Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Traian Dorz

Traian Dorz

Mai ‘nainte de-a-mi fi ochii

Mai ‘nainte de-a-mi fi ochii, Tu-mi erai lumina mea,
până nici mi-era fiinţa, Tu-mi erai sămânţa-n ea.
Când nici nu-mi fusese gândul, Tu-mi erai frumosul Ţel
şi-nainte de-a-mi fi dorul, Tu-mi erai iubirea-n el…
Tu, Iisuse, Tu, Iisuse, îmi erai iubirea-n el.

Tu mi-ai rânduit cărarea până nici n-aveam vreun pas,
Tu mi-ai pus al mântuirii mai-nainte loc şi ceas;
fără Tine niciodată nici n-aş fi-nvăţat să cânt,
mut aş fi umblat prin lume, orb aş fi ajuns mormânt.
Fără Tine, fără Tine, orb aş fi ajuns mormânt.

Dumnezeul meu, Izvorul fericitei mele vieţi,
Tu-mi eşti zilnic Dătătorul de minuni şi frumuseţi,
Tu-mi dai plânsul ce zâmbeşte, Tu, durerea-n care cânt,
Dumnezeul meu, cu Tine raiu-ncepe pe pământ.
Lângă Tine şi cu Tine raiu-ncepe pe pământ…
( Train Dorz )

…lângă Tine şi cu Tine raiu-ncepe pe pământ…

Acum slobozi în pace

Acum slobozi în pace pe robul Tău, Stăpâne,
spre-odihna cea de astăzi şi slava cea de Mâine,
c-ajunge ura nopţii şi-a vânturilor ace,
şi arşiţa vegherii – slobozi-mă în pace!

Tu ştii că n-am cui plânge şi nu mai am cui spune,
aici zadarnic graiul ar fi să-mi mai răsune,
s-au obosit de mine destui – şi nu le pasă,
de-ajuns e-acum, Stăpâne, – slobozi-mă acasă!

Ajungă a vegherii singurătate lungă
şi-a bătrâneţii trudă, – Stăpâne Sfânt, ajungă,
cenuşa jertfei arse pe-altar întreagă-mi zace,
dezleagă-mă, Stăpâne, şi mă slobozi în pace!

Spre alţi profeţi şi-ndreaptă acum cei de-astăzi faţa,
Stăpâne, fă-le parte de-aceia cu povaţa,
pe mine, iată, lumea tot mai oprit mă ţine,
ajungă-acum, Stăpâne, – slobozi-mă la Tine.

Ai mei s-au dus cu toţii în ţărnă şi-n lumină
şi ce-ar mai fi, Stăpâne, aici să mă mai ţină?
De dulcea Ta Lucrare la nimeni nu-i mai place,
de alţi Hristoşi vrea lumea, – slobozi-mă în pace…

Traian Dorz

Înregistrare audio, în lectura autorului.

Pe unde-am mers, Iisuse, alături amândoi

Pe unde-am mers, Iisuse, alături amândoi,
s-a prefăcut pietrişul ca pajiştile moi
şi toţi câţi vin în urmă pot merge-acum cântând,
picioarele rănite se vindecă trecând…

Unde-am căzut cu-o cruce, e-un cântec sau izvor,
să vindece-o iubire, să stâmpere un dor;
şi câţi ajung acolo ar sta uitaţi mereu,
căutând spre frumuseţe, plângând spre Dumnezeu.

Pe gratiile noastre de lacrimi şi de dor,
se împleteşte viţă cu rodul sfinţitor;
unde-au muncit genunchii bătătoriţi amar,
mulţimilor se-mparte acum ceresc grânar.

Pe dârele lăsate de-al sângelui şiroi,
au răsărit luceferi şi oşti cu steaguri noi;
şi unde-a fost Golgota cu jertfa cea mai grea,
se-nalţă azi altarul de flacără şi nea.

…O, cât vei fi cu mine, Iisuse, orişicând
din temniţe-au să crească minunile cântând,
mormintele-au să-nvie nemuritori eroi;
Iisus – să mergem veşnic alături amândoi!
( Traian Dorz )

Mai orb ca cel fără vedere

Mai orb ca cel fără vedere
e omul cel fără de minte,
mai mut cel fără rugăciune
ca mutul cel fără cuvinte.

Dumnezeule, ai milă
de-orice om în stare grea,
dăruieşte-Ţi mântuirea
celor care-s fără ea!

Mai rob e cel zgârcit şi lacom
ca cel în lanţuri şi zăvoare,
păcatu-n care te-nchizi singur
e cea mai crâncenă-nchisoare.

Mai ciung ca cel fără de mână
e omul fără dărnicie,
căci lipsa milei pentru alţii
e cea mai tristă sărăcie.

Mai chinuit e-acel ce are
o conştiinţă-mpovărată
decât cel slăbănog trupeşte
ce se târăşte viaţa toată.

Mai fericit cel ce pe Domnul
Mântuitor şi scut îl are
decât cel ce-ar putea să aibă
întregul aur de sub soare.

Traian Dorz

N-auzi tu paşii Lui duioşi

N-auzi tu paşii Lui duioşi cum casa-ţi Înconjoară
şi-n uşa ta n-auzi chemarea Lui uşoară?
Chemarea Lui, chemarea Lui, chemarea Lui uşoară…

Când Încă-n zori mai strălucesc a nopţii stele rare,
nu simţi pe rouă picurând duioasa Lui chemare?
Duioasa Lui, duioasa Lui, duioasa Lui chemare…

Când bunătatea-I varsă larg belşugul spre-a ta casă,
nu vezi pe pâine strălucind chemarea Lui duioasă?
Chemarea Lui, chemarea Lui, chemarea Lui duioasă…

Când, rugăciunii răspunzând, durerea ta se duce,
nu vezi că-n vindecarea ta chemarea lui străluce?
Chemarea Lui, chemarea Lui, chemarea Lui străluce…

Când şi mai mult de ce-ai gândit Îţi dă cu-ndestulare,
nu simţi că-n bunătatea Sa străluce-a Lui chemare?
Străluce-a Lui, străluce-a Lui, străluce-a Lui chemare…

Când dragostera-nfăşoară cald fiinţa ta Întreagă,
nu simţi chemarea Lui cum vrea la sânu-I să te-atragă?
La sânul Lui, la sânul Lui, la sânu-I să te-atragă…

De ce nu vezi, de ce n-auzi, de ce nu simţi cum vine,
de-atâţia ani, pe-atâtea căi, chemarea Lui spre tine?
Chemarea Lui, chemarea Lui, chemarea Lui spre tine…
( Traian Dorz )

Osana, Osana – Cântarea îngeraşilor

Cu ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu punem la disposiţia tuturor un nou CD audio cu cântări pentru copii, din noua serie Osana, Osana. Acest prim album conţine 17 cântări din care puteţi asculta cîteva fragmente mai jos.

După titlul cărţii de poezii cu acelaşi nume, un grup de fraţi tineri, împreună cu un grup de copii din zona Galaţi, prin coordonarea surorilor Carmen Mistreanu, Liliana Filimon şi a fratelui Sava Constandache au dorit să îmbogăţească pe ascultători cu darurile, pasiunea şi dragostea lor.

CD-ul Audio se poate comanda la Librăria „Cartea de Aur” – Sibiu, str. Ch. Darwin, 11, tel. 0269 216677 sau direct pe internet la http://www.oasteadomnului.ro/carteadeaur/

Slăvit să fie Domnul!

Orfani de douăzeci şi unu de ani

A încerca să vorbeşti ori să scrii despre marii oameni ai lui Dumnezeu care au trăit printre noi e o mare îndrăzneală. Pentru că trebuie să le fi văzut bine statura lor uriaşă, dincolo de trupul care, adesea, nu avea nimic care să atragă privirile (Isaia 53, 2). Şi să fi înţeles limpede graiul lor profund, care nu era doar sunete, ca al nostru.

Identificându-se cu Domnul, pe cât le-a fost cu putinţă, nici ei n-au fost recunoscuţi uşor de lumea în mijlocul căreia erau trimişi cu o solie sfântă. Neavând un mandat din partea autorităţii omeneşti, mai ales a celei religioase, mesajul şi persoana lor au fost primite cu prejudecăţi şi refuz… Singura lor pecete ce atrăgea atenţia semenilor era, pe lângă o viaţă curată şi smerită, îndrăzneala şi statornicia curajului lor gata să dea orice preţ pentru Ideia pe care o îmbrăţişaseră cu tot sufletul şi pentru totdeauna (Fapte 4, 8-13).

Fără să se exagereze cu nimic, un astfel de om a fost şi fratele Traian Dorz! (mai mult…)

Poate fi-nfrunzită lunca…

Poate fi-nfrunzită lunca,
iarba s-o-nveşmânte,
mieii pe câmpii să zburde,
graurul să cânte,
pot cireşii să-nflorească,Lunca
inul să răsară,
poate câmpul să-nverzească
– nu e Primăvară.

Pot copiii să se joace,
vântul să adie,
pot să se îmbrace-n zâmbet
caişii toţi la vie,
pot albinele s-alerge
floare după floare,
clopotele pot să cânte
– nu e Sărbătoare.

Pot să sune mii de strune,
cântecul suspină,
pot să ardă candelabre,
jale e-n lumină,
pot să fie ouă roşii,
casa e tăcere –
cât mormintele sunt pline
nu e Înviere.

Când nu vor mai fi pe lume
ziduri şi lăcate,
când va respira şi gândul
numai libertate,
când va fi lumină-n casă
şi senin afară,
– aia fi-va Sărbătoare,
aia, Primăvară!…

Traian Dorz

Foto: Emi Popa

Pelerinaj aniversar la Certege

Vă punem la dispoziţie un material informativ despre întâlnirea ce a avut loc la Certege, 27 februarie 2010, cu ocazia împlinirii a 122 de ani de la naşterea părintelui Iosif Trifa, întemeietorul pământesc al Oastei Domnului.

(mai mult…)