Haideţi să ne întrebăm fiecare dintre noi şi să pătrundem în starea noastră cea sufletească! Cât de departe suntem noi faţă de primii noştri fraţi creştini! Faţă de cei care au primit pentru prima dată, în mod atât de cutremurător, mărturisirea Sfinţilor Apostoli şi peste care harul lui Dumnezeu totdeauna se vărsa din belşug.
M-am întrebat, stând şi aseară şi ascultând Cuvântul… M-am întrebat cutremurat şi astăzi… Să privim la felul adunărilor primilor noştri fraţi creştini şi la adunările noastre de astăzi…
Vorbirea fratelui Vasile Pavel la nunta de la Corocăieşti – mai 1978
Slăvit să fie Domnul!
Scumpii noştri fraţi şi surori! Mântuitorul nostru scump totdeauna când a venit în mijlocul mulţimii şi a stat în mijlocul celor ce erau bolnavi, necăjiţi şi suferinzi, le vorbea în aşa fel, încât chiar vrăjmaşii Lui au fost siliţi să mărturisească despre El… Chiar cei ce veneau să-L ispitească… Chiar cei ce veneau să pună mâinile pe El şi să-L oprească să nu mai vorbească… Toţi aceştia erau siliţi de privirea Lui. Erau siliţi de blândeţea Lui şi de bunătatea Lui cu care se purta faţă de toţi, după ce mergeau la mai-marii lor, să mărturisească ei înşişi cu gurile lor: „Noi niciodată n-am auzit pe nimeni vorbind în felul în care a vorbit Omul Acesta!”
Dacă noi suntem conştienţi acum de prezenţa lui Iisus Hristos în mijlocul nostru astăzi şi în această clipă, am putea spune şi noi aşa, auzind cuvintele sfinte ale lui Dumnezeu pe care le auzim, pe care le ascultăm şi azi. (mai mult…)