Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Post şi rugăciune – Două arme hotărâtoare în cazuri grele

Post şi rugăciune – Două arme hotărâtoare în cazuri grele

Post şi rugăciune – Două arme hotărâtoare în cazuri grele

de la Biserica Sfânta Parascheva, Satul Ratuș / Republica Moldova

„Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post“ (Marcu 9, 29).

Am amintit mai înainte de „cazurile grele“, când mijloacele obişnuite nu mai ajung şi cel rău nu vrea nicidecum să cedeze. Dar, dacă el nu pleacă, trebuie silit să plece. Cum? Mântuitorul ne-a arătat aceasta.

Odată, pe când se găsea în faţa unui tânăr stăpânit de un duh necurat pe care ucenicii au încercat să-l scoată şi n-au putut, lucru ce le-a dat de gândit, fiindcă nu mai păţiseră aşa ceva, după ce Mântuitorul l-a izbăvit pe tânăr, ucenicii L-au întrebat gânditori: noi de ce n-am putut să-l scoatem pe el? Şi Domnul le-a spus atunci: acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune şi cu post.

E vorba deci de cazuri de stăpâniri vrăjmaşe deosebit de grele, care erau multe atunci şi sunt multe şi în zilele noastre. Domnul recomandă, în astfel de cazuri, rugăciunea şi postul. Două arme hotărâtoare în faţa cărora nu mai poate sta nici o piedică a nici unui vrăjmaş. Sunt arme încercate ce-au adus multe izbânzi împotriva vechiului vrăjmaş.

Vorbind despre post ca armă izbăvitoare de vrăjmaş, Sfântul Ioan Gură de Aur spune undeva:

„Groaznic este postul, dar nu nouă, ci diavolilor… Că de se îndrăceşte cineva, arată-i numai chipul postului şi vei vedea că rămâne neclintit şi uscat ca o piatră de frica lui, şi încă mai vârtos când este împreunat cu sora lui, rugăciunea. Pentru aceasta, zice Hristos: Acest neam cu nimic nu iese, ci numai cu ruga şi postul.

Deci când acestea sunt groaznice vrăjmaşilor noştri, se cade să le iubim şi nu să ne temem de dânsele. Iar de vom vrea să ne temem, să ne temem de beţie şi de obiceiurile cele multe (şi rele), iar nu de post; căci beţia ne leagă cu mâinile îndărăt şi ne dă în mâinile şi în munca patimilor trupeşti, ca pe nişte robi unei stăpâne rele. Iar de ne va găsi postul robiţi şi legaţi, ne dezleagă din legături şi ne scoate din muncă şi ne-aduce iar în vrednicia noastră cea dintâi“.

Scoală-te la luptă!

O, tu cel care zaci lovit şi doborât la pământ, ridică-te din nou, cu nădejde şi curaj, prinde armele în mână şi porneşte din nou lupta, în numele Domnului Iisus Biruitorul, şi vei birui.

Ai folosit toate celelalte arme şi nu te părăseşte patima şi păcatul? Iată, ai aici încă două arme. Foloseşte-le, dragă suflete, şi vei avea izbândă. Prinde-le ca pe două lopeţi, vâsleşte cu nădejde şi vei ajunge la mal. „Neamul“ cel rău al patimilor şi stăpânirilor celor rele nu poate fi alungat decât cu post şi rugăciune. Liniştit şi cu deplină încredinţare în biruinţă, prinde în mână aceste două „săbii“ şi începe lupta în numele lui Iisus – şi vei birui.

Atâtea înfrângeri au venit peste mulţi credincioşi fiindcă n-au cunoscut nici pe ispititor, nici biruinţa ce-o aveau în Domnul Iisus. Neştiinţa şi necunoaşterea Scripturilor au adus şi aduc multe izbânzi vrăjmaşului celui viclean şi vechi.

De aceea e bine să ne cunoaştem vrăjmaşul şi să nu fim în necunoştinţă despre planurile lui, fiindcă atunci când îţi cunoşti potrivnicul şi poziţiile de luptă şi atac, ai câştigat bătălia pe jumătate.

Câţi nu zac la pământ neputincioşi, înfricoşaţi şi fără putere, tocmai fiindcă nu-l cunosc nici pe vrăjmaşul, nici pe Mântuitorul şi nici nu ştiu că au la îndemână armele şi mai ales acel Nume scump care ar putea să le folosească pentru a scăpa din starea lor nenorocită.

Iubite frate, poate că prin harul Mântuitorul ai scăpat de tirania stăpânirii celui rău şi a patimilor în care te-a ţinut legat ani de zile. Nu vrei să fii unul dintre ostaşii marelui Rege, Iisus Biruitorul, care să meargă şi să vestească izbăvirea în Numele Lui?

Gânduri creştine / Ioan Marini – Sibiu: Oastea Domnului, 2003

Author: Editor

Comentarii

  1. Foarte frumos. Fara Dumnezeu nimic nu se poate. Cine il iubeste pe Dumnezeu se iubeste si pe el insusi. Dumnezeu este iubire. Noi suntem creatia lui Dumnezeu. Fiul lui Isus Hristos a fost trimis pe pamint pentru a ne rascumpara din moartea pacatuli.,,Atit demult a iubit Dumnezeu pe om,ca la dat spre mîntuirea noastra pe unicul sau fiu”.Omul care se iubeste pe el stie sa iubeasca si pe aproapele sau.Iubirea nu este egoista,iubirea este sinceritate si iertare.Se spune ca iertarea este o calitate a omului cu suflet bun,. Sa invatam sa fim copii. Copii nu stiu de invidie,aroganta. Copii se supara si uita de ce au fost suparati.,daca iliubimpe Dumnezeu sa ne lepadam de toate cele lumesti si sa imbracam haina iubirii lui Dumnezeu.Amin.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *