Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Învățătură despre Taina Sfântului Botez și a Mirungerii ( IV ) – PREGĂTIREA PRACTICĂ A BOTEZULUI

Învățătură despre Taina Sfântului Botez și a Mirungerii ( IV ) – PREGĂTIREA PRACTICĂ A BOTEZULUI

Învățătură despre Taina Sfântului Botez și a Mirungerii ( IV ) – PREGĂTIREA PRACTICĂ A BOTEZULUI

Pe tot parcursul sarcinii este recomandat ca părinții să se spovedească și să se împărtășească cât mai des, chiar în fiecare duminică, pentru ca pruncul să se hrănească cu hrana cea mai bună care este Trupul şi Sângele Domnului.

După naştere, Biserica a rânduit câteva slujbe de pregătire a noului-născut pentru unirea sa cu Hristos prin Taina Sfântului Botez:

– în a 8-a zi de la naștere preotul merge la casa pruncului și citește rugăciunile pentru mamă, precum și rugăciunea de punere a numelui. El însemnează copilul în chipul Crucii şi-l stropeşte cu apă sfinţită pentru a-l apăra de primejdii.

– la 40 de zile de la naștere, mama și pruncul vin la biserică. Rugăciunile pe care preotul le citește mamei au în vedere primirea de ea a Sfintei Împărtășanii. În mod eronat, unii consideră că mama este necurată și nu poate intra în biserică până ce preotul nu-i citește rugăciunile respective, însă trebuie înţeles mai degrabă că rugăciunile marchează sfârșitul perioadei de refacere a ei, după naștere. Apoi preotul citește rugăciunile de pregătire a Sfântului Botez și de îmbisericire a copilului. Astfel nou-născutul este dăruit lui Dumnezeu, așa cum Maica Domnului și Iosif au adus pe Pruncul Iisus la Templu, la 40 de zile de la naștere.

Timpul şi locul unde se săvârşeşte Botezul

Botezul se săvârşeşte de preot şi de episcop, la cel puţin 40 de zile după naştere (dar nu mult după aceea) dacă pruncul este sănătos, iar dacă este bolnav, imediat după naştere. Slujba se face în biserică. Numai în cazuri cu totul excepţionale, preotul îl poate boteza acasă, la spital sau oriunde ar fi.

Botezul de necesitate – în cazul când copilul e ameninţat să moară la naştere, asistentele sau moaşele trebuie instruite să aibă la îndemână agheasmă (la nevoie, şi numai apă obişnuită) şi lumânare. Apoi, după ce pun numele pruncului, îl botează ele, turnând agheasmă (apă) în formă de cruce peste prunc şi zicând cuvintele: Se botează robul lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui, Amin; şi al Fiului, Amin; şi al Sfântului Duh, Amin. Dacă pruncul moare, el este botezat şi mântuit. Iar dacă trăiește, cele ce l-au botezat trebuie să spună rudelor sau preotului că pruncul a fost botezat, iar preotul va face toată slujba Botezului, fără a-l mai afunda în apă în numele Prea Sfintei Treimi, căci Botezul nu se mai repetă.

Pregătirea pentru Botez a părinților

Din experiență, noi preoții am observat că pruncii plâng din mai multe motive, unele trupești, iar altele duhovnicești. Poate că sunt aduși târziu la Botez, deja mărișori și foarte activi; de aceea e bine ca Botezul să aibă loc imediat după împlinirea a 40 de zile de la naştere. Mama e bine să se îngrijească de copil înainte de slujbă, să fie alăptat și schimbat cu scutece curate.

Uneori se întâmplă ca pruncii să plângă nefiresc. Explicația este una duhovnicească: copiii moștenesc de la părinți pe cele fizice, dar și pe cele sufletești, precum neliniștea atunci când se apropie mai mult de Dumnezeu. În timpul Botezului se poate manifesta și în copii fuga de Dumnezeu a părinților, la modul inconștient, prin neliniște și plâns. De obicei însă, după botez, pruncii se liniştesc şi dorm cum n-au dormit niciodată până atunci.

Până la Botez, părinții sunt datori:

  • să-i mulțumească lui Dumnezeu că le-a dăruit un copil și să se îngrijească, în cazul în care este plăpând și bolnav, să fie botezat cât mai curând;
  • să nu se încreadă în superstiții: pentru protejare de rele, nu se însemnează pruncul cu ață roșie, ci mai degabă se pune deasupra pătuțului o icoană;
  • să nu amâne Taina Botezului din motive lumești;
  • să aleagă nași credincioși și iubitori de Dumnezeu, care trăiesc credința în viaţa lor de toate zilele și să nu caute nași pentru câștiguri materiale sau alte pricini lumești;
  • să dea copiilor nume de sfinți;
  • să nu facă după Botez petrecere cu scopul de a strânge daruri;

Viața de după Botez. Educația și creșterea creștină a copiilor

Neuropsihologia constată că există mai multe faze în dezvoltarea creierului uman. În primii ani de viață copii sunt foarte mult influențați de mediul în care cresc și se dezvoltă. Nu vorbesc, nu au încă gândire critică și preiau tot ceea ce văd la părinți şi la cei din jur. De aceea mijloacele mass-media (televizor, calculator, internet, etc.) folosite fără discernământ sunt foarte dăunătoare copiilor și le afectează negativ dezvoltarea intelectuală.

Dacă părinții și nașii sunt robi ai lui Dumnezeu și încearcă să împlinească voia Lui în viața lor, atunci și copii vor crește în acest mediu, ca robi ai lui Dumnezeu. Dacă părinții însă nu se roagă, nu merg la biserică, nu postesc, în schimb îi lasă pe copii în fața televizorului sau a calculatorului, atunci copii se vor îmbolnăvi sufletește iar durerea părinților va fi, peste ani, foarte mare.

După Botez, părinții au datoria continuă:

  • să dea copiilor încă de mici o educație creștină, rugându-se cu ei acasă, ducându-i la biserică, insuflându-le dragostea de Dumnezeu și de Biserică;
  • să-i ferească pe copii de lucrurile rele care le tulbură mintea și sufletul: televizorul, calculatorul, internetul, etc., prieteniile rele, vorbele urâte, violența, etc.;
  • să trăiască o viață conștientă de creștini, să cerceteze ce înseamnă credința în Dumnezeu și să o practice, învățându-i astfel și pe copiii lor, prin propriul exemplu. Cea mai bună și mai eficientă educație creștină a copiilor este o viață de sfințenie trăită de părinți.

Pregătirea pentru Botez a celorlalți participanți

Fiind atât de importantă, slujba Botezului trebuie să fie pregătită cu mare grijă. Iar în timpul slujbei trebuie să lăsăm lucrurile cu care suntem obișnuiți, discuțiile unii cu alții și să acordăm mare atenție rugăciunilor, de la început până la sfârșit: cu telefoanele închise, cu fotografi discreți, cu răbdare și cu păstrarea liniștii până la capăt, respectând casa lui Dumnezeu în care ne aflăm.

sursa:http://www.mitropolia-ro.de

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat