Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Îndemn către catehumeni

Îndemn către catehumeni

Îndemn către catehumeni

Fugiţi deci de toate ereziile, voi, cei ce aţi devenit seminţe credincioase ale maicii noastre Biserica universală[1], răspândită pe întreg pământul. Dacă vă vesteşte cineva o altă Evanghelie, fie anatema[2]. Drepte faceţi cărările pe care le călcaţi cu picioarele voastre, nu vă întoarceţi nici la dreapta prin mândrie, nici la stânga prin deznădejde. Alergaţi cu rapiditate în calea cea dreaptă; numai ea vă duce spre Patrie, spre Patria ce are ca cetăţeni pe îngeri, ca templu pe Însuşi Dumnezeu, frumuseţe pe Fiul, iubire pe Duhul Sfânt; cetate sfântă, cetate fericită, cetate care nu pierde pe nici unul dintre prietenii ei şi unde nu pătrunde nici un vrăjmaş; unde moartea nu e cunoscută, pentru că naşterea nu este ştiută; unde nu există boală, pentru că nu împărăţeşte decât bucuria unei veşnice sănătăţi. Când ne vom aduna în ea, nu vom mai cunoaşte nici foamea, nici setea: îndestula-ne-vom de vederea cea fericită. Nu vom dormi acolo, căci nu vom lucra. Nu vom avea de nimic trebuinţă ca să ne refacem puterile noastre, de vreme ce nu vom pierde nici una. Vom fi vii, vom împărăţi, vom fi întru veselie. Dacă simpla bucurie de a vorbi despre acestea ne face fericiţi, ce va însemna oare pentru noi să le gustăm realitatea? A vedea pe Dumnezeu, a trăi cu Dumnezeu. Viaţa noastră va fi să lăudăm pe Dumnezeu şi să-L iubim fără nici un fel de slăbire. Căci, spune profetul, „fericiţi sunt, Doamne, cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda” (Ps 83, 5).

Preaiubiţii mei fraţi, dacă ne-am ostenit împreună cu marinarii, dacă am condus pe călători, dacă am semnalat cu grijă peşterile de tâlhari, adică pe eretici, dacă zăriţi cu claritate mai dinainte cu ochii inimii voastre Patria cea cerească, daţi-ne nouă roadele ostenelii noastre. Daţi-ni-le, fraţilor, daţi-ni-le, noi le cerem. Răsplata pe care o aşteptăm de la voi este aceea de care nu avem să ne ruşinăm că v-o cerem, iar voi nu trebuie să ezitaţi să ne-o daţi. Dăruindu-ne-o nouă, voi înşivă veţi fi îndestulaţi de binefaceri, pe când refu­zându-ne-o, veţi avea de suferit crunte pierderi. Care este deci răsplata noastră? Nu cerem nici aurul vostru, nici argintul, nici bogăţiile voastre, nimic din tot ceea ce aveţi voi. Răsplata noastră este să ne ajutaţi cu rugăciunile voastre atunci când vă veţi fi coborât în cristelniţele sfinte ale botezului.

[1] Termenul are, evident, valoare apologetică, pentru a pune Biserica în contrast cu ereziile vremii

[2] Gal 1, 9

Opuscule / Fericitul Augustin ; trad.: protos. dr. Arsenie Obreja. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *