O, cerul fără margini
al ochiului curat,
ce dulce-a fost ’naintea
căderii în păcat,
ce dulce-a fost lumina
încrederii iubind
– şi cum a prăbuşit-o
ispita, neveghind!
O, legământul unic
cu lacrimi înălţat,
ce dulce-a fost ’naintea
căderii în păcat,
ce ’nalt a fost cuprinsul
sfinţitului sărut
– şi cum l-a frânt căderea
păcatului făcut!
O, de-aş putea reface
al ochilor senin,
să-mi vindec legământul
de rana cu venin,
să-i spăl Iubirii faţa
ce eu i-am întinat…
– nu-i preţ pe lumea asta
să-l cred mai greu de dat!…
Cântările Căinţei / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2008
