Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Petru Sas

Petru Sas

Petru Sas din Şomoşcheş – Arad

Fratele Petru Sas s-a născut în Şomoşcheş, judeţul Arad, în anul 1898 şi a intrat în Oastea Domnului încă în anul 1925.

Îndată după întoarcerea lui la Domnul prin citirea foilor şi a cărţilor Părintelui Iosif, el a devenit unul dintre cei mai harnici ostenitori ai Oastei Domnului prin părţile Carmeiului, judeţul Arad. Cu o dragoste fierbinte faţă de Domnul, el a început să cheme sufletele satului său şi apoi din satele vecine să intre în Oastea Domnului şi să înceapă o viaţă nouă şi creştinească, după cuvintele Sfintei Evanghelii. Suflet foarte râvnitor şi iscusit, fratele Petru i-a înflăcărat pe toţi cei­lalţi fraţi şi au pornit cu curaj a schimba toate obiceiurile – până atunci păgâneşti – de la botezuri, nunţi ori înmormântări. Multe din aceste schimbări frumoase îşi au acolo începutul, la adunarea din Şomoşcheş şi din iniţiativa fratelui Sas Petru. De acolo s-a publicat în foaie primul raport despre cea dintâi înmormântare fără alcool şi cea dintâi priveghere fără obiceiuri păgâneşti şi ruşinoase care se obişnuiau în seara şi noaptea privegherilor la morţi şi apoi la înmormântări.

Cu privire la acest îndrăzneţ şi frumos început creştinesc, iată ce scria în acea vreme Părintele Iosif în foaia «Lumina Satelor» din anul 1928:

 

„Pentru îndreptarea datinilor de la înmormântări… Iarăşi de la bravul nostru stegar şi luptător din Oastea Domnului, Petru Sas din Şomoşcheş, judeţul Arad, primim următoarele:

«…Aţi scris la gazetă frumoase învăţături, arătând cum a stricat diavolul frumoasele datini creştineşti şi bune. Între acestea sunt şi cele de la înmormântări. Pe cel mort trebuie să-l privegheze prietenii şi rudeniile cu rugăciuni şi gânduri frumoase, iar după înmormântare să se dea, în amintirea răposatului, o masă, adică o pomană pentru săraci şi prieteni. Cred că acestea au fost nişte datini bune şi frumoase la începutul credinţei, dar acum pe toate le-a atras diavolul în slujba lui. La priveghere, în loc de rugăciuni şi vorbe folositoare, se fac jocuri de cărţi, strigăte, glume şi alte lucruri ce nu se potrivesc deloc cu odihna mortului. Iar după înmormântare se dă beutură, apoi vine beţia, iar totul se gată cu petrecere – şi în fel de fel de lucruri urâte.

Dar acum s-a întâmplat la noi că a murit o soră de a noastră, ostaşă în Oastea Domnului. A luptat cu credinţă până la sfârşit, iar acum s-a mutat acasă la Domnul. Noi, fraţii ostaşi, am aflat de cuviinţă să îndreptăm pe cât ne-a fost cu putinţă datinile de înmormântare.

La priveghere, cu toate că era multă lume, noi am întrerupt totul… Am început cu o rugăciune fără carte, făcută de fratele Pavel Burca. S-a citit apoi din Sf. Scriptură şi s-a vorbit despre moarte, despre înviere, despre mântuirea sufletului, despre deşertăciunea lumii şi despre slava veşnică. Am cântat cântări duhovniceşti şi am citit din cărţile mântuirii. Aşa am petrecut toată noaptea privegherii, iar la urmă am încheiat totul cu o puternică rugăciune pentru odihna sorei noastre adormită în Domnul.

La înmormântare au mai vorbit şi alţi fraţi şi surori din comunele vecine. La groapă am petrecut-o împreună cu preoţii, în cântări funebre şi ostăşeşti. La groapă am ţinut cuvântări de învăţătură, pornind de la crezul nostru care zice: «aştept învierea morţilor şi via­ţa veacului ce va să vie…»

După înmormântare, tot norodul s-a întors mulţumit de felul cum au decurs toate. Pomana a rămas să se facă acasă numai pentru săraci şi lipsiţi. Şi numai pomană de mâncare, şi nu de beutură, după care rămân neînţelegeri şi beţii.

Petru Sas, ostaş în O. D.»

 

Iată ce lucru frumos au făcut ostaşii din Şomoş­cheş. Hotărât lucru: frumoasele datini de la îngropă­ciuni trebuiesc curăţite de rugina cea rea ce s-a pus peste ele. Ostaşii Domnului din Şomoşcheş au purces la acest lucru. Ei au făcut aşa cum Duhul Sfânt le-a arătat să facă. Şi bine au făcut. Frumoasa lor faptă o punem aici la foaie, ca să ia pildă de la ei şi alţii. Toţi ostaşii Domnului să facă astfel când un soţ de al nostru pleacă în calea veşniciei…”

«Lumina Satelor» nr. 50, din 8 dec. 1928

 

La 14 februarie 1937, el comunica Părintelui Iosif: „Adunările Oastei Domnului Iisus Biruitorul din Şo­moşcheş se ţin regulat, cu tot mai multe biruinţe. În seara zilei de 24 ianuarie, având între noi şi pe fraţii de la Sepreuş, am ţinut o minunată adunare a Oastei Domnului. Un program bogat, cu două piese religioase, poezii, cuvântări, a pus pe toată populaţia satului în uimire despre izbânzile ce le poate face Domnul Iisus şi Oastea Lui în poporul necărturar. Au mai intrat în Oastea Domnului un mare număr de ascultători ai Cuvântului Sfânt.”

 

De-a lungul tuturor anilor care au urmat după frământările de la Sibiu şi după plecarea la Domnul a Părintelui Iosif, fratele Petru Sas împreună cu alţi fraţi ostenitori din Şomoşcheş, Serpeuş, Cermei şi celelalte adunări din părţile acelea au lucrat mereu cu multă râvnă, înmulţind talanţii Stăpânului Ceresc şi aducând bună roadă în grânarul Domnul Iisus.

După câţiva ani, mânat de greutăţile familiei, s-a mutat în alt sat, din alt judeţ: în localitatea Şag din judeţul Timiş.

Acolo a lucrat din nou frumos mulţi ani, împreună acum şi cu fiul său, Ioan, care a fost crescut în aceeaşi dragoste şi credinţă frăţească. Şi cu bunul frate statornic Şcariu Ioan, fost tot din Şomoşcheş.

Domnul Iisus să le facă parte în Împărăţia Sa Cerească, laolaltă cu toţi acei cu care împreună au lucrat şi au suferit pentru El. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi

WhatsApp chat