E noapte. Pe uliţele cetăţii pustii, un om singuratic, un bătrân, se strecoară grăbit de-a lungul zidurilor. Ajungând la o casă, bate la uşă. Cineva vine şi deschide. Şi iată-l deodată, în odaia cu lumină potolită, faţă în faţă cu Acela pe care dorea să-L vadă, să-L audă, să-L cunoască, pe Iisus, despre Care el spune că este un „Învăţător venit de la Dumnezeu”.
Fiind un om cinstit, nu se mulţumeşte cu ce şoptesc duşmanii sau cu ce spun prietenii despre Iisus, ci merge el însuşi, pentru ca să afle chiar din gura Lui adevărul. Şi n-a făcut degeaba acel drum. Nu i-a fost zadarnică petrecerea din noaptea aceea, în starea de vorbă cu Iisus. Căci lucruri mari şi adevăruri mari au auzit urechile sale. I s-a descoperit taina minunată a fericirii şi a mântuirii oricărui suflet: taina naşterii din nou, taina lucrării minunate a Duhului Sfânt, taina dragostei lui Dumnezeu, Care atât de mult a iubit lumea, încât şi pe Singurul Său Fiu L-a dat, pentru ca oricine crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.Bătrânul este un fruntaş al iudeilor, unul dintre Farisei, cu numele Nicodim. Semnele pe care le săvârşeşte Iisus, despre care se şoptea că este Mesia (Hristosul, Unsul lui Dumnezeu), l-au pus în uimire şi i-au răscolit inima. Şi tocmai răscolirea şi neliniştea aceasta l-a pornit acum noaptea, pentru a sta de vorbă cu El şi pentru a afla un răspuns şi o liniştire la întrebările şi frământările sale.
Ferice de tine, suflete frământat şi neliniştit, că ai ales această cale, de a merge singur la Iisus, de a-I vorbi cu gura ta, mărturisindu-I cu sinceritate totul, pentru a auzi apoi din gura Lui cuvântul mântuitor de care ai nevoie.
Suflet drag, însetezi tu după pace? Doreşti liniştea şi mulţumirea?… Cine nu le doreşte? Nu-i aşa? După frământarea anilor în care n-ai cunoscut decât necazul, după viaţa fără gust pe care ai trăit-o în chip uşuratic şi lumesc, după toate izbiturile pe care barca vieţii tale le-a suferit, ai dori, în sfârşit, să ancorezi la ţărmul Împărăţiei Păcii, a liniştii şi fericirii care să nu se mai isprăvească niciodată.
Şi tu, suflete, care, privind sus, doreşti după starea minunată de odihnă şi pace a sfinţilor, vrei tu cu adevărat să ajungi acolo? Vrei tu să trăieşti chiar de pe acum în Împărăţia lui Dumnezeu? O, cine ar fi atât de nesocotit, încât să spună că nu vrea să fie împreună cetăţean cu sfinţii, om din Casa lui Dumnezeu, locuitor al Sionului de Sus?
Fără îndoială însă că, numai cu vorbe ca acestea: „aş dori”, „aş vrea”, „nădăjduiesc”, „fac şi eu ce pot”, nu se poate avea Împărăţia lui Dumnezeu. Pentru a vedea şi intra în această Împărăţie, trebuie îndeplinită o anumită condiţie, Şi tocmai despre această condiţie a vorbit Domnul Iisus cu Nicodim. Aceasta e taina minunată, singura cale prin care orice suflet poate ajunge în legătură cu Dumnezeu şi, prin aceasta, la starea de fericire şi pace. Această taină este: NAŞTEREA DIN NOU
Ioan MARINI
din ”HRANĂ PENTRU FAMILIA CREŞTINĂ”
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2015
