Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Iisus a gãsit şi pe pãrintele Iosif

Iisus a gãsit şi pe pãrintele Iosif

Iisus a gãsit şi pe pãrintele Iosif

A doua zi, Iisus a vrut sã Se ducã în Galileia şi a gãsit pe Filip, şi i-a zis: Vino dupã Mine!

Dragostea nu stã în faptul cã noi am iubit pe Dumnezeu, ci în marele har cã El ne-a iubit pe noi!
Toatã mântuirea noastrã de acum şi toatã binecuvântarea veşnicã ce va urma din aceasta se datoreşte în întregime lui Iisus.
Singurul nostru merit este cã am întins mâinile sã primim de la Domnul nostru Iisus Hristos, aceastã comoarã nemaipomenitã… cã am strigat din adâncul prãpastiei pierzãrii, sã ne audã şi sã ne scape.
Cã ne-am lãsat ridicaţi în staulul Sãu…
– Totuşi ce mult este acest lucru!
Cât de mulţi nu pot face şi nu fac nici atât! Ba încã se împotrivesc şi luptã contra mântuirii lor… Ce nenorocire este o astfel de stare!

Slãvit sã fie Domnul însã, cãci mila şi iubirea Sa, face mereu totul pentru mântuirea noastrã.
Mereu acesta este harul: Iisus a gãsit pe Petru şi pe Andrei, Iisus a gãsit pe Iacov şi pe Ioan… (Matei 4, 18-21).
Iisus a gãsit pe Levi,
Iisus a gãsit pe Pavel
– Iisus, pe ei, nu ei pe El!
Apoi prin ei, Iisus a gãsit pe cei din Ierusalim, din Rama, din Corint, din Asia, din Europa, din America, din Africa, din Australia… pânã la marginea pãmântului. Şi ale Bisericii Lui.

Iisus a gãsit şi pe pãrintele Iosif. Iar apoi prin el ne-a gãsit pe noi toţi, cei din aceastã binecuvântatã Lucrare a Sa.
… Facã harul Domnului nostru Iisus Hristos, ca prin aceastã Lucrare sã gãseascã şi sã aducã la cunoaşterea şi mântuirea Sa pe toţi copiii noştri. Şi pe toţi urmaşii lor, pânã în vecii vecilor.
Pe tot neamul nostru şi pe toate neamurile lumii, pentru ca nimeni sã nu fie neaflat de Hristos şi sã nu moarã nemântuit de El.
Facã harul Domnului ca aceastã Lucrare a Domnului, sã rãmînã pe totdeauna curatã şi vie precum a pornit de la începutul ei, pãstrând învãţãtura şi Cuvântul Sfânt neschimbat, pentru ca sã fie binecuvântatã în marea ei misiune, rânduitã de Dumnezeu Însuşi, în mod cu totul deosebit, s-o împlineascã în locul unde la început a fost aşezatã şi unde pânã la sfârşit trebuie sã rãmânã.

Facã harul Domnului ca toţi vestitorii acestei sfinte Lucrãri, sã fie bãrbaţi plini de Duhul Sfânt şi de roadele Lui, cu o minte sãnãtoasã, bine orientaţi pe calea învãţãturii şi cu o inimã curatã, statornicã în credinţã.
Ca astfel uniţi cu toţii în gânduri ţi în simţiri, sã vorbeascã şi sã trãiascã mereu la fel, pentru izbânda soliei sfinte în slujba cãreia trebuie sã fie una cu toţii, pânã la moarte.
Cãci pentru nimic în lume n-are vreun drept şi n-are vreo scuzã nici unul din ei, sã se dezbine de aceastã unitate.
Nici prin cuvântul şi nici prin fapta lor.
Mai bine sã moarã decât sã se dezbine.

De când eram copil la ţarã îmi amintesc cã la bisericã stãteam mereu lângã strana cântãreţilor.
Acolo era un cântãreţ bãtrân care citea totdeauna în psalmul 50 nu: spãla-mã-vei şi mai vârtos decît zãpada mã voi albi! – ci spãla-mã-voi…
Adicã nu: spãla-mã-vei Tu, ci spãla-mã-voi eu…
O, ce mare greşealã este aceasta!
Pe unele locuri poate se va mai citi încã tot aşa. Dar nu mulţi o bagã de seamã.
Mulţi dintre cei care citesc sau ascultã viaţa întreagã aşa, n-au bãgat de seamã niciodatã.
Numai o singurã literã este schimbatã, dar însemnãtatea dintre înţelesuri este aşa de departe cât cerul de pãmânt.
Mântuitorul nostru a spus sfântului apostol Petru: dacã nu te spãl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine (Ioan 13, 6).
Cãci numai El Singur ne poate spãla. Cu Sângele Sãu Cel Sfânt vãrsat pe Cruce pentru curãţirea noastrã (Efes. 1, 7; Evrei 9, 14; 1 Petru 1, 19; 1 Ioan 1, 7; Apoc. 7, 14).
Noi numai ne putem murdãri. Dar de spãlat numai El ne poate spãla. Numai Sângele Lui Sâînt!
Cântãreţul bãtrân de la strana copilãriei mele tot greşit cântase pânã la moartea sa… şi multã vreme dupã el au citit şi alţii tot aşa.
Multã vreme am crezut şi noi cã nu-i nici o deosebire.
Pânã când ochii noştri cei dinãuntru au fost deschişi şi Dumnezeu S-a îndurat de noi sã ne facã sã înţelegem.
Şi sã venim sã ne spele El. Şi sã înnoiascã din temelie şi înţelegerea şi simţirea prin sfânta naştere din nou, care este ca o înviere din morţi (Efes. 2, 16), ca o revenire de la pãgânism! Asta înseamnã sã fii primit de Hristos.

Dragã suflete, dacã şi tu nu te laşi atras de Domnul şi nu vii la El ca sã te ridice şi sã te înnoiascã El, – nimeni şi nimic nu te va mai putea spãla de pãcatele tale.
Vei muri nemântuit şi pierdut pe vecii vecilor.
Nu existã mântuire la nimeni altcineva decât la Hristos (Fap. Ap. 4, 12) şi nimic altceva nu-ţi spalã sufletul de vina vieţii trãite fãrã Dumnezeu… Cum nu poate spãla apa cea rece petele uleiului gros.
Nimic altceva nu poate îndepãrta de pe conştiinţa ta, petele pãcatului fãcut şi urmãrile lor veşnice.
– Numai Sângele Crucii lui Hristos.

Dar dacã prin pocãinţa ta sincerã şi prin ascultarea de Hristos El te-a spãlat şi te-a izbãvit de povara acuzatoare a pãcatelor tale, nimeni nu va mai putea ridica pârã împotriva ta niciodatã (Rom. 8, 31-35).
Dã slavã lui Dumnezeu şi nevoieşte-te sã te pãstrezi mereu în credinţa ta curat şi rodnic, pentru a te putea bucura la sfârşitul vieţii de rãsplata mântuirii tale şi sileşte-te mereu sã aduci şi pe alţii la aceastã mare mântuire sfântã.

Dragã suflete, dacã într-adevãr Domnul te-a aflat şi pe tine, spune pe cine a mai aflat El prin tine?
Pe cine ai mai adus tu la Dumnezeu?
Cine a mai venit din jurul tãu la mântuire prin tine?
Iatã, pânã la tine firul mântuirii a mers bine. Toţi cei dinaintea ta şi-au fãcut datoria.
Dacã tu însã nu-l vei duce acest fir mai departe, dacã el se va rupe la tine, – toţi cei care ar veni dupã tine, se vor pierde, iar tu va trebui sã rãspunzi odatã greu de tot pentru aceasta, înaintea lui Dumnezeu şi a celor ce s-au pierdut din vina ta.

Doamne Iisuse, Îţi mulţumim cã ne-ai spãlat şi ne-ai înnoit şi pe noi fãcându-ne pãrtaşi harului mântuirii Tale.
Te rugãm ajutã-ne sã ne pãstrãm mereu în acest dar şi har, pânã la sfârşitul luptei noastre pe pãmânt.
Şi ajutã-ne Te rugãm ca sã fim şi noi nişte unelte şi nişte cãlãuze, prin care Tu sã îndrepţi pe alţii spre Tine şi mântuirea Ta.
Amin.

Traian Dorz, din „Hristos – Dumnezeul nostru” – Meditaţii după Evanghelia după Ioan

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *