Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Sã nu sfâșiem Lucrarea Domnului

Sã nu sfâșiem Lucrarea Domnului

Sã nu sfâșiem Lucrarea Domnului

4 – Sã nu sfâșiem Lucrarea Domnului, – așa ar trebui sã zicã și sã grijeascã fiecare din cei ce se ocupã cu ea.
Sã nu sfâșiem învãțãtura sfântã, prin care s-a primit dragostea Domnului și dragostea fraților.
Ar trebui sã se teamã ca de moarte cei ispitiți s-o facã.
Ea este cãmașa lui Hristos.

5 – Sã nu sfâșiem unitatea sfântã a Bisericii lui Hristos.
Sã nu sfâșiem pãrtãșia dulce a adunãrii frãțești, în care ne-am încãlzit atâta vreme.
Sã nu sfâșiem inimile pãrinților și soților noștri duhovnicești cu nimic, din ceea ce le poate îndurera.
Sã nu sfâșiem legãtura sfântã, cãldura scumpã, încrederea dulce, – nimic din cele ce sunt comori scumpe ale Domnului și ale frãțietãții noastre.
Cãci acestea sunt unice, cum era cãmașa lui Hristos.

6 – Odatã sfâșiate, ele nu se mai pot reface, cum au fost – niciodatã, chiar dacã în urmã s-ar mai cârpi câte ceva, – tot se va vedea și se va simți totdeauna, cã acolo a fost o sfâșiere și o rupturã.
O ce mare crimã fac cei care sfâșie învãțãtura și credința fraților.
Sã nu sfâșiem, – înseamnã sã avem o sfîntã gelozie pentru unitatea, curãția, frumusețea și podoaba Lucrãrii prin care avem intimitatea cu Hristos și cu frații.

7 – Prețul pe care i-l dai unei iubiri se va vedea dupã gelozia pe care o ai pentru ea.
O iubire fãrã gelozie, nu este iubire.
Gelozia face parte din adevãrata iubire.
Pe acela pentru care nu ești gelos – nici nu-l iubești cu adevãrat. Fațã de Lucrarea în care ne-a nãscut Domnul, noi trebuie sã avem o dragoste unicã, o dragoste plinã de o sfântã gelozie.

8 – Haine poți avea mai multe, dar cãmașã nu ai decât una.
Învãțãturi ulterioare poți avea oricâte dar cea care te-a încãlzit întâi, care ai îmbrãcat-o prima datã, cea care Ți-a acoperit goliciunea ta la început, este și rãmâne pe totdeauna una.
Aceasta este prima ta învãțãturã și prima ta credințã.
Legãmântul tãu dintâi.
Ține la ea cu gelozie!
N-o lepãda, n-o sfâșia, n-o murdãri.
Fie-ți scumpã și sfântã.
Fie-ți caldã și iubitã pe totdeauna. Cãci cu ea te-a îmbrãcat Hristos pe veci.

9 – În credința și Lucrarea aceasta te-au cunoscut frații și i-ai cunoscut și tu.
Din ea sã te îmbrãțișeze îngerii, peste ea sã te îmbrãțișeze Dumnezeu.
Nimic sã nu te dezbine de ea. Sã știi s-o și aperi cu gelozie și îndrãznealã, împotriva tuturor celor ce umblã sã o sfâșie dinãuntru sau dinafarã.

10 – “Cãmașa” aceasta, este apãrarea ființei noastre frãțești.
Cât sâmburii din nucã sunt apãrați de o cãmașã, unitatea lor și viața lor este în siguranțã.
Când cãmașa lor este sfâșiatã, – vor fi sfâșiați și ei.
Frații mei, țineți la unitatea și sãnãtatea Lucrãrii în care v-a nãscut și crescut Hristos.
– Cât va sta ea sãnãtoasã și tare, și voi veți trãi și veți putea sã vã bucurați împreunã înãuntrul ei.
Când însã din vina voastrã cãmașa unitãții care vã apãrã se va sfâșia, voi veți fi rupți și veți pieri.
Nu lãsați pe cei ce o sfâșie! Opriți-i, împiedicați-i (Tit 3, 10; 2 Ioan 10).

11 – Grija și dragostea fațã de Lucrarea Domnului în care ne-a nãscut, ne-a crescut și ne-a pãstrat Domnul, trebuie sã fie însuflețitã de o mare gelozie.
În tot ce facem sã avem o aprinsã râvnã de a face ca aceastã Lucrare sã fie cât mai frumoasã, tot mai bogatã în roade sfinte și tot mai înzestratã cu frumuseți duhovnicești.

12 – În orice loc și în orice lucru sã nu avem o mai mare teamã decât cã am putea face prin ceva de rușine sau de pagubã scumpa Lucrare a lui Hristos.
– Frumoasa noastrã cãmașã fãrã cusãturã.
Iar dacã cineva dintre ai noștri umblã s-o sfâșie, – sã-l privim cum spune Evanghelia, ca pe un stricãtor al Templului Sfânt ca pe un lucrãtor rãu, oricine ar fi el (Gal. 1, 8; Filip. 3, 2).

13 – Frații și surorile noastre, sã iubiți și sã pãziți Lucrarea Domnului mai mult ca pe ochii voștri, și ca pe casa și familia voastrã trupeascã.
Cu tot ce avem mai frumos, s-o împodobim pe ea.
Și cu tot ce știm mai bun, s-o înzestrãm pe ea.
Iatã cum trebuie sã facã toți frații ostași, mai ales ei, fațã de Sfânta Cãmașã a Domnului și a noastrã – care este Adunarea și Biserica noastrã și a Domnului nostru Iisus Hristos.

Traian Dorz, din ”Rãsplata Ascultãrii”

Author: admin

Comentarii

  1. … Ce jaloane vizibile, limpezi si inconfundabile au asezat parintii nostri duhovnicesti de-a lungul drumului Oastei Domnului!… Pentru orice om cu mintea sanatoasa (dar si bine intentionata!…), este suficient in orice vreme sa te raportezi – cu ascultare! – la cuvintele si instiintarile lor. De aceea NICI UNUL din noi nu are nevoie, dar nici voie, „sa intrebe pe altii”, ci sa-i asculte PE CEI DINAINTE si sa-i urmeze. Daca vrea sa le calce pe urme si daca vrea sa ajunga Acolo unde au ajuns ei. Prin ascultare statornica de Adevar si dand pretul intreg ce li s-a cerut… Acum se pare ca „neamul uriasilor” duhovnicesti a disparut de pe pamantul nostru si am ramas numai piticii si furnicile si… taratoarele!… De aceea cred ca si fratele Traian in cuvintele de mai sus ne instiinteaza – desi se pare ca nu prea mai are pe cine!… – „In orice loc si in orice lucru sa nu avem o mai mare teama decat ca am putea face prin ceva de rusine sau de paguba scumpa Lucrare a lui Hristos, Frumoasa noastra camasa fara cusatura. Iar daca cineva DINTRE AI NOSTRI umbla s-o sfasie [ori sa o abata din drum!…], sa-l privim cum spune Evanghelia: ca pe un stricator al Templului Sfant, ca pe un lucrator rau, ORICINE AR FI El!”… Pentru ca insasi „camasa aceasta este APARAREA FIINTEI NOASTRE FRATESTI”!
    Sa luam aminte, este vremea celei de a patra zile istorice in Oastea Domnului! Dupa ce ne-am precizat cu ascultare intocmai pozitia si atitudinea noastra fatza de Biserica Strabuna, neavand NIMIC de adauga ori de scos din invatatura ei, si fatza de Parintele nostru sufletesc care ne-a adus la picioarele lui Iisus Cel Rastignit (chiar daca pentru multi din vremea lui, dar si din vremea noastra era UN CATERISIT!…) si fatza de celelalte grupari crestine cu care nu intram in conflict, dar ne pastram si aparam intimitatea noastra duhovniceasca, acum trebuie sa vedem CUM STAM NOI si CE ATITUDINE avem fatza de gandirea si opera fratelui Traian Dorz!… Abia DUPA CE vom fi depasit indoielile sau „rationalizarile” logice si „teologice” – intre ghilimele! – pe marginea celor scrise si spuse de omul lui Dumnezeu care a fost el, abia atunci si de atunci inainte vom putea inainta ca el pe drumul mantuirii descoperit si lasat noua!… Altfel, vom „bajbai dezbinati” in cautarea Adevarului si nu-l vom mai gasi, intocma cum a prevestit Parintele Iosif Trifa in ultima lui noapte printre noi… Sa nu fie asta, fratii mei si parintii mei, ci sa ne trezim si sa ne venim in fire, neuitand ce ni s-a spus „NU NOI SUNTEM INTEMEIETORII acestei Sfinte Lucrari!” ORICINE AM FI NOI DE MARI SAU DE MICI… Noi suntem [cel mult!…] continuatorii, adica „schimbul trei” sau… „patru”, sau zece… Dar sa cladim PE TEMELIA LOR, nu pe temelia… noastra!… Neaparat!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *