Dacă în casa lui Simon leprosul – unde nu era un templu, unde nu era o sinagogă de rugăciune – în mijlocul împotrivirilor, în mijlocul celor ce cârteau pe faţă şi în ascuns… în mijlocul duşmanilor Săi, Domnul Iisus a ridicat un steag al biruinţelor Sale, vindecând femeia de boala grozavă în care trăia… atunci, fraţilor dragi, cum ar putea să fie Biserica un „Babilon”? Vedem că Hristos a făcut şi face minuni mari prin această Lucrare din această Biserică; şi oricum ar numi-o cineva, Biserica aceasta este locul în care noi ne‑am născut. Şi aici vom rămâne.
Fraţilor dragi, Îi mulţumim lui Dumnezeu că şi noi am primit Cuvântul lui Dumnezeu – şi azi ne sunt aşa de frumoase roadele! Sute de mii de oameni au venit la mărturisirea Evangheliei curate. Sute de mii de oameni s-au întors în bisericile noastre, deşi suntem mereu acuzaţi – cum îmi zicea cineva zilele trecute:
– Voi n-aţi ieşit nici acum din „Babilon”. Şi l-am întrebat:
– Dar ce înţelegi tu prin „Babilon”? Biserica?
Noi înţelegem prin „Babilon” altceva… Noi înţelegem lumea. Şi fraţii au fugit din lume şi vor fugi până la capăt. Şi am primit îndemnurile acestea sfinte să fugim din lume şi să ne adăpostim la umbra Crucii Domnului Iisus Hristos.
Ne doare, fraţilor, că sunt atâţia propovăduitori ai Evangheliei care au vederi atât de înguste, încât ei văd Biserica templu de idoli… Şi atunci ne întrebăm un lucru: când adunările lor au fost împodobite cu cântările acestei Lucrări… cum? Cu cântările celor care nu au ieşit încă din „Babilon”, cu cântările celor care nu au ieşit încă din lume?… Se poate asta oare? Oare Duhul lui Dumnezeu ar fi revărsat atâta har peste aceste cântări minunate care se cântă pentru slava lui Dumnezeu? Oare Duhul lui Dumnezeu s-ar fi putut revărsa peste această Lucrare dacă ea nu ar fi fost o lucrare curată, aşa cum ne arată Cuvântul lui Dumnezeu, bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu?
Noi vă îndemnăm, fraţilor, rămâneţi tari şi credincioşi Cuvântului lui Dumnezeu. Ţineţi minte una dintre învăţăturile Sfântului Apostol Pavel: „Cu iudeii m-am făcut iudeu, cu grecii m-am făcut grec, să-i pot câştiga pe toţi pentru Dumnezeu”.
Noi am rămas în această Biserică şi vom rămâne până la capăt. Ne doare că de multe ori nu suntem înţeleşi de cei care trebuia să ne înţeleagă… Însă, fraţilor dragi, pe care dintre oamenii lui Dumnezeu i-a înţeles lumea? Dar ei nu s-au clintit de pe Stânca-Hristos. Ei au rămas în Hristos, murind alături de El şi suferind alături de El. Aceasta e soarta Lucrării lui Dumnezeu. Am plătit preţ mare şi vom mai plăti; dar lăudat să fie Dumnezeu că am primit Împărăţia lui Dumnezeu în inimile noastre şi aceasta este o arvună în inimile noastre şi ne bucurăm nespus de mult. Şi, după cuvântul Sfântului Pavel: „Facă Dumnezeu ca nimic să nu fie care să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu: nici moartea, nici viaţa, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, ci să rămânem întemeiaţi în Hristos.”
Să avem vederi mai largi, fraţilor, ca să ne asemănăm cu Mântuitorul nostru. Să nu vedem numai înaintea ochilor noştri, căci Sfântul Apostol Pavel se ruga lui Dumnezeu ca să le deschidă ochii credincioşilor, să cunoască lungimea, lărgimea, adâncimea şi înălţimea tainelor lui Dumnezeu. Noi aşa am înţeles Cuvântul lui Dumnezeu, căci Domnul Iisus a coborât şi în „Babilon” pentru ei. Ce era pământul acesta pe care S-a coborât Hristos? S-a coborât acolo în adânc, unde erau duhurile celor care erau morţi; S-a coborât în mijlocul celor păcătoşi, ca să-i scoată şi să-i ridice pe toţi după voia lui Dumnezeu.
S-a dus Domnul Iisus cu ucenicii Săi în casa lui Simon leprosul. Nu S-a bucurat Domnul de mâncările alese, de casa frumoasă, de primirea ce I S-a făcut. Nu S-a bucurat Domnul în casa acestui fariseu de masa ce I S-a pregătit alături, de alţi farisei. Merge şi Domnul, dar nu pentru ei. Ci merge pentru că El ştia (şi aici e o învăţătură pentru noi, pentru toţi) că acolo vine o femeie păcătoasă din popor, care va cădea la picioarele Lui, spălându-le cu lacrimile ei şi ştergându-le cu părul capului ei, şi ungându-le cu mir.
Fraţilor dragi, iată de ce S-a dus Mântuitorul în casa lui Simon leprosul. În casa aceasta a făcut această minune, iertând păcatele femeii. Prin aceasta, arăta Hristos că-i iartă păcatele şi celui mai mare păcătos care se apleacă la picioarele Lui recunoscându-şi păcatele şi plângând pentru ele.
Dacă în casa lui Simon leprosul – unde nu era un templu, unde nu era o sinagogă de rugăciune – în mijlocul împotrivirilor, în mijlocul celor ce cârteau pe faţă şi în ascuns… în mijlocul duşmanilor Săi, Domnul Iisus a ridicat un steag al biruinţelor Sale, vindecând femeia de boala grozavă în care trăia… atunci, fraţilor dragi, cum ar putea să fie Biserica un „Babilon”? Vedem că Hristos a făcut şi face minuni mari prin această Lucrare din această Biserică; şi oricum ar numi-o cineva, Biserica aceasta este locul în care noi ne‑am născut. Şi aici vom rămâne.
Să căutăm, fraţilor dragi, să rămânem statornici. Nu forma de credinţă ne va mântui pe noi, ci felul de credinţă în Acela care a murit pentru păcatele noastre. Să nu credeţi că e un loc mai sfânt pe pământul acesta, pentru că nu locul sfinţeşte pe om, ci omul sfinţeşte locul. Noi nu putem sfinţi Biserica noastră pe care ne-o socotesc ei templu de idoli? Putem să o sfinţim, pentru că ne-o sfinţeşte prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul nostru. Căci avem dovada vie şi plină de putere a sfinţirii atâtor suflete moarte în păcate, dar înviate la o viaţă nouă prin această Lucrare, în această Biserică. Au fost chemate şi puse deoparte multe suflete pentru Hristos şi pentru Lucrarea Lui.
din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Ceişoara – sâmbătă, 29 iunie 1974
6. PILDA SFINŢILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol.1
