Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Sf. Vasile cel Mare

Sf. Vasile cel Mare

Din învăţăturile Sfântului Vasile cel Mare – “Ia aminte la tine insuti”

Dumnezeu, Creatorul nostru, ne-a dat uzul vorbirii, ca sa ne descoperim unii altora simtamintele inimilor, si, datorita naturii noastre comune, sa facem cunoscute celorlalti oameni gandurile noastre, dandu-le la iveala ca din niste camari ascunse ale inimii. Daca am fi alcatuiti numai din suflet, ne-am intelege unii cu altii numai prin gandire; dar, pentru ca sufletul nostru isi zamisleste gandurile in ascuns in trup, ca sub o perdea, este nevoie de cuvinte si de nume ca sa facem cunoscute cele aflate in adancul nostru. Cand gandirea noastra e rostita, atunci este purtata de cuvant ca de o luntre, strabate aerul si trece de la cel ce graieste la cel ce aude. Daca e tacere adanca si liniste, cuvantul poposeste in urechile ascultatorilor ca intr-un port linistit si nebantuit de vanturi: daca insa zgomotul facut de ascultatori sufla impotriva lui ca o furtuna cumplita, atunci cuvantul naufragiaza, risipindu-se in aer. (mai mult…)

Din învăţăturile Sfântului Vasile cel Mare – Aminteşte-ţi de strălucita mărturisire făcută înaintea lui Dumnezeu

Către Fecioara cea căzută

Acum este vremea să vestim acel cuvânt proorocesc şi să zicem: Cine va da capului meu apă şi ochilor mei izvoare de lacrimi? Şi voi plânge pe cei răniţi, feciorii norodului meu?… Şi dacă Ieremia i-a socotit vrednici de plâns de mii de ori pe cei ce au fost răpuşi trupeşte pe câmpul de luptă, ce să mai spunem de o asemenea înfrângere a sufletelor? Răniţii tăi (Isaiia 22.2) nu sunt răniţi de sabie, nici morţii tăi, morţi de război, ci dimpotrivă, plâng boldul morţii celei adevărate – păcatul greu şi săgeţile aprinse ale celui viclean cari ard fără milă împreună cu trupurile şi sufletele.

Văzând pe pământ o asemenea călcare de lege, fără de îndoială că tare se vor mai tângui legile Domnului … că fără de ruşinare curveşte înşăşi mireasa Stăpânului, al cărei cap este însuşi Hristos. Vor plânge înseşi duhurile sfinţilor şi Finees râvnitorul, căci el acum n-are putinţă, ca luând suliţa în mâini să pedepsească păcatul trupesc şi împreună cu el (plânge) şi Sfântul Ioan Botezătorul, căci acum el nu mai poate să părăsească lăcaşurile de sus ca şi oarecând pustiul, spre a veni să descopere fărădelegile, iar de va fi nevoie să sufere să fie gata să rămână mai degrabă fără de cap, decât să se lepede de îndrăzneală. (mai mult…)

Din învăţăturile Sfântului Vasile cel Mare – Psalmodia aduce cu sine tot ce poate fi mai bun

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi folositoare. Ea a fost scrisă de Duhul Sfânt pentru ca să găsim în ea, întocmai ca într-un spital sufletesc, la care să vină toţi, doctoria potrivită pentru boala fiecaruia. Căci este scris: ” doctoria este aceea care va face să înceteze suferinţele cele mari „. Într-adevăr, altceva ne învaţă cărţile profetilor, altceva cele istorice, altceva Legea şi altceva îndemnurile date prin Proverbe. Cartea Psalmilor însă cuprinde în sine tot ceea ce este mai folositor în toate. Ea profetizează cele viitoare, însemnează fapte istorice, dă legi pentru viaţă, arată ce trebuie să facem şi, ca să spunem într-un singur cuvânt, este o adevărată comoară de învăţături bune, punând la îndemâna fiecăruia, după sârguinţa lui, tot ceea ce îi este de folos. Ea vindecă rănile cele vechi ale sufletului şi aduce cât se poate de grabnic însănătoşirea celui de curând rănit. Îngrijeşte de cel bolnav şi păstrează întreg pe cel sănătos. În genere, ea face ca patimile, care de-a lungul vieţii omeneşti caută să se cuibărească în suflete, să fie îndepărtate, şi la aceasta ajunge prin crearea îngrijită a unei stări sufleteşti pline de bucurie şi de plăcere, care face ca în suflete să ia fiinţă cugetele cele înţelepte.

(mai mult…)

Din învăţăturile Sfântului Vasile cel Mare – MILOSTENIA DIN NEDREPTATE și DREPTATEA FĂRĂ OMENIE

Părinte, binecuvintează!

Lumea care uită de Dumnezeu, fraţilor, este stăpânită de nedreptate faţă de aproapele şi de lipsă de omenie faţă de cei neputincioşi, după cum spune dumnezeiescul Apostol:

„După cum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, i-a lăsat Dumnezeu la mintea lor cea necercată ca să facă cele ce nu se cuvin, plini fiind de toată nedreptatea, de răutate, de lăcomie, de râcă, plini de invidie, de ucidere, de vrajbă, de viclenie, de nărav rău, bârfitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, batjocoritori, mândri, semeţi, izvoditori de rele, neplecaţi părinţilor, neînţelegători, lipsiţi de dragoste, nemilostivi” (Rom. 1:28-31).

Dar pe cei pe care Dumnezeu îi duce la cinstirea de Dumnezeu îi învaţă înfrânarea de la rele, ba şi grija de milostenia către aproapele. Precum a învăţat proorocul Isaia din partea lui Dumnezeu, spunând:

„Opriţi-vă de la răutăţile voastre, învăţaţi să faceţi binele!” (1:16-17). (mai mult…)

Din învăţăturile Sfântului Vasile cel Mare – În orice lucrare pe care o întreprinzi, cugetă întâi la Dumnezeu.

Aşadar, înfăţişează-te cu grijă în faţa lui Dumnezeu în timpul rugăciunii sau al psalmilor. Să nu te supere somnolenţa minţii şi să nu fie dezacord între minte şi limbă, ci acord deplin pentru amândouă să pronunţe cuvintele. Aceasta deoarece precum este imposibil să slujeşti la doi domni (Matei VI, 24), tot astfel nu poţi să aduci lui Dumnezeu o dublă rugăciune (una să gândească mintea şi alta să rostească limba).

Fiule, să nu-ţi treacă niciun timp neocupat sau gol atât ziua cât şi noaptea. Se cuvine să veghezi ca să alungi mai uşor ispitele amenin­ţătoare. Dacă gânduri întinate tulbură inima ta şi te îndeamnă să săvârşeşti lucruri neîngăduite, alungă-le de la sufletul tău prin rugăciuni şi vegheri. Mare scut îi este sufletului rugă­ciunea; prin rugăciuni preacurate ne împărtăşeşte Dumnezeu toate cele folositoare şi, fără îndoială, sunt alungate cele vătămătoare. În timpul psalmilor, psalmodiază cu înţelepciune, fiule, şi cântă cu trezvie înaintea lui Dumnezeu cântările duhovniceşti, ca să poţi fi uşor mai atent la puterea psalmilor. Dulceaţa lor înmoaie orice învârtoşare a inimii. Atunci vei avea glasul plăcut şi, bucurându-te, vei cânta: „Cât de dulci sunt gâtului meu cuvintele Tale, Doamne, mai mult decât mierea şi fagurul pentru gura mea” (Psalmi CXVIII, 103). (mai mult…)

Din învăţăturile Sfântului Vasile cel Mare – Dumnezeu nu este văzător al vorbelor, ci al inimii

Să iubeşti pe Dumnezeu din toată virtutea ta, ca prin toate acţiunile tale să placi Aceluia. După cum cel legat prin căsătorie se străduieşte să placă soţiei, cu atât mai mult monahul trebuie, prin orice mijloace, să placă lui Hristos. „Cel ce păzeşte poruncile Lui (Hristos), rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el” (Ioan II, 24). Dumnezeu nu vrea să fie iubit prin vorbe, ci prin inimă curată şi fapte bune. Cine zice: „iubesc pe Dumnezeu”, dar nu păzeşte poruncile Lui, acela este mincinos. Un astfel de ins se înşală pe sine însuşi (…), fiindcă Dumnezeu nu este văzător al vorbelor, ci al inimii; El iubeşte pe acei care Îi slujesc în simplitatea inimii.

Dacă pe părinţii pământeşti îi iubim cu atâta dragoste, deşi au muncit puţin timp pentru noi, cu atât mai mult trebuie să iubim pe Tatăl Ceresc!

(Sfântul Vasile cel Mare, Învățătură către fiul duhovnicesc, traducere de I. Popa, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, p. 19)

Din învăţăturile Sfântului Vasile cel Mare – Să nu te făleşti când dai milostenie

Să nu fii nelucrător şi leneş, ci lucrează cu mâinile tale ca să ai din ce ajuta pe cel lipsit, să-i dăruieşti cu cumpătare după putinţele tale. Atât să se ceară de la tine, cât ți-a fost încredinţat. Nimeni, deci, să nu ceară de la tine ceea ce el însuşi posedă câtuşi de puţin. Milostenia făcută din agoniseala pe nedrept este urâtă de Hristos, pe când cea făcută din bunuri dobândite cinstit este bineprimită. Fiule, milostenia nu are conţinut când este făcută din agonisiri nedrepte. Sunt unii care, prădând bunuri străine, se prefac a practica milostenia şi, după ce storc pe unii, simulează că sunt milostivi cu alţii. Lui Dumnezeu nu-i plac faptele acestora, ci dimpotrivă, blestemă şi respinge făţărnicia inimii lor.  (mai mult…)

Din învăţăturile Sfântului Vasile cel Mare – Ai alunecat? Ridică-te. Ai păcătuit? Oprește-te.

Liniştea este începutul curăţirii sufletului.

O faptă bună nu este niciodată uitată; cine seamănă bunăvoire culege prietenie, iar cel ce sădește bunătate adună dragoste.

Ascultarea este scara cea mai scurtă către cer.

Omul desăvârșit este acela care primește cu o egală stare a duhului și cu mulțumire, din mâinile Domnului, schimbările vieții sale, atât pe cele fericite, cât și pe cele nefericite.

Rațiunea pornește de la cunoaștere pentru a ajunge la credință.

Pâinea care vă prisoseşte este pâinea celui flămând; haina care îţi atârnă în garderobă este haină celui gol; încălţămintea pe care nu o purtaţi este încălţămintea celui desculţ; banul pe care îl ţineţi ascuns este banul săracului; faptele de caritate pe care voi nu le săvârşiţi sunt tot atâtea nedreptăţi pe care le comiteţi. (mai mult…)

Din învăţăturile Sfântului Vasile cel Mare – Despre mândrie

Voieşti, oare, să te făleşti cu toată bogăţia bunurilor tale, sau cu cetatea în care te afli să te măreşti, sau cu frumuseţea ta trupească să te îngâmfezi, ori cu cinstea pe care o primeşti de la toţi?
Ci ia aminte la tine, că pământ eşti şi în pământ vei merge. Că viaţa ta ca iarba se vestejeşte şi ca o floare care cade. Caută la cei mai dinainte care au fost îmbrăcaţi cu slavă.
Unde sunt cei care au ţinut dregătoriile cele mari, cei care au stăpânit cetăţi? Unde sunt împăraţii cei mari? Au nu sunt toţi ţărână, au nu sunt toţi praf? Au nu a mai rămas pomenirea lor în cele câteva oase? Pleacă-te şi priveşte în mormânt: putea-vei, oare, să alegi care este sluga şi care este stăpânul?

(mai mult…)

Din învăţăturile Sfântului Vasile cel Mare – Despre invidie

Să fugim, fraţilor, de invidie, de cursa cea drăcească, ca nu cumva legându-ne de răutatea păcatului să cădem în osânda cea amară. Pentru că Domnul se împotriveşte celor mândri, iar celor smeriţi le dă har.
Deci, unde este invidie şi ceartă, acolo nu este cercetarea darului lui Dumnezeu, ci numai lucruri de defăimare şi diavoleşti gânduri. Apoi, ce este mai ticălos decât invidia? Invidiază leneşul agonisirile celui bogat, dar el nu se osteneşte, că din osteneală vine agonisirea.
Invidiază păcătosul curăţia celui drept, dar nu voieşte să se tragă pe sine-însuşi de la păcat. Invidiază desfrânatul întreaga-înţelepciune a celui curat, dar nu voieşte să se asemene cu viaţa lui. Drept aceea, nu păşiţi cu mândrie şi lăsaţi invidia. Pentru că invidia este întristarea inimii şi stricăciunea sufletului, stricarea dragostei, vrajbă faţă de toţi, împiedicarea faptei bune, arvuna osândei şi moştenirea gheenei.
Deci, acestea auzind, fraţilor, să nu ţinem invidie ci să petrecem în dragoste.

  • 1
  • 2
WhatsApp chat