Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home 16 Mai – Ori de câte ori mă tem

16 Mai – Ori de câte ori mă tem

16 Mai – Ori de câte ori mă tem

16 mai, Psalmul 56, v. 3

Un credincios din vremea prigonirilor creştine spunea: „O, Doamne Iisuse, de câte ori mă tem şi eu!… Şi de câte ori tremură şi inima mea, când văd pe urmele mele «lupii» şi pe marginile drumului meu ochi răi, pândind  prin garduri sau pe după colţuri!… De câte ori nu mi se tulbură şi duhul meu şi de câte ori întristarea de moarte îmi cuprinde şi mie sufletul!… De câte ori, încolţit din toate părţile şi hărţuit în fiecare zi de urmăritorii nevinovăţiei şi ai credinţei mele, am căzut plângând şi tremurând în braţele Domnului, amărât şi sătul de viaţa asta şi de suferinţele prea amare şi îndelungi pe care le-am îndurat. Atunci am rugat pe Domnul să-mi ia viaţa. L-am rugat să-mi dea şi mie izbăvirea din trupul acesta, să zbor din lumea aceasta, să isprăvesc cu lupta aceasta unde am pătimit atât de multe şi să-mi aflu odată şi eu odihna, acolo Sus, la El…

 Dar a trebuit să mă întorc iarăşi aici, la spinii mei, la crucea mea, la lupta dureroasă şi grea pe care trebuia s-o mai duc încă… Să-mi port mai departe povara unui nume şi a unui trup încolţit şi duşmănit de toţi… Povara vinii de a fi pus, din copilărie, un legământ sfânt cu Hristos, legământul meu unic, legământul pe care nu l-am putut nici uita, nici schimba, nici călca niciodată. Povara de a trăi, ascultător de Hristos, o viaţă plină de primejdii (1 Cor. 4, 11-13), umblând mereu ca pe o mare totdeauna agitată, când pe crestele valurilor, când în adâncimile lor. Cu o voinţă însă totdeauna luptătoare, doresc să-mi stăpânesc şi să-mi disciplinez inima, adeseori slabă şi temătoare, aducând-o neîncetat la Cuvântul şi la picioarele Domnului meu Iisus Hristos şi la puterea rugăciunii şi a ascultării de legământul Lui.

 Ori de câte ori încep să mă tem de „fiare“, de ameninţări, de mâinile şi de bârloagele lor, îi strig inimii mele: Nu te teme! Adu-ţi aminte de puterea care te-a salvat până astăzi şi nu te îngrijora! Adu-ţi aminte de dragostea care te-a îngrijit până astăzi şi fii tare! Nu tremura, inima mea, căci Hristos, Marele tău Dumnezeu şi Mântuitor este Acelaşi, ca Ieri, şi Azi, şi În Veci! El este Acelaşi Care ţi-a dovedit ţie Ieri… — şi, de mii de ani, în fiecare zi şi fiecăruia din ai Lui — că este Credincios şi aproape (Isaia 43, 1-5; Luca 12, 4; Ioan 16, 33). Nu te teme, inima mea! Nu te mai teme de nimic, inima mea — niciodată şi de nimeni! Să te temi numai de Dumnezeul tău şi de căderea ta în vreun păcat faţă de El şi faţă de Cuvântul Voii Lui, apoi de nimic altceva să nu te mai temi, că nimic altceva nu mai poate fi rău sau spre rău, pentru tine (Evrei 3, 12).“ O, ce credinţă era aceasta! 

Author: G.Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *