Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home LUNI… Prima zi de urcuș spre Golgota

LUNI… Prima zi de urcuș spre Golgota

LUNI… Prima zi de urcuș spre Golgota

Ne facem timp să vorbim cu Dumnezeu așa cum vorbim cu prietenii și apropiații noștri?

Cum m-a „zidit” lectura de azi din Sf. Scriptură?

„ Domnul Dumnezeu e puterea mea și-mi va întări pașii s-ajungă la-mplinire. El mă urcă deasupra înălțimilor, ca eu să biruiesc întru cântarea Lui.”(Avacum 3,19)

Această primă zi, ne aduce în față pe fericitul Iosif și smochinul care s-a uscat fiind blestemat de Domnul. Două exemple care tranșează definitiv calea pe care noi trebuie să pășim în următoarele zile ale săptămânii patimilor.

Tema de astăzi, zi dedicată tineretului este ca o aprofundare a chemării simbolice pe care Domnul o face în ziua de florii, cânt intră în cetate pe un asin tânăr, iar fratele Traian Dorz ne spune atat de frumos:„ „Iisus a găsit un asin tânăr şi a încălecat pe el, după cum este scris.“ (Ioan 12, 14) Ce minunat înţeles are tot ce face şi tot ce ne cere Hristos! În slujba Lui dumnezeiască, Hristos a căutat mereu suflete tinere, fiindcă El are mereu nevoie numai de suflete predate Lui, neîncălecate încă de robii omeneşti, de suflete neîntinate de stricăciunea omenească… de suflete tinere, care să nu fi fost înhămate la nici una din ideile şi sistemele vinovate sau nebune ale păcatului… de tineri hotărâţi, care să nu se fi făcut robi oamenilor şi nici purtători ai întinăciunii lor. O, ce Stăpân şi Domn Slăvit pentru un tânăr predat Lui este Împăratul Hristos!

O, ce triumfală intrare în istorie şi în viaţă poate da Hristos oricărui tânăr care este în stare să-L poarte triumfal pe El printre oameni! Ce minunat este gândul că Hristos găseşte totdeauna unealta potrivită pentru orice lucrare pe care doreşte s-o facă! Tânărul asin, liber de orice obligaţii omeneşti, care era gata să-L poarte frumos şi vrednic pe Iisus, era mai dinainte pregătit.

Trebuia numai ca ucenicii, care aveau datoria şi misiunea să-L aducă pe Iisus, să-şi facă slujba lor de a-l dezlega pe tânărul purtător de Hristos de la uşa la care era legat (Mc 11, 4). ”

Cât de minunat a lucrat Domnul și în viețile noastre aducând în istoria Bisericii Ortodoxe o lucrare de renaștere și de trezire și ne-a dezlegat de pătimire și chinurile păcătoase încă de tineri și cât de profund exemplu ne-a dăruit, prin farul ce luminează și meșterul iscusit ce a săpat prin propria jertfă drumul spre Golgota, scumpul Părinte Iosif și-a dăruit în totalitate viața , acum e rândul nostru să dezlegăm „asinul tânăr„ și să îl aducem Domnului pentru a ședea pe el. Șederea aceasta după cum am văzut în ziua de ieri simbolizează în toarcerea la credință a poporului neînfrânat.

Sinaxarul zilei de luni îl aduce nouă ca exemplu pe Iosif, filu Patriarhului Iacob și a Rahelei. Astăzi îl vedem numit „fericit” pe acest persoaj magnific al Vechiului Testament iar cântările Deniei din seara aceasta îl laudă ca fiind o prefigurare profetică a lui Hristos.

Istoria peripețiilor sale este descrisă pe larg în cartea Facerea și pentru că textul ne este cunoscut, voi trece prin istorisire punând simplificat în fața noastră evenimente din viața acestui tânăr. Iosiv este cel de al unsprezecelea copil a lui Iacov , și cel mai iubit de către el „Iacov îl iubea pe Iosif foarte mult şi i-a dat o haină în multe culori, Gen. 37:3.” Însă acest lucru îi va duce mare chin în viața sa, din cauza geloziei, fraţii lui Iosif au început să-l urască şi au complotat să-l omoare, dar, în cele din urmă, l-au vândut unor negustori, care se aflau în drum spre Egipt, Gen. 37:5–36. Acesta a fost vândut cu treizeci de arginți ismailiților și a ajuns în Egipt, în casa lui Putifar Domnul a făcut ca Iosif să prospere şi el a devenit conducătorul casei lui Potifar, Gen. 39:1–4. Soția lui Putifar îi cere să se culce cu ea însă Iosif va respinge ispita desfrânării, vrând să se răzbune soția lui Putifar îl va învinui pe acesta că ar fi încercat să o ademenească, ceea ce îi va aduce închisoare grea și lanțuri. Apoi va tălmăci visurile fapt ce îl va aduce în fața faraonului și îndrăgit fiind a fost numit în funcția de conducător peste Egipt.

Iată viața zbuciunată a unui tânăr din Vechiul Testament pe care ni-l dorim ca exemplu pentru tinerii din ziua de astăzi. Este oare vre-o asemănare între tineretul de astăzi și Iosif? Pentru că vorbim de un tineret iubit de Domnul, chemat de glasul unui tânăr prin trâmbița de trezire apoi alintat de versurile altui tânăr care ne dă exemplu de râvnă și iubire nemărginită față de Domnul și oamenii Lui eu cred cu tărie că este . Nu suntem vânduți de frații noștri nici aruncați în groapă însă suntem trași în groapa goanei după cele pământești și ne vindem singuri timpul unui stăpân nemilos care ne face să uităm de Domnul și de chemarea lui. Ne facem timp pentru orice, și chiar luptăm până la iepuizare pentru ceea ce ne cere fiescul pământului: studii, servici și umblet după agonisire. Asta ne distanțează de Iosif, însă ceea ce rămâne veșnic este iubirea Tatălui pentru noi, un tată care ne așteaptă chiar dacă ne-am luat partea și am plecat în lume. Cum e lumea, pemtru tinerii de astăzi, pentru apostolul laic care este protagonistul secolului vitezei, al modernității și al conștiinței învățate să accepte păcatul ca o mică scăpare sau greșeală de moment?

Ne confruntăm astăzi cu problema avortului, a durerii ce acoperă pământul țării noastre, ne confruntăm cu desfrâul acceptat ca probă pentru o viață fericită, ne confruntăm cu apelarea la mijloacele drăcești de alinare a suferinței( droguri, sinucidere ) și trăim în fața prezentului ca fiind tablou al suferinței. Insă nu o suferință ziditoare ci una care supără pe Tatăl ceresc și bucură pe asediatorul diavol care cerea voința de partea sa.

Tot astăzi ne este pus în față smochinul neroditor, după cum aflăm de la Evangheliștii Matei și Marcu care spun că acesta s-a uscat , pentru că venind Iisus din Betania spre Ierusamim a zis: „De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce”(Marcu 11,14). Din învățăturile spuse despre această minune pe care Domnul o face cu smochinul ni se spune că Domnul a făcut aceasta pentru a ne chema la pocănță, la părăsirea păcatelor simbolizate prin frunze frumoase dar neroditoare și la cultivarea virtuților întrucât „fiecare suflet lipsit de roadă duhovnicească este un smochin nerodotor.”

Privind învățăturile lăsate pentru această zi vedem cât de mult se îngrijește Domnul Iisus pentru sufletul nostru care tânjește de dorul Lui. Exemplul dat prin Iosif vine și ne amintește de puterea pe care Domnul a pus-o în noi încă din tinerețe: aceea de liberă voință și de ajutorul Lui pus în acest lucru, dacă noi dăm voința noastră Lui. Contrar zilelor de astăzi Iosif era un bărbat de mare caracter, un om „priceput şi înţelept” (Gen. 41:39). Faptul că el a respins-o pe soţia lui Potifar este un exemplu de credinţă, castitate şi integritate personală (Gen. 39:7–12). În Egipt, când Iosif şi-a dezvăluit adevărata identitate fraţilor lui, el le-a mulţumit în loc să-i învinuiască pentru felul cum l-au tratat. El credea că faptele lor au ajutat la împlinirea voinţei divine a lui Dumnezeu (Gen. 45:4–15). De ce contrar? Pentru că astăzi în locul castitășții și integrității personale este apreciat păcatul desfrânării, și așa cum aminteam mai sus acesta aduce în viața de tânăr suferință, apoi vedem exemplul iertării, care astăzi este înclocuit cu ură și răbunare. Acest lucru aduce în viața tinerilor singurătate și durere. Iată două aspecte care ne pun pe fața tinerilor ce le aleg ori zâmbet și fericire ori durere și tristețe. Două exemple cutremurătoare prin care Domnul ne vorbește de alegerile pe care trebuie să le facem. Ori murim asemeni smochinului ori trăim ca Iosif devenind fericiți.

Întrebarea care mi-a adus în minte versurile poeziei „Mergi fiul meu”, cântată și pusă pe inimă ca o pecete pentru că sfaturile ei nu de multe ori mi le-am amintit când situații neprevăzute apăreau în viață: Ne facem timp să vorbim cu Dumnezeu așa cum vorbim cu prietenii și apropiații noștri?

Crescut în casa lui Putifar, în anturajul altei credințe și în traiul luxos dăruit de bogăția Egiptului, Iosif nu uită de Domnul. Nu uită de a sta aproape de Dumnezeul lui care va face ca el să treacă biruitor de grele încercări. „Mergi fiul meu, în pace, dar pe cale, de vei păzi cu grijă sfatul meu, oricâte-ar fi primejdiile tale, te va scăpa din toate Dumnezeu!” Acest îndemn îl pune Domnul în fața noastră prin versurile iubitului său tânăr Dorz Traian, care prin încercări și durere încă din tinere nu se abate de pe cale ci urmează primid pe Domnul în viața Sa drumul suferinței presărat cu lacrimi și încercări de tânărul Iosif, preotul care la cei treizeci de ani acceptă ca un Iov suprema durere și clădește treptele ce suie spre Domnul din Oastea Domnului.

„Fii prieten bun la cât mai mulți se poate,dar prieteni buni cât mai puțini să-ți faci, lui Dumnezeu dezvăluile toate, dar oamenilor toate să le taci.” Întrebarea de mai sus ne întreabă cât vorbim cu rudele si prietenii, fiind creați prihologic cu dorința comunicării și trăirii în comunitate , nu de puține ori vorbim nelimitat cu cei de lângă noi, atat online cât și față în față. Ne hrănim din vărsarea problemelor, din împărtășirea ideilor și din a sta cât mai mult cu cei dragi. Ce face Iosif, exemplul primit de la el este acela de a fi prieten însă de a nu avea mulți prieteni, viața lui de la sfârșit ni-l arată ca pe un tânăr care vorbea cu Domnul lui. De ce? Pentru că rezolvarea problemelor lui nu a venit de la lumea și casa unde trăia ci de la cel care cunoștea planul ce îl avea cu el. Cetatea inimii lui a fost cucertă de Domnul pentru că voița lui Iosif era departea Sa. Ce facem noi? Cum gestionăm prieteniile din viața noastră și cum ne ducem lupta cu păcatul și amăgirile lumii? Eu îndemn mereu pe cei tineri să privească la Domnul și la exemplele Sfintei Scriputuri lăsate pentru noi, și imi doresc ca fiecare tânăr să spună la sfârșitul încercării „ Domnul Dumnezeu e puterea mea și-mi va întări pașii s-ajungă la împlinire. El mă urcă deasupra înălțimilor, ca eu să biruiesc întru cântarea lui” (Avacum 3,19). Acest lucru vine tocmai din prietenia noastră cu Tatăl ceresc, și din timpul vorbirii noastre cu el. Din obișnuința rugăciunii, când greul sau ispita vine, rugăciunea este cheia ce eliberează sufletul nostru. A vorbi cu Dumnezeu ne este atat de la îndemnână, gândul la El și cererea sau mulțumirea ne sunt mai apropiate decât vorbirea cu un prieten. Dacă Domnului pot săi spui in taină totul, prietenului trebuie să îi vorbești, locul durerii poate fi schimbat în izbândă dacă gândul nostru, din locul acela, din starea aceea în cea mai deplină liniște se întreaptă spre Domnul, care vine pront și se alătură luptei noastre.

Să luăm exemplul lui Iosif, să luăm drumul cel mai bun pentru fericrea tinereții, bătrâneții și veșniciei. Să ne facem prieteni pentru veșnicie și să fim tineri care deși trăiesc în timpuri cel izgonesc pe Domnul, trăiesc fără să uite de El. Trăiesc izgonind păcatul și cultivând virtutea, alungând desfrânarea și cultivând curăția castității, punând în mâna dulcelui Iisus reușita căsniciei lor. Tineri care caută rezolvarea problmelor lor la picioarle Crucii din dealul iubirii, o iubire infinită și necondiționată care inundă orice inimă poposită acolo. Tineri care alungă ce dă lumea și primește ce dă Hristos. Nu va fi ușor, cum nici săptămîna aceasta nu-I ușoară pentru Domnul, suntem cehemați așadar la a vorbi mai mult cu Hristos, să vorbim cu El, urcând crucea noastră alături, ca la sfârșit să putem învia împreună cu El. Să trăim aducând roadă și în loc de frunze multe să avem roadele virtuții pentru că „Hristos Mirele Bisericii vine tainic în inima celor ce priveghează în rugăciune, ascultă cuvintele sale și se nevoiesc duhovnicește căutând lumina cea neînserată a împărăției cerurilor.”

Ancuta Tudosanu

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *