În anul 1931, în adunarea fraţilor ostaşi ai Domnului, de 250 de suflete, din Ciclova Română, au intrat doi sectari, cu gândul – ziceau ei în mod făţarnic – să se reîntoarcă la calea cea dreaptă. Multă vreme şi-au arătat râvna şi dragostea pentru adevăr. Cei din localitate şi din împrejurimi veneau bucuroşi să asculte noile lor mărturisiri. Dar, într-o zi, duhul sectar din ei a început a se război împotriva icoanelor sfinte şi a sfintei cruci, crezându-se în destulă aşteptare şi timpul sosit prielnic să cadă în mrejile lor pescuit bogat. Unul se chema Ilie Brânzei, care fusese doisprezece ani baptist, altul se chema Nicolae Coadă. Văzând că nimeni nu cedează lămuririlor şi atacurilor lor, au început să hulească, să batjocorească Biserica, lucrurile sfinte din ea, pe preoţi şi pe arhierei, făcând mari tulburări în adunare. Nu era mai bine dacă nu-i primeam de la început? Multele adunări fericite, în părtăşia lor făţarnică, au avut straşnic sfârşit! Un frate ostaş, pe nume Dumitru Percea, a scris Redacţiei de la Sibiu despre cele întâmplate, şi Părintele Iosif, în suplimentul «Oastea Domnului» al revistei «Lumina Satelor» a scris următorul articol: (mai mult…)