Fratele Pleş Gavril, zis Birău, s-a născut în anul 1883, din părinţi săraci, păstori de vite, în comuna Ieud, judeţul Maramureş.
Până în anul 1930 el a trăit în totală necunoştinţă despre Dumnezeu. Toţi cei 47 de ani şi i-a cheltuit în tot felul de patimi şi păcate, mai ales cu alcoolul, cum erau şi ceilalţi consăteni ai lui. Era meşter lucrător de case şi aproape tot ce câştiga îşi risipea pentru această nefericită patimă a beţiei.
Dar Dumnezeu, Care este bogat în îndurare, a avut milă şi de el – aşa cum spunea el adesea – ca de Saul pe drumul Damascului sau ca de tâlharul cel de pe cruce, în ultimul ceas al vieţii lui.
Într-o zi din anul 1930, pe când lucra la casa unui bătrân dintr-un sat, acesta, în timpul mesei, îi citea dintr-o carte, care era «Intraţi în Oastea Domnului», scrisă de Părintele Iosif Trifa… Pe măsură ce omul îi citea, în inima fratelui Gavrilă se făcea o lumină cerească, iar lumina aceasta îi arăta starea lui nenorocită şi Crucea mântuitoare a Domnului Iisus. Biruit de puterea Duhului Sfânt Care îl atrăgea la picioarele Domnului Iisus, el a căzut şi s-a predat Domnului chiar atunci, părăsind calea pierzării şi intrând în Oastea Domnului…
Predarea lui fiind sinceră şi legământul lui fiind din toată inima, Domnul l-a primit cu bucurie şi l-a pus în slujba Lui. Îndată fratele Gavril a început să spună tuturora despre comoara mântuirii pe care a aflat-o el şi să-i cheme pe toţi să-L afle pe Domnul şi să se înroleze în Oastea Lui cea Sfântă. Toţi cei care vedeau marea schimbare din viaţa lui se mirau cum, dintr-un beţiv şi bătăuş cum era înainte, el este acum un suflet blând, credincios şi bun. Toţi cei care erau cu el îl vedeau rugându-se foarte des şi totdeauna având în gură Cuvântul şi cântarea Domnului. Mărturisind peste tot şi chemându-i pe toţi la Domnul cu toată puterea şi râvna cuvântului şi a pildei sale, în curând s‑au întors la Domnul o mulţime de suflete, atât din satul lui, cât şi din satele vecine… Au început adunările frăţeşti cu număr din ce în ce mai mare, încât nu mai încăpeau prin case.
Preotul din satul său, auzind despre marea schimbare care se făcuse în viaţa fratelui Gavrilă, l-a întâlnit şi l-a întrebat ce înseamnă schimbarea aceasta în viaţa lui – şi cum se poate aceasta? Fratele Gavril i-a răspuns scurt: „Foarte uşor, prin ajutorul lui Dumnezeu şi hotărârea mea puternică să mă predau Lui, ca să fiu un om nou. Până acum am fost un pătimaş beţiv – acum vreau să fiu un ostaş al Domnului. Acum, în locul sticlei cu alcool port Biblia; în locul ţigărilor, cartea de cântări; în locul cârciumii am pus biserica şi în locul glumelor şi vorbelor urâte am pus rugăciunea şi cuvintele despre Dumnezeu…”
După aceea a fost un neobosit ostenitor, cercetând toate adunările, întărind şi îmbărbătând pe fraţi. A luat parte la şcoala Biblică din 1947 de la Chiuieşti, de unde s-a întors şi mai întărit pentru Domnul. A cutreierat apoi neobosit toate satele Maramureşului până departe, chemând pe oameni la Domnul şi întemeind prin multe părţi noi adunări ale Oastei.
Neavând copii, a înfiat un nepot al său care îi purta acelaşi nume. Dar nepotul nu-L cunoştea atunci pe Domnul. A fost nevoie de multe stăruinţe, rugăciuni şi îndemnuri până când inima fiului său adoptiv a început să se moaie şi să primească chemarea Domnului. Poate în urma multor rugăciuni ale fratelui, Domnul a făcut pentru nepotul său câteva minuni din care acesta a văzut puterea cea mare a lui Dumnezeu – şi astfel s-a predat şi el Domnului, devenind un foarte devotat credincios şi lucrător în Oastea Domnului. Cu ocazia căsătoriei nepotului său Gavrilă cu o soră din Şieu, s-a înfiinţat Oastea Domnului şi în această comună.
După mulţi ani de încercări şi de osteneli pentru Domnul, ani în care el a lucrat cu hărnicie şi cu mult folos în Oastea Domnului, a slăbit trupeşte, dar sufleteşte el a rămas tare şi statornic.
De multe ori a călcat pe jos drumurile frăţeşti spre Botiza, Şieu, Călineşti, Sârbi şi multe altele împreună cu fraţii Gavrilă Rodiş, Ion Florea, Dumitru Ciornei, Şerba Gh., I. Neagu, I. Bârlea şi alţii, cu steagurile în frunte, slăvind şi lăudând pe Domnul prin cântări şi vorbiri pline de putere.
A trecut la Domnul credincios, fiind petrecut de mulţi fraţi şi surori cu cântări şi lacrimi. Azi, în locul lui, nepotul său, fratele Pleş Gavrilă, se străduieşte împreună cu mulţi fraţi şi surori să ducă mai departe lucrul Domnului în acele părţi.
Slăvit să fie Domnul!
