Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Sfântul Simeon Noul Teolog – Pentru ca cei ce dorm cu lenevie în întuneric

Sfântul Simeon Noul Teolog – Pentru ca cei ce dorm cu lenevie în întuneric

Sfântul Simeon Noul Teolog – Pentru ca cei ce dorm cu lenevie în întuneric

Căci te aprinzi de la foc şi iei focul întreg, dar Acela rămâne neîmpărţit, neîmpuţinat în ceea ce era. Ceea ce se împărtăşeşte de focul material, se desparte de el şi trece în multe sfeşnice, dar Acela fiind foc duhovnicesc, e de neîmpărţit şi cu totul de neseparat şi de netăiat. Căci împărtăşindu-Se, nu Se împarte, ci rămâne neîmpărţit şi Se află în mine, răsare în mine, dinăuntrul nevrednicei mele inimi, ca soarele, sau ca discul soarelui, arătându-Se în formă de sferă, în chip luminos, căci e ca o flacără. Nu ştiu – precum s-a spus – ce să zic despre ea şi aş voi să tac, dacă aş putea. Dar minunea înfricoşătoare îmi mişcă inima şi-mi deschide gura murdară şi mă face să vorbesc şi să scriu.

Căci Tu, Cel ce mi-ai răsărit acum în inima întunecată, Cel ce mi-ai arătat lucruri minunate, pe care ochii nu le-au văzut, Cel ce m-ai făcut ucenic şi fiu al apostolului, pe mine, pe care mă avea înainte cumplitul balaur şi ucigător de oameni ca lucrător şi slujitor a toată fărădelegea, Tu, Soarele dinainte de veci, care ai strălucit în iad, iar pe urmă ai luminat şi sufletul meu întunecat şi mi-ai dăruit ziua cea neînserată – lucru greu de crezut celor nepăsători şi leneşi ca mine – Cel ce ai umplut sărăcia mea de toate bunătăţile, Tu însuţi mi-ai dăruit cuvânt şi mi-ai dat vorbe, ca să istorisesc tuturor minunile Tale, pe care le faci şi cu noi, robii Tăi.

Aceasta pentru ca cei ce dorm cu lenevie în întuneric şi spun: e cu neputinţă să se mântuiască păcătoşii şi să fie miluiţi ca Petru şi ca ceilalţi apostoli, sfinţi, cuvioşi, drepţi, să cunoască şi să înveţe că acesta a fost, este şi va fi un lucru uşor pentru bunătatea Ta. Şi cei cărora li se pare că Te au pe Tine, Lumina întregii lumi (Ioan, VIII, 12), dar spun că nu Te văd, că nu petrec în lumină, că nu sunt luminaţi, că nu Te văd mereu, Mântuitorule, să afle că nu i-ai luminat pe ei în cugetare, nici nu Te-ai sălăşluit în inima lor murdară şi că se bucură degeaba cu nădejdi deşarte socotind că vor vedea lumina Ta după moarte. Căci arvuna, pecetea s-a dat sigur de aici, Mântuitorule, oilor de-a dreapta.

Căci dacă moartea îi aduce fiecăruia o închidere şi după sfârşit nimeni nu mai poate face, fără îndoială fiecare va fi cum s-a aflat. Aceasta mă înspăimântă, Stăpâne, aceasta mă face să tremur, aceasta usucă simţurile mele fiindcă aşa cum murind şi mutându-se cineva acolo fiind orb, nu va mai vedea acest soare în mod sensibil, deşi înviind va primi lumina ochilor, aşa nici cel ce are mintea oarbă când moare, nu Te va mai vedea pe Tine, Soarele spiritual, Dumnezeul meu. Ci ieşind din întuneric, va merge în întuneric şi în veci va fi despărţit de Tine.

Extras:Imnul 1, „Prezența Duhului”din Intâia Cuvântare

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *