Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Traian Dorz – poezie

Traian Dorz – poezie

CEL CARE PLÂNGE

Cel care plânge după-această
viaţă şubredă şi grea
e-un orb, că nu-i pe lume nimeni
să nu se ducă de la ea.

Cel care-şi crede-al lui pământul
se-nşală-n felul cel mai rău,
că, orb fiind, nenorocitul
nu vede că e el al său.

Dar cel ce nu-şi alege cerul
şi-al vieţii veşnice temei
acum, când Dumnezeu l-îmbie,
e înmiit mai orb ca ei.

Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru”

 

TE VA OSÂNDI PE TINE

Te va osândi pe tine,
dacă nu vii la Hristos,
şi ce-ţi pare-acum prieten,
şi ce-ţi pare duşmănos.

Te va osândi Cuvântul
auzit îndelungat,
dar, pe care, necrezându-l,
l-ai respins şi l-ai călcat.

Te va osândi răbdarea
celor care te-au iubit,
bunătatea celor care
te-au crezut şi i-ai minţit.

(mai mult…)

RĂSCUMPĂRĂ CLIPITA

Răscumpără clipita cu ochiul pururi treaz,
că nu se mai întoarce în veci trecutul az’.

Cât eşti încă departe, grăbeşte-te pe drum,
zadarnică ţi-e graba când te-a ajuns „acum”.

Cât ţi-e departe moartea, s-alergi şi să veghezi.
Când moartea-i lângă tine, adesea n-o mai vezi.

Nu tot spre în afară privi necontenit,
priveşte şi-năuntru, spre sufletu-ţi lipsit.

(mai mult…)

O, IATĂ, VINE SEARA

O, iată, vine seara, e părul tău cărunt
şi-ţi tremură piciorul, cu pas tot mai mărunt.

Ţi se-ngustează palma hotarului văzut,
se-mpuţinează stropul firavului tău lut.

Şi-ţi cade tot mai groasă perdea peste-amintiri…
Un alt fel de-a-nţelege să-ţi pui peste priviri.

(mai mult…)

CÂND CALEA-MI PARE-NCHISĂ

Când calea-mi pare-nchisă
şi totu-mi văd sfârşit,
Lumina Ta-mi deschide
alt drum, mai strălucit.

Când harfei mele-i pare
că nu mai sunt cântări,
cu noi şi noi acorduri
îmi umpli mii de zări.

Când paşii-mi văd la capăt
urcuşul lor cel sfânt,
noi trepte, mai înalte,
le cer un nou avânt.

(mai mult…)

Ceasul suferinţei…

Ceasul suferinţei e un ceas ceresc,
o, de-aş şti mai bine cum să-l preţuiesc!

Ceasul rugăciunii e un ceas divin,
o, de-aş şti oriunde să-l cuprind din plin!

Ceasul aşteptării e un ceas frumos,
o, de-aş şti să-l umplu cu plăcut folos!

Ceasul întâlnirii e un ceas slăvit,
o, de-ar fi întruna cald şi fericit!

Ceasu-mbrăţişării e un ceas de har,
o, de-aş şti să-i dărui tot, ca pe-un altar!

Ceasul morţii este ceasul meu sublim,
o, de-aş şti mai bine cum să ne-ntâlnim!

Ceasul Veşniciei este neclintit,
fericit cel cărui îi va fi nuntit…

Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”

O, NU MĂ ROG

O, nu mă rog să Te primesc
decât cum Te primeşte glia,
cum fericiţii muguri cresc,
despăgubindu-Ţi dărnicia.

Nici nu doresc deşertăciuni
mai mult de-o haină şi de-o pâne,
căci, îndulcite-n rugăciuni,
mă-ndestulează şi-mi rămâne.

Nu-Ţi cer minuni să pot să cred.
Cred prin Lumină şi Iubire
cu simţăminte ce-mi purced
din ascultare şi trăire.

(mai mult…)

CĂ N-AI FĂCUT…

Că n-ai făcut un bine-i vină
mai mare ca de-un rău făcut.
Că n-ai vorbit la timp, mai rău e
decât c-odată n-ai tăcut.

Că n-ai avut la timp credinţă,
sau milă la al milei ceas,
sau bunătate, sau răbdare,
e rău – dator că le-ai rămas.

Că n-ai iubit la timpul care
Iubirii sfinte-i datorai,
e un păcat, e-un rău, e-o vină
mai grea ca orice rău făceai.

Că-n toate-acestea-s Adevărul
şi Binele în veci frumos
ce-l datorăm la timp cu toţii,
să-l dăm întreg pentru Hristos.

Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru”

Întinde-Ţi Mâna

Întinde-Ţi Mâna Albă
când trec pe lângă iad,
şi calea-mi luminează,
Iisuse, să nu cad.

Întinde-Ţi Mâna Dulce
când ceasul mi-e amar,
puterile răbdării
să le recapăt iar.

Întinde-Ţi Mâna Dragă
când sunt departe dus
şi-ajută-mi legământul
pe care Ţi l-am pus.

(mai mult…)

TU EŞTI MEREU CU MINE

Tu eşti mereu cu mine, eu zic nu „EU“ – ci „NOI“,
nu-i zi, nu-i ceas, nu-i clipă să nu fim amândoi;
de-ai fi la mii de mile, – eşti tot în preajma mea,
mi-eşti în fiinţa-ntreagă,
oriunde-mi este ea!

La ceasul rugăciunii, în dreapta mea-Ţi fac loc
şi şoaptele mi-s miere,
şi lacrimile foc;
în ceasul adormirii, mă leagănă-al Tău gând
şi visul meu e dulce,
şi somnul meu e blând.

(mai mult…)

  • 1
  • 2
WhatsApp chat