Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Familia ta pe care o întemeiezi va fi până departe aşa cum o creezi tu.

Familia ta pe care o întemeiezi va fi până departe aşa cum o creezi tu.

Familia ta pe care o întemeiezi va fi până departe aşa cum o creezi tu.

1. Spune Cuvântul Sfânt aşa: „Sunteţi dumnezei“, toţi!… Adică toţi sunteţi creatori,
pentru că, mai mult sau mai puţini voi toţi creaţi.
Creaţi gânduri şi creaţi cărţi,
creaţi caractere şi creaţi exemple.
Ce mare har este acesta – dar şi ce mare răspunde-re!

2. La început, fiecare avem în jurul nostru un pustiu întunecos, avem o inimă necredincioasă sau o casă pustie şi întunecată de păcat,
sau nişte vecini necredincioşi, sau nişte elevi încă neformaţi,
sau propria noastră viaţă plină de haos sau de dezordine,
întocmai aşa cum era totul înainte de-a veni lumina
din care s-a creat totul.
În acest haos, noi trebuie să ne începem munca di-vină a creaţiei noastre.
3. Răspundem fiecare de ceea ce creăm acolo – după voia noastră, după puterea noastră şi după chipul nostru.
Familia ta pe care o întemeiezi va fi până departe aşa cum o creezi tu.
Societatea ta şi cultura ta vor merge adesea după felul pe care i l-ai creat tu.
Şcoala ta, mersul tău, viaţa ta, literatura ta şi caracterele celor formaţi de tine prin această muncă şi voinţă a ta vor purta timp îndelungat, multe din acestea poate pe totdeauna,
pecetea pusă peste ele de creaţia ta.

4. Tu porţi răspunderea întreagă şi veşnică pentru tot ceea ce ai creat şi pentru toate urmările imprimate lor, în lumea şi în sufletele la care ai lucrat,
pentru că tu poţi face în jurul tău o lume fericită sau nefericită, prin voinţa ta.
Simte-ţi deci marea ta răspundere totdeauna pentru tot ceea ce creezi.

5. Începe şi tu totdeauna cu începutul începutului. Adică cu tine însuţi, cu lumina care trebuie să se facă în tine.
Începe cu ceea ce a făcut şi Dumnezeu în cel dintâi rând, adică fă lumină!
Cheamă lumina, primeşte-L pe Hristos în tine, căci El este lumina sufletului tău. Şi lasă-L să despartă acolo în adâncul fiinţei tale
lumina de întuneric şi apele de uscat.
Să facă rânduială în propria ta viaţă.
6. Desparte de la început apele de uscat şi binele de rău, cele de sus de cele de jos, cele curate de cele necurate.
Numeşte-le pe fiecare după numele lor adevărat şi nu le amesteca.
Pentru ca nimic să nu mai rămână în nedumerire şi în necunoştinţă, adică în haos.

7. Fă în fiecare zi tot ce faci în aşa fel, ca la sfâr¬şitul zilei să te poţi uita peste tot ceea ce ai făcut şi să poţi vedea că toate sunt bune,
aşa cum a făcut şi Dumnezeu (Fac 1, 31).

8. Caută să creezi numai gânduri înalte, numai cărţi folositoare, numai fapte şi exemple vrednice de urmat,
caractere cinstite,
copii credincioşi…
Numai aşa te vei putea odihni bine şi tu la sfârşitul fiecărei zile;
şi la sfârşitul tuturor ostenelilor tale să guşti ferici-rea şi mulţumirea deplină.

9. Tu faci lucrări dumnezeieşti de creator atunci când aduci minunea luminii acolo unde a stăpânit atât de îndelungat îngheţul apăsător al nopţii şi al întuneri-cului (Fac 1, 4).
Şi când faci rânduială acolo unde a domnit înainte îndelungă vreme numai nelegiuirea, dezbinarea şi haosul (Fac 1, 10);
şi când lucrezi curăţie şi frumuseţe acolo unde nu fuseseră decât gunoaie şi urâciuni.
10. Când deschizi drumuri noi în locuri nemaicu-noscute şi nepătrunse până atunci, pe care oamenii să meargă spre dragoste şi spre fericire (Rom 15, 20-21),
tu faci o muncă divină, de creator.
Când creezi gânduri luminoase, cărţi originale, lu-crări rodnice, caractere nobile şi oameni noi, tu faci o muncă dumnezeiască; când faci credincioşi adevăraţi şi suflete convertite,
opere folositoare şi fapte binecuvântate,
da, tu faci atunci lucruri dumnezeieşti, eşti un crea-tor ca Dumnezeu.
În acest înţeles a fost scris: „Sunteţi dumnezei“.

11. Nici o altă fiinţă din tot Universul, afară de Dumnezeu şi de om, n-are o astfel de putere.
Şi fiindcă creezi liber, creezi adică aşa cum vrei tu, cum doreşti tu, cum îţi alegi tu.
De aceea vei şi purta tu singur şi pe veşnicie toată răspunderea pentru tot ce ai creat.
Atât faţă de Creatorul tău, cât şi faţă de creaturile tale.
Nu uita aceasta nici o clipită.

12. Adevărul este Hristos în Sfânta Sa Biserica vie. Şi în Sfânta Sa Scriptură. Pentru că în acestea este şi rămâne Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Unul, Adevărat şi Viu!
Iar Cuvântul Său este Fiul Său, Iisus Hristos.

13. Adevărul este ceea ce Este. Adică realitatea adâncă. Aceea care nu se schimbă. Aceea care nu piere. Aceea care nu se învecheşte. Aceea care nu scade. Ace-ea care nu se contrazice.
Aceea pe care suntem fiecare datori să o primim şi să o urmăm.

14. Adevărul este ceea ce este Etern Înalt, Etern Curat, Etern Statornic, Etern Frumos, Etern Valabil;
şi aceasta este în Sfânta Biserică vie, fiindcă ea este Trupul lui Hristos,
şi în Sfânta Scriptură, care este Cuvântul lui Dum-nezeu – Sfânta Descoperire pe înţelesul nostru a ceea ce depăşeşte orice înţelegere şi pricepere a noastră.

15. Ca tot ceea ce este din Dumnezeu, Sfânta Scriptură nu poate fi desfiinţată.
Nu poate fi nici nimicită, nici dezminţită,
nici de oameni, nici de întâmplări, nici de timp.
Ea este adevărul.

16. Sfânta Biblie nu poate fi dezminţită nici în întregimea ei, nici în vreo parte mare sau mică din ea (Mt 24, 34-35).
Nu poate fi desfiinţată, nici deformată – nici de răutatea oamenilor, nici de răstălmăcirile lor,
nici de ştiinţa, nici de prostia lor. Nici de descope-ririle, nici de acoperirile lor.
Ea este mai presus de toate astea.

17. Sfânta Scriptură este Cartea Realităţilor Uni-versale.
Ea cuprinde toată Ştiinţa, toată Arta şi toată Tehni-ca şi Gândirea omenirii, depăşindu-le nespus de mult pe toate acestea.
Biblia cuprinde tot ceea ce poate descoperi vreo-dată geniul uman. Dar încă şi mai mult. Pentru că ea este alcătuită de geniul Divin.

18. Ceea ce ştiinţa a descoperit abia acum sau nici n-a descoperit încă, Sfânta Scriptură proclama de mii de ani.
În ea sunt arătate şi spuse, cu veacuri înainte, ade-văruri la care ştiinţa ajunge târziu, după muncă şi muncă – şi în măsură atât de jalnic de neînsemnată.
Dar toate acestea le vezi numai când le vine vremea să se împlinească. Abia atunci bagi de seamă că ele s-au spus cu mult înainte; dar ştiinţa, înaintând încet, ajunge cu greu şi târziu la etape pe care credinţa le a atins, în zborul ei, cu uşurinţă.
Şi le-a depăşit de mii de ani.

19. O, de când spune Biblia că atomul (pe care ni-meni nu-l poate vedea) este nevăzuta materie din care sunt plămădite toate lucrurile care se văd (Evr 11, 3)!
Atunci unde este adevărata ştiinţă?

20. O, de mii de ani spune Biblia că pământul este un glob spânzurat pe nimic (Iov 26, 7).
Ce luminaţi şi ce luminoşi sunt cei ce cred! Ce înţelepciune este cea a lui Dumnezeu!
Binecuvântat să fie Cel ce ne-a revelat-o!
Amin.

Avuţia sfântului moştenitor / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2005

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *