Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Popa Petru

Popa Petru

Casa de ospitalitate unde samariteanul milostiv l-a dus pe cel căzut între tâlhari.

Ce binecuvântări sunt în adunările acelea unde sufletele, în mod tainic, se roagă Domnului pentru adunare şi pentru fraţii lucrători! Nu-i judecaţi! Chiar dacă sunt slabi altădată în vorbire, judecă-te pe tine că nu l-ai ajutat în rugăciune. Nu te-ai rugat pentru el; nu te-ai rugat când ai plecat la adunare; nu te-ai rugat peste săptămână pentru fraţii lucrători; nu te-ai rugat pentru răspândirea Cuvântului, să scoată Domnul lucrători, dar facem judecăţi, [împovărându-ne ca şi cu nişte] bagaje lumeşti. Aducem judecăţi nedrepte, care, în primul rând, ne condamnă pe noi. În adunările noastre, fraţilor iubiţi, să nu fie obiceiul de care se plânge Sfântul Pavel evreilor: „Să nu părăsiţi adunarea, cum au unii obicei”. (mai mult…)

Iubirea şi mila!

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la nunta de la Ciula – mai 1981

Spune Evanghelistul Luca în capitolul 2, versetul 8, că în Betleem „erau nişte păstori care stăteau noaptea de strajă împrejurul turmei lor”.

A fi păstor, fraţii mei dragi, este un lucru foarte greu! Spune poetul nostru drag:

„De dragoste şi milă, are

nevoie orice om sărac;

acela care nu iubeşte,

păstor să nu se facă-n veac!”

Numai acela care iubeşte, numai acela care are milă. Păstorii din jurul Betleemului erau nişte păstori care iubeau, care aveau milă de turma lor.

Iubirea îi făcea toată ziua să-şi păstorească turmele, să le ducă la izvoare de odihnă şi la păşunile cele verzi. Iubirea nu-i lăsa să stea să doarmă liniştiţi, nu-i lăsa. Iubirea îi făcea să se scoale de dimineaţă. Iubirea îi făcea să stea până noaptea târziu, să-şi pască turmele la păşunile cele verzi, să nu le ducă oriunde, ci numai la izvoarele de odihnă să le adape. (mai mult…)

„Oastea Domnului este un voluntariat la picioarele Crucii, jos”.

Părintele Iosif a spus: „Oastea Domnului este un voluntariat la picioarele Crucii, jos”.

De aceea, de la picioarele Crucii, tu, care spui Cuvântul, de-acolo să-l spui. Nu te scula sus, nu te scula în picioare. De-acolo, sora mea iubită care cânţi şi înveţi pe surorile tale să cânte… Stai în genunchi la picioarele Crucii şi de acolo le vei învăţa să cânte o cântare despre „Doina Golgotei”, din smerenie şi ascultare.

De-acolo, fraţii mei dragi, de-acolo de jos, de la picioarele Crucii. Să învăţăm şi de această dată.

Noi am fi dorit la nunta acesta să vorbim numai despre nuntă şi numai despre mire şi despre mireasă. Am venit cu atâta bucurie şi drag să sărbătorim această sărbătoare a scumpilor noştri Ionatan şi Violeta.

Dar nu-i mare lucru că noi am fost chemaţi. Ci lucrul cel mai mare este că a venit Domnul Iisus jos între noi şi de aceea noi ne purtăm mereu cu sfială şi cu respect la nunta aceasta; pentru că El ne vede pe fiecare. (mai mult…)

DOMNUL OŞTIRILOR (II)

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la adunarea de Anul Nou – 1983

Fratele meu şi sora mea, multă vreme nu poţi merge slujind la doi stăpâni.

Spunea un preot la o biserică în ziua de Anul Nou, când se face o dare de seamă: „Iubiţii mei credincioşi! În anul acesta am avut 15 înmormântări, am avut 10 cununii şi am avut 5 botezuri…”.

Ce lucru de mirare! 5 botezuri şi 15 înmormântări? Dar dacă vom merge tot aşa, în 15 ani rămân pustii satul acela şi casele acelea.

Binecuvântat să fie Dumnezeu că Lucrarea Lui şi adunarea Lui nu rămâne pustie. Dacă am avut un dezertor sau doi, apoi a adus Dumnezeu douăzeci sau treizeci de recruţi şi Domnul le-a dat putere celor care au rămas şi vor să rămână statornici, să trăiască viaţa toată după voia lui Dumnezeu. (mai mult…)

DOMNUL OŞTIRILOR

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la adunarea de Anul Nou – 1983

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Când s-a dus anul care a trecut şi nu mai vine niciodată înapoi, fiecare muncitor îşi face socotelile, cum a muncit în anul care a trecut. Unii au muncit cu hărnicie şi se cunoaşte pe ogorul lor şi se cunoaşte pe cămările lor, şi se cunoaşte pe podurile caselor lor. Se cunoaşte la acei care au muncit cu hărnicie, că nu duc lipsă.

Iar la ceilalţi, care au rămas nepăsători sau leneşi, la fel se cunoaşte; şi, când treci pe lângă holda unui om leneş, se vede la fel. Spunea Solomon: „Am luat aminte în inima mea!…“ Adică a luat învăţătură şi acolo, pentru că, dacă nu a fost semănată sămânţa cea bună, au crescut buruienile pe locul acela.

Şi noi ne uităm înapoi peste ce a trecut. (mai mult…)

Dumnezeu, face aşa minuni prin aleşii Lui

Era o soră în satul nostru care a născut un copil ce avea o mână bol­navă, ca paralizată. Putea să-şi mişte o singură mână; cealaltă, cum o aşeza, aşa rămânea. Mare le-a fost durerea părinţilor că copilul lor va fi fără o mână.

Fratele Petre hotărî ca, într-o sea­ră, să se facă adunarea la sora respec­tivă. A fost o adunare minunată, spu­nea sora, care şi ea mi-a povestit cele întâmplate. După plecarea fraţilor, sora avu o vedenie. În casa ei a apărut Maica Domnului şi stătea exact în locul de unde vorbise mai înainte, din Cu­vân­tul Domnului, fratele Petre. (mai mult…)

SEMNELE UNUI TRIMIS AL LUI DUMNEZEU ( III )

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani) la nunta de la Verşeni – 28 august 1977

Cine-a murit: Ioan sau Irod?

La ospăţul lui Irod se petrec acele lucruri pe care le ştiţi aşa de bine fiecare, nu-i nevoie să mai spunem acum despre ele. Dar iată ce se întâmplă cu omul acela care a ascultat odată Cuvântul lui Dumnezeu cu plăcere. Dacă nu se hotărăşte să treacă atunci de partea adevărului, iată cum vine ziua „cu bun prilej”, pe care vrăjmaşul o foloseşte ca să-l piardă pentru totdeauna. Băutura, jocul, ospăţul morţii, ospăţul acesta, [toate] se petrec şi se sfârşesc cu moartea celui mai mare dintre oamenii trimişi de Dumnezeu. Iată ce face ospăţul! Iată ce fac băuturile! Iată ce face vrăjmaşul cu sufletul care trece de partea lui. Îl [robeşte] pe deplin, pentru că el n-a folosit clipa atunci când a fost cercetat. (mai mult…)

SEMNELE UNUI TRIMIS AL LUI DUMNEZEU ( II )

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani) la nunta de la Verşeni – 28 august 1977

Dacă priviţi la David de altădată, şi el zice: „Nu! Eu sunt un purice; eu sunt un câine mort. Saul este unsul Domnului. Eu nu sunt”.

Dacă priviţi la marele apostol al neamurilor, el spune: „Petru, Iacob şi Ioan sunt stâlpii Bisericii. Pavel nu-i nimic; e o stârpitură; e cel dintâi dintre păcătoşi”. Cine a lucrat ca el, ca Pavel? El „n-a fost nimic”…

Duhul smereniei i-a însoţit pe oamenii cei trimişi de Dumnezeu, pe oamenii mari al lui Dumnezeu. Numai oamenii cei mari ai lui Dumnezeu au simţit că sunt nimic în ochii lor. Şi totuşi ei L-au înălţat pe Dumnezeu atât de mult… (mai mult…)

SEMNELE UNUI TRIMIS AL LUI DUMNEZEU

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani) la nunta de la Verşeni – 28 august 1977

„A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el”.

„Iată mărturisirea făcută de Ioan când iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: Tu cine eşti? El a mărturisit şi n-a tăgătuit; a mărturisit că nu este el Hristosul. Şi ei l-au întrebat: «Dar cine eşti? Eşti Ilie?». El a zis: «Nu sunt». «Eşti proorocul?» Şi el a răspuns: «Nu»”.

„Şi Ioan zicea lui Irod: «Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!”. Irodiada avea necaz pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere” (In 1, 6-7 şi 19-21; Mc 6, 18-20). (mai mult…)

UNITATEA ŞI RĂTĂCIRILE

Vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani) la nunta de la Malu Alb – 4 septembrie 1982

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

„Mă rog ca toţi să fie una cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (In 17, 21).

S-a vorbit la nunta aceasta despre unitate. Căci e normal să fie aşa! Căci şi cei doi miri, de acum în colo, nu mai sunt doi, ci sunt una. Atunci, cu atât mai mult în Biserica lui Dumnezeu, în Lucrarea lui Dumnezeu, nevoia cea mai mare e ca toţi să fie una. Aceasta este rugăciunea lui Dumnezeu, este rugăciunea Domnului Iisus.

Voi, toţi care sunteţi aici… care n-aţi înălţat rugăciuni către Dumnezeu? Care n-aţi înălţat către El, din suferinţe şi din necazuri, cele mai fierbinţi rugăciuni? (mai mult…)

WhatsApp chat