Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Motiunea din 12 septembrie 1937 – la 80 de ani

Motiunea din 12 septembrie 1937 – la 80 de ani

Motiunea din 12 septembrie 1937 – la 80 de ani

Fr. Moise VELESCU

Scopul Moţiunii

Îmi amintesc de nădejdea de la Revoluţie pe care mulţi o aveau cu privire la Oastea Domnului, că va ajunge în libertate şi va fi un mijloc de rezolvare a unor probleme din sânul poporului nostru românesc.

Am trecut pragul anului 1990 cu Moţiunea în mână, avându-o permanent la mine în straiţă. Au fost întâlnirile din sfaturile frăţeşti de la Sibiu, iar pe urmă au fost problemele care s-au ivit în urma interpretării nepotrivite a Moţiunii pe care unii au făcut-o în ceea ce priveşte raportul dintre Oastea Domnului şi Biserică. Unii spuneau că Oastea este Oaste, şi Biserica, Biserică. De la acestea au plecat toate, ca mai apoi să se continue cu anumite studii şi influenţe din afară. Părintele Iosif a spus foarte clar: „Toată viaţa mea am stat de strajă pentru ca în Oastea Domnului şi în Biserică să nu intre duhuri străine de Duhul lui Hristos, care ne-a fost dat de la început”. Astfel începe şi Moţiunea: cu rugăciunea fraţilor către Dumnezeu, cerând dragostea cea de la început, după cum se spune în Apocalipsa: „Dar am împotriva ta faptul că ai părăsit dragostea ta cea dintâi” (2, 4). Frământările şi dorinţele de dialog sunt un semn binecuvântat din partea lui Dumnezeu. Părintele Iosif a luptat pentru Biserica cea vie, Biserica lui Hristos, astfel încât fratele Traian, mergând pe această linie trasată de Părintele, a putut să scrie poezia «Biserică, Mireasa Mea». Asta este Evanghelia, asta este Biblia pe care Părintele a pus-o în mâna poporului! Arhimandritul Iuliu Scriban a ajuns să scrie că „Oastea Domnului a făcut o ţărănime nouă”. S-ar fi păstrat acest elan duhovnicesc, dacă toţi cei care am intrat în Oastea Domnului am fi vrut să înţelegem cuvântul Părintelui Iosif şi Duhul Oastei, Duhul învăţăturii, dacă deci am fi fost veghetori.

(…) Scopul Moţiunii a fost să se împace cei doi… Acesta a fost gândul Părintelui când a invitat fraţii din ţară, care au venit mai mult de cinci sute. Din momentul caterisirii Părintelui Iosif, din 9 mai 1935, şi până în 12 septembrie 1937 au trecut doi ani, patru luni şi trei zile. În perioada asta, Părintele Iosif a studiat toată documentaţia de la declanşarea conflictului. În vremea aceea au fost peste o sută de mii de ostaşi până în 1933, când s-au sărbătorit zece ani de la înfiinţarea Oastei. De la declanşarea conflictului şi până în 12 septembrie 1937, Părintele Iosif, caterisit fiind, mai aduce la Dumnezeu peste o sută cincizeci de mii de oameni…

Moise VELESCU
(din Cuvântul rostit la Adunarea de comemorare a 70 ani de la Moţiunea din 12 septembrie 1937 – Sibiu, 2007)

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *