Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Sfântul Ioan Damaschin

Sfântul Ioan Damaschin

Cuvînt la sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului

Veniți toate neamurile, tot neamul omenesc și toata limba, toată vîrsta și toată vrednicia, cu veselie, să prăznuim Nașterea bucuriei cea a toată lumea. Că dacă elinii, cu minciuna dracească și cu basme, care fură mintea și întunecă adevărul și vatămă, pe toata viața, cinsteau nașterea împăraților, jertfe aducînd fiecare după putere, cu atît mai vîrtos noi se cuvine să cinstim Nașterea Născătoarei de Dumnezeu, prin care s-a înnoit tot neamul omenesc și amărăciunea Evei în bucurie a schimbat-o. Că Eva a auzit: „Întru dureri vei naște copii”, cu dumnezeiască hotărîre, iar Maria: „Bucură-te, cea plina de har”. Eva: „Atrasă vei fi către bărbatul tău”, iar Maria: „Domnul este cu tine”. Deci, ce vom aduce Maicii Cuvîntului, în afară de acest de lauda cuvînt?

Toată făptura să se ospăteze și să laude preasfințită naștere a sfintei Ana, că a născut lumii comoară de bunatăți nejefuită, fiindcă printr-însa Ziditorul a prefăcut, înomenindu-Se toata firea într-o mai buna stare. Ca omul, avînd suflet și trup, este o legătură a toată zidirea cea văzută și cea nevăzută, că S-a unit Cuvîntul lui Dumnezeu Ziditorul cu firea oamenilor și, prin aceasta, cu toata zidirea S-a unit. Deci, să prăznuim și dezlegarea neputințelor omenești, că s-a dezlegat mulțimea darurilor dumnezeiești.

Sursa: din cuvîntul Sfîntului Ioan Damaschin la Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria.

Sfaturile Sfinților Părinți – Binele nu e bine, când nu se lucrează bine !

Sfântul Ioan Damaschin

Binele nu e bine, când nu se lucrează bine, ci e bine cu adevărat când nu-şi aşteaptă ca plată pentru aceasta sau aceea plăcerea de la oameni, de pildă bunul nume, sau slava de la ei, nici nu se face din lăcomie sau nedreptate.

Fiindcă Dumnezeu nu caută la binele ce se face şi pare că e bine, ci la scopul pentru care se face.

De aici e vădit că nu e milostiv cel ce s-a îndeletnicit cu milostenia, nici înfrânat cel care a făcut la fel cu înfrânarea, ci cel ce s-a îndeletnicit cât mai mult şi toată viaţa lui, deplin, cu această virtute, folosindu-se de dreapta socoteală, fără greşeală. Căci mai mare decât toate virtuţile este dreapta socoteală, care e împărăteasa şi virtutea virtuţilor.

WhatsApp chat