Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home MARTA ŞI MARIA (II)

MARTA ŞI MARIA (II)

MARTA ŞI MARIA (II)

10. Dumnezeu a făcut timpul prin Hristos, căci este scris: „prin El au fost făcute şi veacurile“ (Evr 1, 2)!
Şi Dumnezeu a măsurat mai dinainte durata timpului, pentru a încăpea în el exact atâtea evenimente câte a rânduit El să se întâmple.
De aceea se spune mereu: „la plinirea vremii“ (Gal 4, 4; Ef 1, 10). Sau: „când a sosit ceasul“… (Mc 14, 41; In 13, 1).

11. Dumnezeu a rânduit şi numărul zilelor noastre mai dinainte de a fi vreuna din ele, după cum este scris: „…şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de-a fi fost vreuna din ele“ (Ps 139, 16).
Ce mare lucru este să ni le ştim număra fiecare cât mai bine!

12. Domnul Dumnezeu a pregătit toate faptele bune în care noi să umblăm tot timpul acestei vieţi, zi de zi, după cum de asemenea este scris: „am fost zidiţi în Hristos pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca noi să umblăm în ele“ (Ef 1, 5-6; 2, 10).
Fericit este cel ce umblă în toate. Fiecare faptă trecută se duce la Dumnezeu să spună cum am umblat în ea.

13. De împlinirea întocmai, la vremea sa, a oricărui lucru mai depind foarte multe altele, care vor sfârşi atunci sau vor începe atunci,
după cum în pânza unui ţesător iscusit, fiecare fir îşi are locul său în care să se întâlnească cu alt fir, spre a-şi împlini acolo rostul lui. După planul celui ce a urzit ţesătura.

14. Câte rugăciuni stăruitoare I-am făcut şi noi Domnului şi Îl zoream pe Domnul să facă acum şi imediat minunea pe care i-o ceream.
Minunea de care credeam noi că, dacă nu se face întocmai aşa şi întocmai atunci, totul va fi pierdut. Că zadarnic va mai veni Domnul s-o facă apoi, cu o zi mai târziu!…
Şi totuşi n-a fost aşa cum gândeam noi.
Domnul a făcut bine că a mai zăbovit atunci
sau că a rezolvat acel lucru în cu totul alt fel de cum ceream sau gândeam noi.
Căile Domnului sunt nespus mai fericite pentru noi decât ale noastre.

15. După ce totul a trecut, după ce lucrurile s-au liniştit
şi mintea noastră a putut gândi aşezat la toate,
am băgat de seamă totdeauna că Domnul a lucrat mai bine decât am fi crezut şi gândit noi (Ef 3, 20),
în toate lucrurile noastre.

16. Suflete al meu, nu te nelinişti niciodată când strigi cu putere şi Domnul nu-ţi răspunde!
Nu deznădăjdui niciodată când trimiţi stăruitor după Domnul – iar El zăboveşte să vină.
Când te rogi fierbinte, iar Domnul nu-ţi ascultă îndată rugăciunea ta şi nu se grăbeşte să ţi-o împli¬nească, tocmai întârzierea Lui este răspunsul cel mai potrivit pentru binele tău. Să crezi asta!

17. Rabdă totul, liniştindu-te prin încredinţarea că Domnul ştie mai bine când răbdarea îşi va fi făcut lucrarea ei (Evr 12, 11).
Sau când pocăinţa ta sau lacrimile tale vor fi împlinit lucrarea lor,
sau durerea, sau ispăşirea, sau pedeapsa…
Multe mai au încă de făcut câte o lucrare în noi.

18. Fiecare dintre acestea îşi au de făcut câte ceva în viaţa noastră.
Şi numai Domnul Singur ştie tainica legătură nevăzută dintre tot ce se întâmplă şi ceea ce s-a întâmplat. Sau are încă să se întâmple.
Numai Domnul Singur ştie când lucrarea fiecăruia este împlinită şi vremea fiecăruia i-a sosit. Sau i-a trecut.
După aceea, după ce i-ai înfăţişat Domnului cum se cuvine rugăciunea ta, aşteaptă cu încredere şi cu răbdare, căci roada răbdării tale va fi totdeauna bucuria.
19. Dar şi zăbovirea îşi are vremea ei.
„O aşteptare prea mult amânată îmbolnăveşte inima“, – spune înţeleptul (Prov 13, 12).
O zăbovire prea mult îndelungată veştejeşte dragostea, usucă nădejdea şi zbuciumă credinţa sufletului!
Dumnezeu ştie bine aceasta – şi are toată grija la timp.

20. Nu zăbovi nici tu, niciodată prea mult şi la nici o datorie a ta.
Nu zăbovi când familia ta te aşteaptă cu un ban, cu o pâine, cu un cuvânt iubitor, cu o dovadă de atenţie şi de iubire.
Nu zăbovi faţă de soţul tău, faţă de copiii tăi, faţă de părinţii tăi.
Dar mai ales nu zăbovi cu împlinirea datoriilor tale pe care le ai faţă de Domnul tău, faţă de familia ta şi faţă de cei cărora le datorezi prima iubire.

Doamne Iisuse, binecuvântează aceste bune dorinţe ale sufletului nostru!
Amin.

Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor

Author: Adi.Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *