Şi cu cât privesc în urmã
peste anii ce s-au dus
tot mai limpede-Ţi vãd Faţa
şi iubirea Ta Iisus.
Tot mai strãlucit şi dulce
în viaţa mea rãsai
tot mai limpede-mi rãsunã
fermecatu-Ţi dulce grai.
Tot mai strãlucit faci totul
Soare binecuvântat
tot mai mult mi-alungi din suflet
norul greu şi-ntunecat.
Când eram furat de valuri
şi-ncetam sã lupt cu zel
dacã mã mustrai Iisuse
urmãreai de-atunci un ţel.
Când din patima deşartã
Ţi-am cerut sã-mi dai un pic
de mi-ai dat, mi-ai dat Iisuse
ca sã vãd cã nu-i nimic.
Când am vrut sã-mi caut prieteni
desfãtãri când am cãutat
m-ai lãsat sã le-aflu Doamne
sã vãd cât m-am înşelat.
Astãzi vãd cã bogãţia
lumii-ntregi de mi-o dãdeai
n-aş fi-aflat vreo mulţumire
cãci din toate Tu-mi lipseai.
Dar de când Te am pe Tine
chiar de-s singur şi strãin
şi de-s şi sãrac pe lume
eu sunt fericit deplin.
Traian Dorz, din ”Cântãrile Dintâi”
