Mărturii Meditaţii

Motiunea din 12 septembrie 1937 – la 80 de ani (V)

fr. Gheorghiţă SIMION

Iisus cel Răstignit – Iisusul Oastei

La ziua aceea de 12 septembrie, Dumnezeu a rânduit să fiu şi eu acolo. N-aş vrea să spun nimic de la mine, ci am rugat pe Duhul Sfânt să-mi amintească tot ceea ce am auzit atunci, cu urechile mele, de la scumpul nostru Părinte. Îi păstrez vie imaginea de-atunci, din curtea Aleii Filozofilor, nr. 18. Parcă văd şi-acum mulţimea…

Atenţia toată am avut-o mai mult asupra Părintelui Iosif, pentru care aveam în suflet o mare dorinţă să-l cunosc, să-l văd cu ochii mei şi să-l aud cu urechile mele. De aceea, celelalte părţi mai puţin le-am recepţionat. Şi n-aş vrea decât, acum, cu acest prilej, să expun ceea ce a spus Părintele Iosif atunci, în acea zi. A vorbit în două răstimpuri.

Aş vrea, la-nceput, să citesc de unde a citit Părintele Iosif atunci când şi-a început cuvântul său. A deschis Biblia, la Epistola I către Corinteni, capitolul 2: Căci n-am avut de gând să ştiu altceva între voi, decât pe Iisus şi pe El răstignit. Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, eram slab, fricos şi plin de cutremur. (…)

A sărit apoi peste versetul 9 şi a citit: Duhul Său cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul Care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu, prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească, pentru lucrurile duhovniceşti.

Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie şi nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Aici s-a oprit Părintele Iosif şi s-a orientat asupra Statutelor, care nu aveau în ele nimic duhovnicesc, ci erau, pur şi simplu, nişte rânduieli omeneşti pentru lucrurile duhovniceşti, pe care Părintele n-a putut să le accepte şi a spus: Voi lupta împotriva Statutelor, până la moarte. (…)

Deci oriunde nu se propovăduieşte Iisus cel Răstignit, căci – spunea Părintele – Iisus cel Răstignit este Iisusul Oastei –, acolo nu este Oastea Domnului.

Gheorghiţă SIMION
(din Cuvânt la Adunarea de comemorare a 60 de ani de la istorica Moţiune din 12 Septembrie 1937 – Sibiu, 1997)

Lasă un răspuns