Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Niciodatã când am ascultat de frați, n-am ajuns rãu și n-am regretat nici unii

Niciodatã când am ascultat de frați, n-am ajuns rãu și n-am regretat nici unii

Niciodatã când am ascultat de frați, n-am ajuns rãu și n-am regretat nici unii

AAA009A11 – Niciodatã când am ascultat de frați, n-am ajuns rãu și n-am regretat nici unii, dar când n-am ascultat, totdeauna am cules numai dureri și nenorociri, cãci neascultarea totdeauna duce la rãu.
Și pe cei mici și pe cei mari.
Mai ales pe cei mari, fiindcã aceștia își închipuie cã ei nu mai au datoria sã asculte. Așa ceva nu se mai potrivește cu ei.
Nu-i pierzarea mai sigurã pentru nimeni, ca pentru aceștia.
Și nici întoarcerea mai grea ca a lor.

12 – Sã luãm bine seama la orice bune îndrumãri, pânã când vremea salvãrii n-a trecut.
Cãci și mântuirea își are o vreme a ei. Dacã trece vremea aceasta fãrã folos, totul este zadarnic.

13 – Pe cât de statornic rãmâne Domnul în felul Lui, în gândurile Lui și în Cãile Sale Sfinte, fațã de ale oamenilor, – tot pe aât de neschimbați rãmân și bieții oameni, în gândurile și cãile lor cele înșelãtoare și potrivnice de ale lui Dumnezeu.

14 – Domnul Dumnezeu cere omului sã creadã, ca o condiție neapãratã mai dinainte, pentru ca omul apoi sã ajungã sã vadã.
El vrea ca omul sã creadã mai dinainte în ceea ce îi va spune Cuvântul Lui.
Dar omul cere și el Domnului tot ca o condiție, ca mai întâi sã vadã, apoi sã ajungã sã creadã.

15 – Dacã am putea crede mai întâi noi pe Domnul, deplin și întotdeauna, – cu cât mai binecuvântate roade spre mântuire ar avea viața noastrã.
și cu cât mai liniștit ar fi tot drumul nostru spre cer.
Nu Domnul sã asculte mai întâi de noi, ci noi mai întâi sã ascultãm de El.

16 – Acum cunoaștem toți nespus mai mult decât atunci când am pornit pe calea Domnului.
Dar mulți credem nespus mai puțin.
Am vãzut atât de multe minuni și semne, dar unde este credința mai puternicã din cei mai mulți dintre noi?

17 – O, cât de minunat este sã vezi avântul tot mai puternic, mersul tot mai frumos și roadele tot mai curate ale unei credințe care nu pune nici o condiție lui Dumnezeu, sau semenilor sãi, ci face totul cu dragã inimã, fãrã sã aștepte nimic. Nici mai întâi de a crede – și nici mai în urmã, – dupã ce a crezut.

18 – Ce frumoasã este credința care crede, numai de dragul credinței, și iubește, numai de dragul iubirii și face binele, numai pentru bucuria binefacerii…
Nu este o mai mare binecuvântare de la Dumnezeu decât aceasta.
O, de am dori-o și de am dobândi-o cu toții.

19 – Fiul Tatãlui S-a purtat în toate, spre a-I fi cu adevãrat un Fiu ascultãtor și plãcut Tatãlui Ceresc (Ioan 12, 49).
N-a fost Cuvânt al Tatãlui pe care Fiul sã nu-L fi ascultat…
De aceea n-a fost nici rugãciune a Fiului pe care Tatãl sã n-o asculte.
Așa Se poartã întotdeauna Tatãl Ceresc, cu orișicine dorește sã-I fie un fiu al Sãu ascultãtor și plãcut.

20 – Ce dulce și cereascã este pãrtãșia ascultãrii dintre sufletul credincios și Tatãl Ceresc.
Nu este o mai Dumnezeiascã fericire pe pãmînt, ca aceastã pãrtãșie în care sufletul ascultã de Dumnezeu, iar Dumnezeu ascultã de el.
O Doamne Duhule Sfinte, Te rugãm dã-ne tuturor o astfel de stare.
Amin.

Traian Dorz, din “Crucea mântuitoare”

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat