Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Roadele Duhului

Roadele Duhului

Seninul cel de după multă înnourare

Plouase o săptămână întreagă. Fusese tot tim­pul o vreme posomorâtă şi întunecoasă. Astăzi deo­dată, sfios, razele soarelui începură a străbate prin pânza de nori. Cu încetul apoi, norii se risipiră. Pă­mântul fu îmbrăcat în dulce şi mângâietoare lu­mină. Plante, copaci, pajişti, toate râdeau în soare. Cerul devenise de un albastru atât de minunat, încât parcă seninul lui ţi se cobora până în suflet. (mai mult…)

Blândeţea este fiica dragostei

 „Blândeţea voastră să fie cuno­scută de toţi oamenii” (Flp 4, 5).

Un semn al omului întors la Dumnezeu este, în­tre altele, şi blândeţea. Urmaş al „Mielului lui Dumnezeu”, cel credincios trebuie să fie şi el un miel. Un „miel” întru toate: în cuvinte, în fapte şi în viaţă. Blândeţea este pecetea lui Dumnezeu pe fruntea şi în viaţa celor credincioşi. Ea este mărturisitorul care, tăcut, fără cuvinte, vorbeşte despre viaţa noastră cu Domnul. (mai mult…)

Seninul cel de după multă înnourare

Plouase o săptămână întreagă. Fusese tot tim­pul o vreme posomorâtă şi întunecoasă. Astăzi deo­dată, sfios, razele soarelui începură a străbate prin pânza de nori. Cu încetul apoi, norii se risipiră. Pă­mântul fu îmbrăcat în dulce şi mângâietoare lu­mină. Plante, copaci, pajişti, toate râdeau în soare. Cerul devenise de un albastru atât de minunat, încât parcă seninul lui ţi se cobora până în suflet. (mai mult…)

„Dincolo, ţi-ai făcut casă?”

Stăteam de vorbă cu un ţăran, muncitor într-o mină de cărbuni. Îmi spunea:

–   De-acum mi-am pus în rânduială gospodăria. Mi-am făcut casă nouă, grajd, şoproane; doar nişte cămări îmi lipsesc să-mi mai fac. Dar dacă voi fi sănătos, le voi termina şi pe acelea până la toamnă. După ce le voi avea şi pe astea, voi zice adio minei, voi rămâne pe lângă moşioara ce o am şi nu-mi voi mai chinui zilele pe aici.

–   Bine, i-am răspuns, să-ţi ajute Dumne­zeu. Dă-mi însă voie să te întreb un lucru: în cer ţi-ai făcut casă? (mai mult…)

SINGURUL REAZEM

Iisus Hristos PantocratorÎncredeţi-vă în Domnul, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor (Is 26, 4).

Sunt două săptămâni de când, într-un colţ al unei pagini de ziar, am citit următoarea întâmplare:

„Târgu Mureş, 15 – întreaga regiune a Mureşu­lui a fost adânc impresionată la vestea că în co­muna Crăciuneşti s-a sinucis cu un foc de revolver conducătoarea grădiniţei de copii Cleo­patra Cre­ţu”… Se descria apoi mai departe viaţa zbuciumată a acestei tinere, orfană de război, multele ne­cazuri şi mizerii pe care le îndurase şi cum, în timpul din urmă, mai primise şi vestea că o soră a ei se afla bolnavă pe moarte în spitalul din Chişinău. Toate aceste amaruri îngră­mădindu-i-se în suflet, îi aduseră, într-o clipă de deznădejde, nenorocitul gând de a-şi curma viata. Şi… întunecatul gând fu şi dus repede la îndeplinire. (mai mult…)

ROADELE DUHULUI

Era într-o sâmbătă seara… La casa unui gos­podar fruntaş dintr-un sat mic de munte de pe Valea Sebeşului, se făcea plata pe o lună de zile muncitorilor care lucrau la deschiderea unui drum prin munţi. Erau ca la vreo o sută douăzeci cei care aşteptau astfel bietul rod al muncii lor istovitoare de o lună întreagă.

Din pridvorul luminat de o lampă, picherul con­ducător al lucrării chema pe rând pe câte unul, îi făcea socoteala şi îi număra banii pe care, cu o bucurie îngrijorată, bietul om îi punea în chi­mir, apoi, după ce rostea grăbit un „Bună seara”, îşi lua calabalâcul şi pornea spre casă.

Se făcuse târzior, se răriseră aproape la jumă­tate cei ce aşteptau, când „domnul picher” rosti iarăşi un nume. Cel chemat răspunde „prezent”, apoi, cu pălăria în mână, se urcă în pridvor. I se făcu socoteala: „Atâta la zi… Atâtea zile… Ai de primit atât…”. (mai mult…)

WhatsApp chat