Vasile Pavel

Rusalii 1988

Să privim la felul adunărilor primilor noştri fraţi creştini şi la adunările noastre de astăzi…

Pe drept cuvânt, poetul nostru scump spune:

„Să fie oare toate acestea în zadar?

Sunt minţi prea mult uscate,

ori sunt prea mari păcate,

de nu mai este har?”

M-am întrebat şi aseară şi mă întreb şi acum: De ce?

Şi să ne întrebăm fiecare: în casele noastre, în adunările noastre – acolo unde suntem fiecare puşi să lucrăm – oare chiar aşa să fie? Să se împlinească chiar în viaţa noastră şi chiar cu noi acest cuvânt atât de greu, acest adevăr atât de cutremurător? Să fie prea mari păcate în viaţa noastră? Pentru că, ce altceva poate să alunge harul lui Dumnezeu dintre noi? (mai mult…)

Vorbirea fratelui Vasile Pavel
la nunta de la Corocăieşti – mai 1978

Slăvit să fie Domnul!

Scumpii noştri fraţi şi surori! Mântuitorul nostru scump totdeauna când a venit în mijlocul mulţimii şi a stat în mijlocul celor ce erau bolnavi, necăjiţi şi suferinzi, le vorbea în aşa fel, încât chiar vrăjmaşii Lui au fost siliţi să mărturisească despre El… Chiar cei ce veneau să-L ispitească… Chiar cei ce veneau să pună mâinile pe El şi să-L oprească să nu mai vorbească… Toţi aceştia erau siliţi de privirea Lui. Erau siliţi de blândeţea Lui şi de bunătatea Lui cu care se purta faţă de toţi, după ce mergeau la mai-marii lor, să mărturisească ei înşişi cu gurile lor: „Noi niciodată n-am auzit pe nimeni vorbind în felul în care a vorbit Omul Acesta!”

Dacă noi suntem conştienţi acum de prezenţa lui Iisus Hristos în mijlocul nostru astăzi şi în această clipă, am putea spune şi noi aşa, auzind cuvintele sfinte ale lui Dumnezeu pe care le auzim, pe care le ascultăm şi azi. (mai mult…)