Mărturii Meditaţii Traian Dorz

În așteptarea Marilor Sărbători

Între oamenii lui Dumnezeu, dragostea față de Domnul nostru Iisus Hristos a fost întotdeauna vie și caldă credința Lui a fost mereu tare și curată, iar nădejdea Lui neclintită și duioasă.In preajma sărbătorilor mari însă, când ne aducem aminte de Nașterea Mântuitorului nostru pentru noi și a noastră mântuire sau de Patimile sale cu moartea și Învierea Lui spre răscumpărarea noastră a oamenilor cazuti ele sunt mai vii. În aceste zile și nopți, simțămintele inimilor credincioase Domnului cresc și mai mult. Din anii copilăriei noastre, anii cei mai plini de emoții sfinte,ne amintim cu toții de cele mai scumpe și mai neuitate din bucuriile sufletului nostru. Neuitate au fost și au rămas și pentru mine aceste zile și nopți.Si pentru că știu că ele au rămas la fel de scumpe și pentru alții, doresc ca împreună să ni le evocăm, pentru ca în felul acesta să retrăim cât mai aproape și mai fericit harul prezenței lui Hristos printre noi. Aceasta va fii o bucurie nespus de mare și scumpă atât pentru noi care am trăit în copilăria noastră mai mult mai adânc și mai înalt simțământul real al prezenței aievea printre noi a lumii cerești cu îngerii și minunile despre care vorbim și credem. Si va fii, de asemenea o bucurie necunoscută și pentru cei mai tineri, care n-au mai apucat acele neuitate vremi când îngerii umblau printre noi-si noi printre ei..

Aceasta ne va folosi atât nouă cât și lor. Noua, pentru a ne primeni sufletele cu lacrimile și rugăciunile,cu colinzile și povestirile curatei iubiri pentru Dumnezeu în care ne-au născut și ne-au crescut părinții noștri credincioși de atunci. Iar celor mai tineri le va folosi spre a le face cunoscută o viață, O atmosfera, o lume apusă acum poate pentru totdeauna, dar în care au trăit și ei, părinții și strămoșii noștri, veacuri și veacuri, aducând până la noi cei de astăzi, viața și istoria atât de încărcată de frumuseți și de lacrimi a poporului nostru

Acum totul e altfel, dar atunci așa sa fost. Cele șase săptămâni de post și pregătire dinaintea sărbătorii Nașterii Mântuitorului, sau cele șapte săptămâni dinainte de praznicul Învierii Domnului, făceau ca în sufletele noastre ale tuturor să simțim crescând tot mai mare, cu fiecare zi, dorința după bucuriile cerești ale acestor sărbători neuitate. Asteptarea vie și dulce a acestor zile cu tot ce ne aduceau ele, îl țineau mereu prezent și viu pe Domnul Iisus în miezul tuturor preocupărilor noastre.Si nu era nimeni să nu simtă în adâncul sufletului său, mereu arzând ca o lumină sfântă, bucuria apropierii zilelor și nopților fericite.

Timpul celor șase săptămâni în până la Crăciun ni-l umpleam cu tot ce ne putea face mai fericita și mai nerăbdătoare aceasta așteptare.Citirea Cuvântului Sfânt al Domnului, Biblia, în casă de către părinți… povestirile minunate despre Copilul Sfant ale bunicilor, despre îngerașii Nașterii, despre Magii și Păstorii veniți la Ieslea Sfântă…si mai cate alte întâmplări nemaiauzite și întâmplate din noaptea Nașterii Fiului Sfânt, colinzi și obiceiuri frumoase pline de fior sufletesc–toate acestea ne umpleau cuvintele zilelor și visurile nopților până în ziua cea mare a Praznicului Așteptat

Ce negrăită fericire este să-l cunoști pe Dumnezeu! Și ce fericită este viața aceluia care din copilăria sa își adună zi de zi numai amintiri despre umblarea și trăirea cu Hristos! Nu vom fi niciodată în măsura să-i știm mulțumi întotdeauna îndeajuns lui Dumnezeu,noi cei care am avut totuși harul sa-L cunoaștem pe Domnul din zilele tinereții și ale copilărie noastre. Pentru bunătatea ce-a care a avut-o El față de noi, rânduindu-ne să ne naștem în niște vremi credincioase și din niște părinți credincioși care, deodată cu pâinea zilnică pe care ne-au castigat-o greu și cinstit,ne-au crescut și cu Mana cea nespus mai gustoasă și scumpă a Cuvântului lui Dumnezeu. Deodatã cu limba cea dulce în care ne-au învățat să le vorbim lor,ne-au desprins să cunoaștem și limba cea nespus mai dulce cu care sa-I vorbim Tatălui nostru Cel Ceresc, limba rugăciunii și a cântării. Si deodată cu căldura și dragostea casei noastre părintești, să simțim și dumnezeiasca părtășie a acestor comori sufletești unice și dulci, noi am aflat nu numai o bucurie cum nu mai poate fi alta pe lumea asta,ci am aflat și o putere tainică și mare care ne-a ferit nu numai de multe nenorociri trupești,dar și de marea nenorocire a alunecării in necredința sau in rătăcirile de adevărul mântuitor..

Astfel, pentru noi, distanta dintre copilărie și maturitate, dintre lumea cerească și cea a întâmplărilor vii, n-a fost și nu este o ruptură despărțitoare, ci este o dulce trăsătură de unire, o întrepătrundere. Credinta , nădejdea și dragostea lui Hristos le-a îmbinat atât de frumos și de adânc încâtel ele ne-au făcut una din cele două stări și din cele două vârste.Coborabdu-ne bucuria cerească a copilărie pe pământul real a maturității și înălțând-o pe aceasta din urmă spre starea divină a celei dintâi.Dupa cum în Noaptea Sfânta îngerii se coboară printre păstori,iar peștera se înalță pân la Rai..

Ín acest amestec divin dintre Cer și pământ,am învățat noi să trăim prin credință Evanghelia vie a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Și în această minunată ambiantà dintre uman și divin am simțit că este cu putință de trăit adevăratul fel fericit în care a dorit Dumnezeu să fim noi cu El și El cu noi. Prelungind in existența aceasta de pe pământ, umblarea fericită cu El din Edenul de după Înălțare.

O, Domnul și Dumnezeul nostru și al părinților noștri, Iisus Hristos,te rugam vino prin Duhul și prin Cuvântul Tău cel sfânt în noi și între noi și fă astfel ca în aceste minunate zile și nopți dinaintea Sărbătorii Nașterii Tale, Prezența Ta să ne înalțe sufletele noastre ale tuturora, pentru ca să trăim viu și adevărat fiecare moment zguduitor și minunat al marei mântuiri pe care ne-a adus-o Nașterea Ta, pentru fericirea noastră și întregii lumi. Amin.

fr.Traian Dorz 

foaia ”Iisus Biruitorul” din Decembrie 1991,  pag 2

1 Comment

  • Liliana 2 decembrie 2019

    Doamne ajută!

Lasă un răspuns