O POSIBILĂ ÎNDREPTARE (IV)

În timpul profundelor transformări şi nelinişti ale pubertăţii, părinţii au datoria importantă să le vorbească copiilor simplu şi deschis, fără să facă un mister din apariţia impulsurilor sexuale, lămurind  însemnătatea lor, dar şi primejdiile neînfrânării.

Pentru ca dificila perioadă să treacă spre adolescenţă fără tulburări prea mari, pe lângă rugăciune şi hrană cumpătată, tânărul trebuie să facă zilnic şi puţin efort fizic.

Cei care trăiesc la ţară se obişnuiesc de mici cu munca câmpului şi cu nevoile gospodăriei, aparent aspre, dar atât de binefăcătoare sănătăţii. Pentru copiii născuţi la oraş, această cerinţă este mai dificilă; însă pot şi ei să-şi consume surplusul de energie, făcând plimbări şi alergări în aer liber, gimnastică individuală sau diferite sporturi de echipă.

Mulţi tineri afirmă că rezultatele cele mai fericite în stăpânirea şi controlul pornirilor sexuale se pot obţine din îmbinarea rugăciunii cu metaniile mari – prin care înţelegem aplecarea corpului până la atingerea duşumelei cu fruntea şi ridicarea din nou în poziţie verticală.

Tânărul credincios care s-a obişnuit din copilărie cu asemenea rânduieli de viaţă – care se roagă zi de zi, nu mănâncă peste măsură, posteşte miercurea şi vinerea, nu bea, nu fumează, se fereşte de reviste, cărţi şi filme erotice, face puţin sport, merge în fiecare duminică la Sfânta Liturghie, citeşte cărţi de spiri­tualitate ortodoxă şi ţine seama de sfaturile preotului duhovnic – va reuşi cu siguranţă să-şi stăpânească şi pornirile potrivnice ale trupului, păstrându-şi puritatea feciorelnică până la întemeierea unei familii.

Din relatările părinţilor şi ale bunicilor noştri am aflat că păstrarea fecioriei, performanţă rară în vremile actuale, era şi posibilă şi necesară; mai ales că alcătuirea anatomo-fiziologică a băieţilor a fost înzestrată de Cre­ator cu acea supapă de siguranţă care constă în apariţia periodică, spontană şi involuntară a poluţiilor nocturne. Dacă tânărul duce o viaţă ponderată, acestea liniştesc oarecum şi echilibrează tensiunea sexuală internă a organismului.

În privinţa fetelor, aspectul acesta delicat şi intim al tinereţii a fost orânduit cu mai multă dărnicie. Debutul ciclului menstrual vesteşte începutul maturi­zării organelor genezice. Apariţia lui periodică şi regulată la interval de 28-30 de zile are un efect binefăcător, de liniştire şi purificare generală, de înnoire, armonie şi echilibru. Aşadar, prin însăşi natura tainică a organismului, păstrarea fecioriei devine mai uşoară pentru fete decât pentru băieţi.

De altfel, tocmai în anii pubertăţii şi ai adolescenţei, tinerii se cuvine, înainte de toate, să în­veţe carte, asigurându-şi o bună pregătire profesională, pentru ca fiecare să poată trăi din munca sa proprie.

În conformitate cu înclinaţiile fireşti, cele două sexe presimt o atracţie aproape irezistibilă unul spre altul; de aceea dorinţa de apropiere trebuie stăvilită şi amânată până la timpul cuvenit, al maturităţii.

Orice întâlnire prematură între un băiat şi o fată nu înseamnă numai timp pierdut şi neglijarea învăţăturii, ci include riscul declanşării involuntare a erotismului sexual. Chiar dacă cei doi sunt cuminţi şi harnici, în scurt timp se obişnuiesc împreună; apoi într-o plimbare se prind de mână, dansează la o discotecă sau îşi dau un sărut. Să zicem că întâlnirile sunt îngăduite de părinţi şi, la-nceput, nu tind spre faze mai incandescente; ghimpele primejdiei a străpuns totuşi adâncul cel tainic al sufletului, fără voinţa şi intenţia lor.

Vulcanul senzualităţii, fiind zgândărit înainte de vreme, începe să fumege ameninţător; iar tinerii noştri, cu gândul la fiorii sărutului, seara la culcare, fiecare în camera lui, vor finaliza întâlnirea prin aparent nevinovatul joc al masturbării.

Prin afirmaţiile de mai sus n-am dorit nicidecum să anulăm frumuseţea cea unică a iubirii curate, nici romantismul incomparabil al prieteniei feciorelnice dintre doi tineri în perioada adolescenţei, ci am voit doar să atragem atenţia asupra primejdiilor posibile pentru cei nerăbdători să guste înainte de vreme din rodul cunoştinţei.

Se spune că în viaţa fiecărui bărbat sau femeie există numai o singură iubire adevărată, o singură pereche ideală. Mulţi nici măcar n-o întâlnesc vreodată; unii o cunosc doar pentru o scurtă perioadă de timp, iar cei mai norocoşi ajung la împlinirea bucuriei prin întemeierea unei familii.

Încă din anii primei tinereţi, eu însumi am cunoscut şi păstrez, cu fior tainic, amintirea unei iubiri sufleteşti unice, blândă şi imaculată; iubire pe care n-o pot asemăna cu nimic altceva din vremelnica noastră viaţă pământească, poate tocmai din motivul că a rămas numai în sfera cea înaltă a neprihănirii, purităţii şi nevinovăţiei trupeşti, fără dorinţa de-a aluneca spre negura gândurilor pătimaşe.

Adolescenţii nerăbdători care nu se pot stăpâni, aşteptând vârsta maturităţii, îşi vor sacrifica nu numai frumuseţea inegalabilă a tinereţii, ci vor determina o prăbuşire ireversibilă a întregii lor vieţi.

Am cunoscut o asemenea elevă neastâmpărată, care înaintea vârstei de 15 ani se-ntâlnea cu băieţi mai mari şi făcuse deja câteva avorturi. Absenţele de la ore şi neglijarea pregătirii şcolare i-au adus surpriza repetării unei clase, compătimirea, ironia şi dispreţul colegilor. Degradarea fizică, paloarea şi dezechilibrul nervos apăreau tot mai evidente, tocmai din cauză că tânăra care s-a grăbit să aţâţe flacăra erotismului acum nu mai reuşea să-i potolească văpaia.

Podoabele, fardurile şi îmbrăcămintea indecentă erodează şi ele buna intenţie de păstrare a tinereţii curate.

Ţi se strânge inima de amărăciune văzând pe stradă băieţi cu cercel de argint în ureche, pe nas, buză sau arcadă şi fete tinere cu brăţară pe gleznă, pulpele goale, decolteuri exagerate, pleoapele înnegrite cu rimel, obrazul pudrat, buzele rujate vineţiu sau cu ţigara în colţul gurii.

Nu-i greu de observat că efectul produselor cosme­tice asupra feţei este tocmai contrar celui dorit. Chiar dacă la-nceput obrazul fardat sau buzele rujate violent atrag privirea trecătorilor, în câţiva ani, toate aceste îmbâcseli colorate nu fac decât să accelereze uzura, ridurile şi îmbătrânirea. Apoi mai este un amănunt enigmatic pe care majoritatea femeilor îl neglijează cu desăvârşire: atunci când merg în oraş sau la o petrecere, se machiază cu multă atenţie, pentru a fi cât mai strălucitoare; dar când se-ntorc acasă, în compania intimă a familiei sau chiar a unui prieten ocazional, sunt nevoite să-şi şteargă vopselele şi să rămână cu adevărata faţă de serviciu, care contrastează drastic cu cea de pe stradă. Impresia este deplorabilă; şi atunci se naşte întrebarea logică: în realitate, pentru cine doresc femeile să arate impecabil?

Un bărbat apreciază mai degrabă o frumuseţe naturală, curată şi fără nici un fel de machiaj. Să ne gândim ce puritate fermecătoare are privirea şi obrazul unei călugăriţe sau chiar al unei tinere femei de la ţară, care n-a folosit niciodată decât apă şi săpun. Şi mâinile unor femei cu unghiile lungi şi încovoiate asemeni unor gheare, lăcuite şi cu pieliţa tăiată adânc, după o vreme arată oribil; la fel şi părul vopsit şi înfoiat cu fixative puternice.

În concluzie, tot ce este artificial în îngrijirea, ţinuta şi îmbrăcămintea femeilor nu poate sta niciodată alături de adevărata frumuseţe naturală şi sobră, asemenea crinilor câmpului, aşa cum a lăsat-o Bunul şi Atotştiutorul Dumnezeu.

Pedeapsa neascultării sau Păcatul strămoşesc oglindit în stihia plăcerii sexuale / prof. Ion Lazăr. – Sibiu : Oastea Domnului, 2009