Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Februarie 2019 – Ce am simțit lângă Crucea Părintelui Iosif ( II )

Februarie 2019 – Ce am simțit lângă Crucea Părintelui Iosif ( II )

Februarie 2019 – Ce am simțit lângă Crucea Părintelui Iosif ( II )

„Lângă mormântul Părintelui Iosif Trifa, am simțit de fiecare dată plinătatea Cuvântului Sfânt, starea care înalță sufletul și îl duce tot mai aproape de cer, acolo unde crește adâncimea căutării în poezie, vorbire și cântare; toate acestea alină si alungă orice durere şi necaz…

Locul sfânt de acolo şi starea de părtăşie cu frații mi-au încărcat sufletul cu multă bucurie şi mângâiere. Ca şi ieri, crucea Părintelui Iosif va aduce în orice timp sufletele noastre mai aproape de Crucea lui Hristos, acolo, unde ne simțim ACASĂ!”

Violeta Pațilea – Galați

 

„Când eram mică, mi se întâmpla adesea să mă gândesc la lucruri și să le caut un rost pe planetă. Să scot din ele frumosul, plăcutul, chiar utilul. Și e minunat cum procesul acesta ajungea să mă găsească uimită de tot ce mă înconjura. Pentru că fiecare lucru dispunea de un strop de frumusețe și o picătură de util.

Acum că am crescut, obiceiul meu s-a accentuat, și mă văd prinsă în pragul întrebărilor despre lucruri mult mai serioase. Ca de pildă, mântuirea, jertfa, liniștea sufletească, echilibrul lăuntric, starea de pace a omului sau fenomenul de metanoia. Toate cuprind legătura dintre om și Dumnezeu și se rezumă la trăirea noastră pe acest pământ și dobândirea vieții veșnice.

Stând în cimitirul Dumbrăvii Sibiului, – nume destinat parcă locului unde trebuia să adoarmă Părintele drag al sufletelor noastre, o dumbravă unde nu-i nici întristare, nici durere, nici suspin – am simțit că Hristos e în mijlocul nostru. Că vom culege, din orele petrecute împreună, nectarul frumosului și-l vom împleti în util. Că, dincolo de slăbiciunile, neputințele, fărădelegile noastre, El e acolo, ne sprijină, ne mângâie, ne dăruiește bucuria revederii cu sfântul care a dat tot ca să ne aducă în brațele Mântuitorului, Părintele Iosif. Că, după răni, fie ele sufletești sau trupești, suntem parte integrantă și chip din chipul Lui Hristos.

Dar de ce am venit noi, bucăți de lut, oameni simpli, plini de treburi și nevoi, să stăm atâtea ore covârșitoare, în picioare și în frig, lângă un mormânt aparent rece? Răspunsul e cert, e impunător și evident, exact ca razele soarelui ce încălzeau Dumbrava Sibiului în miez de februarie: din dragoste. Din preaplinul dragostei noastre față de un suflet. Aceasta demonstrează clar că oamenii sunt mai mult decât toate, calzi, integri și supuși iubirii hristice, că mormântul nu era nici pe departe rece, că purta o căldură divină, specifică iubirii Părintelui.

Eu una, am simțit pace. Pacea Celui ce toate le iartă și toate le poate. Și a fost de ajuns să îmi închid ochii și să șoptesc o rugăciune, convinsă că Părintele Iosif o aude și simte recunoștința ce i-o port, pentru că a mai adus un suflet la picioarele Crucii Lui Hristos.”

Anca Lascăr – Brașov

 

Strângeţi orice fărmituri/ din a Vieţii-nvăţături/ la orice ospăţ ceresc/ unde fraţii se-ntâlnesc. (Fr. Traian Dorz)

Dragostea și setea de Cuvântul lui Dumnezeu ne-a purtat și în acest an către scumpul loc de odihnă al marelui om trimis de Dumnezeu în poporul nostru, al Părintelui cel drag care ne-a trezit din amorțirea sufletească în care zăceam și ne-a antrenat în lupta cea crâncenă împotriva păcatului.

Zilele premergătoare adunării au trecut greu, un fior sfânt ne-a cuprins sufletele făcându-ne să fim nerăbdători să ne întâlnim cu frații noștri dragi, cu Părintele Iosif și prin intermediul lor, cu Preadulcele nostru Mântuitor. Ajunși la Sibiu, în Ierusalimul Oastei, am simțit că am ajuns Acasă. Întâlnirea cu frații ne-a încălzit inimile, adunările de sâmbăta ne-au încărcat sufletele cu hrană duhovnicească, iar îngenuncherea la Crucea Părintelui Iosif ne-a umplut ființa întreagă de bucurie.

În fiecare an, mormântul viu al Părintelui ne umple sufletele de bucurie și pace, ajutându-ne astfel să mergem statornici pe calea lăsată de înaintașii noștri, până la următorul popas duhovnicesc, unde primim iar putere, și, tot așa, din popas în popas, nădăjduim să ajungem la fericirea veșnică alături de Preaiubitul nostru Mântuitor.

Adânc recunoscători îți suntem, Părinte drag, pentru frumoasa Lucrare în care – intrați fără merit – ne hrănim și creștem duhovnicește. Slăvit sa fie Domnul!”

Claudiu și Elena Maxim – Londra

Va urma…


2019 – Ce am simțit lângă Crucea Părintelui Iosif ( I )


Author: Ionut L.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *