Meditaţii

HRISTOS ESTE CAPUL BISERICII ( II )

Dragostea Bisericii, a fiecărui mădular, faţă de Cel ce este Capul, Hristos, să fie cu aceeaşi valoare cu a Lui: „…Şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin Cuvânt, şi s-o înfăţişeze sieşi Biserică mărită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană” (Ef 5, 25-27).

Noi Îl sfinţim, Îl preamărim şi-L recunoaştem ca Domn şi Mântuitor prin înnoirea vieţii; căci Biserica se supune lui Hristos şi unul altuia în dragostea Lui (Ef 5, 24-25). Sfântul Ciprian ne spune că „Nu poate avea pe Dumnezeu ca Tată cine nu are Biserica de mamă”. Cum am văzut mai sus, Biserica este sfinţită de Însuşi Domnul Iisus Hristos, I se supune Lui în dragoste, ea este vie, lucrătoare, mărturisitoare, şi, în afara ei, alt îndrumător spre cer nu este. De aceea, în afara ei, nici mântuire nu-i. Sf. Ap. Pavel o numeşte „Mama noastră cea duhovnicească” (Gal 4, 26). Prin ea ne naştem, creştem în duhul învăţăturii Mântuitorului nostru, ne îngrijim în ea şi ne pregătim pentru viaţa cea de Sus.

Însemnătatea de căpetenie a Bisericii o vom împărţi în două, şi anume:

1. Prin Biserică înţelegem obştea sau totalitatea credin-cioşilor care cred într-un singur Dumnezeu în trei Persoane (Feţe, Ipostaze): Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, care cred în Domnul Iisus Hristos ca Răscumpărător şi Mântuitor al lumii, care au aceleaşi şapte Sfinte Taine şi mărturisesc acelaşi sfânt Adevăr Dumnezeiesc propovăduit de Domnul Iisus Hristos prin urmaşii Lui, Apostolii, şi întărit prin urmaşii Apostolilor, Sfinţii Părinţi, care au înţeles că Biserica este Trupul lui Hristos (cf. I Cor 12, 27), fiecare în parte sunt mădulare, că este „stâlpul şi temelia adevărului” (I Tim 3, 15), că este „trupul cel tainic” al Domnului nostru Iisus Hristos (Ef 1, 22-23; Col 1, 24). Ei ne-au lăsat prin sinoadele ecumenice şi canoanele bisericeşti învăţături despre felul cum să ne ducem mântuirea cu frică şi cu cutremur. Cine se desprinde de adevărul înţelepciunii Cuvântului şi nu trăieşte la lumina lui s-a despărţit de Hristos. Şi cine s-a despărţit de Capul-Hristos este un răzvrătit sortit gheenei.

Biserica lui Hristos-Domnul nu poate fi biruită. Mântuitorul a spus că „nici porţile iadului nu o vor birui” (Mt 16, 18). Acum bârfitorii o privesc şi o bârfesc în cei slabi, pentru că nu-i văd frumuseţea. Clădirea ei e în construcţie şi totul se pregăteşte în mod tainic până la terminare. Atunci molozul se va arunca în groapa pieirii, schelele se vor îndepărta şi va apărea frumuseţea duhovnicească a celor ce  s-au lăsat lucraţi de Duhul Sfânt, aici, în tainica lucrarea a Adevărului, şi Hristos-Domnul va străluci în ei de o frumuseţe nebănuită acum.

2. Biserica are înţeles spiritual. Este vie pentru viaţa din Hristos-Domnul, suflul creştinesc, şi lucrătoare prin Duhul Sfânt. Această spiritualizare se vede în omul înduhovnicit, sufletul consacrat lui Dumnezeu, după ce a fost pregătit prin:

– lucrarea Botezului şi a Mirungerii (cf. In 3, 5; Mc 16, 15-16; Fapte 2, 38; Tit 3, 5; Ef 5, 26);

– Lucrarea Cuvântului, în care se include şi sfinţirea prin cele şapte Sfinte Taine (cf. Ef 5, 26; Mc 16, 15; Evr 9, 14; In 1, 14);

– Lucrarea sfinţitoare, în care se includ şi cele şapte Sfinte Taine (cf. Ef 5, 26; In 3, 3; Is 4, 4-5; I Cor 3, 16-17; I Tes 5, 5), daruri sfinţitoare de suflet.

Biserica are şi semnificaţie de clădire deosebită, de casă a lui Dumnezeu văzută. Şi această semnificaţie o putem clasa în două, cum ar fi: răspândirea ei în lume, în chipul văzut al propovăduirii, şi în chipul cel tainic al clădirii sufletelor pentru destoinicia sufletelor prin har, ca să intre în Împărăţia cea veşnică a dragostei Lui (cf. Mt 12, 4; 21, 13; Lc 19, 46; In 2, 16; 14, 2; I Cor 11, 22). În amândouă aceste forme, Dumnezeul cel nemărginit este prezent la lucru, este de faţă (cf. III Împ 5, 6-8; Lc 22, 19-20; I Pt 2, 5). Semnificaţie văzută a bisericii mai este şi locaşul de rugăciune sfinţit (cf. Fapte 2, 46; Mt 4, 5; 23, 16; 23, 35; 26, 61; 27, 40; Mc 14, 28; Lc 2, 27; 18, 10; In 2, 19-20). Unitatea în dragostea lui Hristos se vede prin înfrăţirea cea sfântă şi nedespărţită (cf. In 17, 21)

Biserica din casa ta / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011

Lasă un răspuns