Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Pr. Răzvan Andrei Ionescu

Pr. Răzvan Andrei Ionescu

Despre îndoială şi credinţă

Ştiinţa modernă propune demersul îndoielii sistematice. Este o premisă pentru câştigul în precizie în ceea ce priveşte rezultatul investigaţiilor sale. Ne întrebăm atunci dacă îndoiala, opusă în mod antinomic credinţei, structurează demersul ştiinţific, în ce măsură mai poate avea loc credinţa în interiorul demersului ştiinţific?

Pe de altă parte, în măsura în care viaţa eclesială este o manifestare prin excelenţă a credinţei, în ce măsură îndoiala îşi găseşte loc în interiorul manifestării teologice?

Teologia şi ştiinţa reprezintă demersuri de cunoaştere distincte. Între cele două există însă şi similarităţi, în pofida distincţiei calitative. Atât teologia ca viaţă în Hristos, cât şi ştiinţa ca relaţionare in­telectuală cu lumea fenomenologică prin exerciţiul raţiunii analitice, care se face interpretul instrumentelor de investigare, configurează un mediu de cerce­tare în vederea cunoaşterii. Există însă, bineînţeles, o dife­renţă fundamentală între „laboratorul eclesial“, liturgic, şi cel ştiinţific. Cercetătorii întru cele ale Duhului lui Dumnezeu procedează diferit de cei întru cele ale materiei. În „laboratorul eclesial“, propriu vieţii Bisericii, se experiază prin lucrarea harului dumnezeiesc viaţa cea întru Dumnezeu. De cealaltă parte, natura înconjurătoare se des­chide privirii scrutătoare a omului, răspunzând conform paradigmei întrebărilor pe care omul i le adresează. Este lim­pede că în primul caz avem un rendez-vous cu Cineva (Dum­nezeu manifest ca Prezenţă personală), în timp ce prin al doilea cunoaştem ceva (natură, lume, cosmos). (mai mult…)

WhatsApp chat