Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Părintelui Iosif Trifa

Părintelui Iosif Trifa

Părintelui Iosif Trifa

Pe cărări bătătorite şi cu inimi de dor pline
Vin şi astăzi în Dumbravă, fraţi, surori să se închine.
Februarie e luna, când sfârşit-ai alergarea
Şi-ai plecat „mai lângă Domnul“, Cel care ţi-a fost Iubirea.

Ai lăsat în urmă dorul ce ne umple-al nostru suflet
Şi-alergăm spre părtăşia re-sfinţind al nostru umblet.
Vrem ca-n taina rugăciunii ce-om rosti-o lângă cruce
Să gustăm din Veşnicie clipa tainică şi dulce…

Şi mai vrem, părinte dragă, un crâmpei din Veşnicie:
Să ne-mbrăţişezi prin versul ce-l vom închina doar ţie!
Să-ţi simţim mânuţa slabă lunecând duios pe frunte,
Ca apoi iubirea noastră, dârză, lei şi lupi să-nfrunte.

Că aceluia ce Domnul l-a dorit „legat de cer“
I-a frânt orice legătură cu pământul efemer
Şi-a turnat Iubirea-I mare într-un trup firav, plăpând
Spre a-l face doar de ceruri însetat , gol şi flămând…

O, Părinte-al mângâierii ce-ai trimis din zări albastre
Porumbelul de Lumină către sufletele noastre:
Odihneşte-i, Doamne-n pace, în Dumbrava ta de sfinţi,
Sufletul, ca pâinea caldă, de părinte-ntre Părinţi…

Odihneste-l, caci viata, prea l-a sagetat pe cale,
Prea adanca-a fost si noaptea despartirii mamei sale
Prea indurerat si glasul de copil si de sotie
Stins sub lacrimi de tristete, ca sa arda-n vesnicie!

Trupul lui firav avuse o lumină peste fire,
Dor mistuitor arzându-l ne chema la mântuire
Lângă Domnul vrut-a dânsul doar iubirea noastră-ntreagă
Şi o inima curată pe Hristos să-L înţeleagă.

Jertfa lui mistuitoare are roduri înmiite.
Şi cu dor îmbrăţişa-va sufletele mântuite.
Toţi-acei ce lângă Domnul au sfârşi viaţa-n iubire
Vor vedea, acolo-n ceruri, pe părintele-n mărire.

Îţi aducem mulţumire Ţie, al nostru Domn de sus,
C-ai făcut în inimă să-i scrie numele măreţ: „Iisus”.
De când ai suflat Viaţă în firavul trup al său,
El n-a încetat să îţi fie un rob credincios, al Tău.

În întreaga lui viaţă, primită din Mâna Ta,
n-a încetat, cu sfânta-i harfă, mereu a-Ţi cânta.
Prin a lui mărturisire şi cântare lină, de sus,
Am putut şi noi, cu toţi să Te-aflăm, o, Drag Iisus.

Slavit sa fie Domnul.

Autorii și cum a luat viață acest poem găsiți aici

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat