Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home MULŢIMILE ŞI HRISTOS (III)

MULŢIMILE ŞI HRISTOS (III)

MULŢIMILE ŞI HRISTOS (III)

15. O, dacă mulţimile ar fi primit acest Sistem şi dacă ar fi fost înfăptuit, Hristos Singurul ar fi putut face fericiţi pe toţi oamenii;
căci tot ce mai e şi bun în ele, în toate celelalte sisteme omeneşti, e numai ceea ce au luat de la Hristos.

16. Dar, vai, ceea ce intuieşte uşor mulţimea nu pot să înţeleagă uneori deloc conducătorii ei.
Poporul iudeu – care avea inima gata să-L întâmpi-ne pe Hristos,
gata să L primească,
gata să facă totul pentru ca El să fie Împăratul lor,
– n a fost totuşi ajutat de conducătorii lui, care erau mintea îndrumătoare.
Această minte i a îndrumat spre nefericirea lor.

17. În loc să i dea poporului evreu o îndrumare fericită, „mintea” lui cea necredincioasă n a ieşit în întâmpinarea lui Hristos cu bucurie – ca să preia mai înalt şi mai ordonat glasul inimii, al poporului –, ci s-a lăsat stăpânită de întuneric şi de vicleşug, zădărnicind tot ce era să fie atât de fericit pentru toţi
şi aruncând totul în cea mai nebunească şi mai monstruoasă dintre rătăciri.
Căci întocmai cum face un om, aşa face şi un popor.

18. Când un om nu caută să L păstreze pe Dumnezeu în conştiinţa lui,
adică nu vrea să se lase călăuzit în mintea lui de voia şi de Cuvântul lui Hristos, când se împotriveşte duhului de ascultare, de ordine, de cinste şi de evlavie,
– atunci Dumnezeu îl lasă în voia minţii sale blestemate (Rom 1, 28).
Şi vai, ce grozavă este starea celui lăsat astfel!

19. Mintea blestemată a unui om sau a unui popor îl târăşte apoi pe nenorocitul care o are spre tot mai prăpăstioase prăbuşiri.
Până ce ajunge plin de iad şi iadul plin de el.
20. Un astfel de om şi un astfel de popor devine atât de orb, încât e cu neputinţă chiar şi a se mai nădăjdui vreodată ceva bun pentru el (Rom 1, 31-32).
Fiindcă ştiind falsifică Voia lui Dumnezeu
şi voind se duce la prăbuşire.
O Doamne, Dumnezeul tuturor oamenilor şi al po-poarelor, ai milă de oricine ajunge aşa
– şi izbăveşte l Tu.
Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Adevărul are n faptă sfânta i rădăcină
şi coroana lui şi o are numai în lumină.

*

Adevărurile nalte cresc în sufletele sfinte,
ele stau întâi în fapte, iar apoi stau în cuvinte;
cel ce numai le vorbeşte, însă nu le are n fapte,
nu se nalţă spre lumină, ci se prăbuşeşte n noapte.

Traian Dorz, din “Crucea mântuitoare”

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *