Fiți binecuvântaţi, fraţii mei iubiţi!
Mereu am avut acest ,,handicap” că nu am putut spune o anume zi când ,,m-am născut din nou”. Îmi spuneam că la mine a fost un ,,naştere” mai lungă…sau poate că aceea era creşterea…sau poate că era acea ,,actualizare” de care aminteşte părintele Stăniloae în citatul de la începutul postării.
Ceea ce ştiu sigur, e că dacă nu mergeam atunci la nunta aceea, dacă nu aş fi frecventat adunările Oastei Domnului, nu aş mai fi cântat niciodată, cu inima, ,,Iisuse, numai Tu eşti stânca! „…nu L-aş fi cunoscut pe Hristos, nu v-aş fi cunoscut pe voi fraţii mei, şi nu aş fi cunoscut iubirea aceea care mă îngenunchează sub povara dorului…
Fişi binecuvântaţi, fraţii mei iubiţi!
Iisuse, numai Tu eşti Stânca
de mântuire şi-ajutor,
afar-de Tine-s numai valuri
în care mii şi sute mor.
O, ţine-mă mereu,
Iisuse, Domnul meu,
că numa-n Tine-s mântuit
şi fericit!(bis)
Iisuse, numai Tu eşti Pacea
ce-aduce inimii alin,
afar-de Tine-i numai zbucium
şi deznădejde, şi suspin.
Iisuse, numa-n Tine-i soare,
şi primăvară, şi frumos,
afar-de Tine-i numai noapte
şi-ngheţ, şi vaier dureros.
Iisuse, numa-n Tine-i viaţa
cu desfătări şi bucurii,
afar-de Tine-i numai moartea
cu osândiţii morţi de vii.
Iisuse, numa-n Tine-i Raiul
cu fericire şi cântări,
afar-de Tine-i numai iadul
cu veşnicele-i remuşcări.
( Traian Dorz )
O, Doamne, cât de profetică a fost această cântare pentru mine! Abia acum realizez asta, aplecându-mă cu dor asupra ei şi asupra acelor zile ale ,,întâiei noastre cunoştinţi”.
Slăvit să fie Domnul!
Miriam
Lasa un comentariu