iugoslavia

Prin îndurarea lui Dumnezeu, suntem aici. Am venit cu o dra­goste, cu un gând şi cu un suflet. De cum am auzit chemarea, ne-am zis: Mergem să ne facem datoria de fraţi. Glasul Oastei a pus tine­retul nostru în mişcare.

Avem şi noi părinţi cărora nu prea le place chemarea Oastei. To­tuşi am trecut peste cuvântul pă­rinţilor, precum Scriptura zice (M­ 10, 34 39; Lc 14, 26).

A-i iubi pe părinţi este cea din­tâi poruncă a lui Dumnezeu înso­ţită de o făgăduinţă. Noi îi iubim şi-i ascultăm, dar în cele ale cre­dinţei, Cuvântul lui Dumnezeu este cel dintâi. Prin multe suferinţe am ajuns aici. Ne-am lăsat casele, co­pii, neveste tocmai acum în toiul verii şi am plecat din ţară străină, [de] la sute de kilometri depărtare, din Iugoslavia. (mai mult…)

O limbă fără Hristos

image description

Cuvântarea părintelui Vladimir Popovici

Nu de mult, când glasul Oastei Domnului nu era în ţară şi în Biserica noastră românească, vorbeam o altă limbă. Era tot limba româ­nească, dar era o limbă fără Hristos. Nu ne socoteam fraţi între noi, căci nu eram cu Hristos. Nu era pre­dicat glasul Canaanului şi nici focul din ziua Cincizecimii. Oastea ne-a dat acest glas şi acest glas ne-a stăpânit azi şi ne-a adunat pe toţi aici, făcându-ne înţelepţi fraţi creş­tini şi fraţi cetăţeni. Înţelepţi cetă­ţeni ai patriei cereşti şi ai celei pă­mânteşti. Glasul acesta m-a făcut să vin aici, în mijlocul frăţiilor voas­tre, de la mare depărtare. Am venit să răspund la dragostea ce aţi arătat faţă de durerea mea intimă. Fiind în cercul fraţilor mei, îmi îngădui a vorbi din cele intime. Eu simt atât bucuriile, cât şi durerile voas­tre; şi voi le simţiţi pe ale mele. (mai mult…)

DUMNEZEU NE-A TRIMIS UN OM

Scriptura sfântă ne spune că Mântuitorul, venind în faţa unui om „zdrobit de suferinţă” (In 5, 5-6), la întrebarea pusă lui de Domnul, cel necăjit a răspuns: „Doamne, OM nu am. Am ne­voie de un om. Şi atunci sufe­rinţa nu va mai fi”.

Aceasta era situaţia noastră a ostaşilor. De la ianuarie anul c., o grea suferinţă a căzut asupra noastră a tuturor şi mai ales asupra mult iubitului nostru Pă­rinte Iosif Trifa.

12 ani s-a jertfit până la sân­ge pentru Domnul, pentru Biserica şi neamul său. Iar acuma, ca drept mulţumire, a fost alun­gat, bârfit şi prigonit ca cel din urmă făcător de rele!…

În această grea situaţie, Dum­nezeu, Care vede toate şi nu la­să niciodată pe copiii Săi, a pri­vit la nedreptatea ce se face umilului său serv prigonit şi ne-a trimis „omul” care să ne apere şi să ne asigure libertatea de a grăi.

Lacrimile ostaşilor din întrea­ga ţară şi genunchii plecaţi ai Părintele Iosif, care zi şi noapte a stat în rugăciune cu Psaltirea în mână, au fost văzute de Dom­nul, care ne-a şi trimis pe dl. deputat Nicolae Lupu, fost minis­tru. D-sa ne-a luat apărarea cu multă dragoste şi aleasă simţire creştinească. Dl. doctor N. Lupu este bine cunoscut în toată ţara ca un apărător dârz al cauze­lor mari şi drepte şi ca un apă­rător al celor năpăstuiţi. (mai mult…)

Un frate plânge cu lacrimi să fie reprimit în Oaste

Încă de mult am observat un fel de politică religioasă la o anumită asociaţie, de a constrânge şi silui prin felu­rite mijloace şi ameninţări, ca ostaşii să  părăsească frontul atât de scump Domnului Iisus şi să se asocieze acolo. De la cine porneşte şi cine este autorul unei asemenea politici întru totul necreştineşti nu ştiu! Ştiu însă un singur lucru şi anume că peste tot această politică distruge toate simţămintele înalte şi curat creştineşti din sufletele înflăcărate pentru Domnul. Oriunde s-a folosit această politică, sufletele trezite pentru Evanghelie s-au împărţit în două tabere. Cei mai mulţi, plini de indignare, s-au întors iarăşi pe căile lumii şi s-au coborât din nou în acelaşi întuneric al păcatului. Iar a doua tabără, în care intră cei mai puţini, continuă lupta sub steagul ostăşiei lui Iisus şi fiecare se oţeleşte tot mai mult, pregătindu-se a-şi duce crucea suferinţei cu orice jertfă. Cazul fratelui de faţă mărturiseşte acesta. E vorba de fratele Marin D. Mitroi din comuna Poiana de Sus, jud. Dâmboviţa, care, cu lacrimi, ne roagă stăruitor a-l reprimi în rândurile ostaşilor. (mai mult…)

ÎNAPOI LA IISUS, ÎNAPOI LA BISERICA SA

– Cu sinceritate şi pocăinţă rodnică –

Pentru orice om care n-a ajuns încă la împietrirea totală a inimii, este un fapt precis că lumea creştină s-a depărtat de adevărul mântuitor. Păcatele de tot felul au robit creştinătatea în aşa măsură că nu greşeşti spunând că se îm­plinesc din nou cuvintele pro­rocului: „Nu este nici un om după voia lui Dumnezeu, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut. Toţi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. Gâtlejul lor este un mor­mânt deschis; se slujesc de lim­bile lor ca să înşele; sub buze au un venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amă­răciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul şi pus­tiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor” (Rom 3, 9-18). (mai mult…)

WhatsApp chat